LUNGU – 10

Pe 20 iunie 2004, economistul Ion Lungu, fost director al AMBRO, a câştigat Primăria Suceava. A reuşit aceeaşi performanţă în 2008 şi în 2012. După Franz Cavaler Des Loges (care a condus Suceava din 1891 până în 1913), Lungu este persoana cu cel mai lung mandat de primar din istoria oraşului. De unii contestat, de mulţi apreciat, în aceşti zece ani Lungu a reuşit să schimbe radical faţa Sucevei. Un oraş încă neregăsit după traversarea pustiului comunist, în 2004 Suceava se confrunta cu o mulţime de probleme. Câte dintre ele a reuşit Ion Lungu să le rezolve, sucevenii pot aprecia singuri. OBIECTIV vă propune însă, timp de 10 zile, o trecere în revistă a principalelor evenimente care au marcat oraşul în aceşti ani de mandat Lungu. Astăzi :

2004- datorii uriaşe şi un oraş plin de gropi, maidanezi şi şoareci pe maxi-taxi
2004 este anul în care Ion Lungu ajunge primar al municipiului Suceava. Este un rezultat pe care îl aştepta şi care, din punct de vedere politic, este o compensare în urma rocadei din 2000 când nu a mai fost în fruntea listei PNL pentru Senat şi în felul acesta a ratat un eventual mandat de parlamentar.
Susţinerea în partid a primit-o câştigând un fel de competiţie cu Orest Onofrei şi Corneliu Vornicu, ambii având experienţa unor candidaturi la funcţia de primar, în 2000, din partea PNTCD, respectiv PRM, cel de-al doilea devenind viceprimar şi trecând apoi în tabăra liberală.
Pe 10 mai era creditat cu 20%, iar pe timpul campaniei electorale nu a dispus de foarte multe banere sau alte materiale electorale, însă cele pe care le avea erau în puncte cu mare vizibilitate, unul chiar la balconul unui apartament din cartierul Burdujeni, zona Orizont, unde locuise cât a fost director la Ambro. Conform unor date din media locală, voia să investească în campania electorală în jur de 10 mii de euro (la valoarea din 2004) faţă de un miliard de lei vechi despre care, la vremea aceea, spuneau surse din echipa primarului în funcţie Marian Ionescu, că ar vrea să îi bage în finanţarea campaniei.Deşi din zona PSD era creditat succesul din primul tur al lui Marian Ionescu, a ajuns la turul al doilea cu un uşor avans încă din turul întâi – 6 iunie 2004 – pentru Ion Lungu.
Marian Ionescu apare flancat de Stefan Alexandru Băişanu care s-a situat pe locul al treilea, candidând din partea PUR – actualmente PC – şi câştigase mai mult decât se aşteptau partidele. Eugen Girigan – candidat al PNTCD – înclina spre candidatul PSD.
Ion Lungu găseşte susţinere la PD, Radu Pentiuc fiind pe locul al patrulea în turul I – peşte aşteptările partidelor – după un debut ratat al PD în campania electorală. Pentru PNL a optat Ioan Băncescu – candidatul PRM care s-a situat pe locul al cincilea în turul I. Susţinerea lui venise mai mult din dorinţa de a-şi lua revanşa faţă de liderul judeţean al PSD, Gavril Mîrza.
Pe 20 iunie 2004, Ion Lungu câştigă alegerile cu 55,29% adică 22.477 de voturi faţă de 18.174 de voturi date lui Marian Ionescu. Prezenţa la vot de 44,65%, la o mică diferenţă faţă de turul 1, semn că ambele tabere au făcut tot ce le-a stat în putinţă fie pentru a-i determina pe cei care au mers în turul 1 să voteze schimbarea sau menţinerea la putere.
Datorii cu duiumul, probleme la fel de mari pe toate domeniile
Primăria Suceava a preluat-o în condiţiile unor datorii uriaşe şi a unor perspective nu tocmai bune în ceea ce priveşte colaborarea cu şefi de direcţii şi de servicii ale municipalităţii.
Deşi câştigase o licitaţie pe un an la salubrizarea stradală, Rosal avea de încasat o datorie de trei miliarde de lei vechi la jumătate de an de când încheiase contractul. Cu toate acestea Rosal mai participă şi la licitaţia din partea a doua a lui 2004 şi a rămas până azi prestator al serviciilor de salubrizare stradală şi de deszăpezire.
Străzile erau pline de gropi, dar datoriile Primăriei către, în prezent desfiinţata, Regie Autonomă de Drumuri şi Poduri se duceau spre 20 de miliarde de lei vechi. Deşi au fost negocieri cu această unitate, lipsa fondurilor a dus la reducerea cu două treimi a catităţii de asfalt solicitată de Primărie. Mult trâmbiţatul proiect ISPA de schimbare a reţelelor de apă şi canalizare nu aducea veşti bune: o firmă reclama deja probleme cu plata unei sume de opt miliarde de lei pentru documentaţie. Datoriile la Termica erau de atunci de zeci de miliarde de lei numai la încălzirea şcolilor. Incep negocierile cu conducerea Termica pentru eşalonarea datoriei, dar apar tot mai multe probleme şi pe alte paliere încât rezolvarea chestiunii datoriei restante a fost o misiune imposibilă şi pentru anii următori, darămite pentru primul an. Lipsa de fonduri şi găurile din buget sunt atât de mari că la câteva luni de la preluarea mandatului, Ion Lungu este nevoit să anunţe că nu mai are bani nici măcar de semafoare şi că va face doar marcaje rutiere.
Ulterior, constată că încasările la capitolul venituri proprii – taxe şi impozite pe proprietate plătite de firme şi cetăţeni – sunt doar la o treime din estimări. Totuşi, la vreo cinci luni de la preluarea mandatului de primar, una dintre realizările sale este reducerea datoriilor cu 56 de miliarde de lei vechi faţă de peste 336 de miliarde cât era la data la care a câştigat alegerile.
Relaţii bune cu Biserica de început de mandat, dar tensionate cu consilieri şi cu şefi din Primărie
Pe 24 iunie, când era Hramul Sucevei, Marian Ionescu era primar în funcţie, dar la agapa frăţească dată de Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen după procesiunea cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou pe străzile Sucevei, este invitat Ion Lungu. El dă curs invitaţiei şi continuă, practic, ceea ce făcuse şi mai înainte, când era director la Ambro, adică susţinerea unor lucrări necesare pentru lăcaşuri de cult din Suceava. Chiar dacă una din primele încercări eşuează înainte de Crăciun, pe fondul unei certe cu PSD-ul care s-a opus susţinerii a cinci biserici cu câte zece milioane de lei, până la urmă şi consilierii PSD s-au văzut nevoiţi să achieseze la această abordare
Pe 25 iunie, Ion Lungu depune jurământul de primar şi invită pe viceprimarii aleşi să se lepede de haina politică. In aceeaşi zi, Angela Zarojanu – şef al organizaţiei municipale Suceava a PNL şi aleasă viceprimar cu 18 din 25 de voturi exprimate în Consiliul Local – este demisă împreună cu tot Biroul Politic pentru „trădare”, în condiţiile în care fostul primar Marian Ionescu a fost ales viceprimar cu 15 voturi, ceea ce însemna că a fost o complicitate cu unii membri PNL.
Ion Lungu continuă parcursul său fără să dea impresia că-i afectat de mişcările de sub ochii săi, participă la ceremoniile unde uzanţele spun că primarul trebuie să fie prezent, dar începe şi îndepărtarea din funcţii a unor persoane neagreate. Pe 28 iunie Neculai Bujor – director economic al Primăriei, la acea vreme – rămâne fără dreptul de semnătură în bancă iar după câteva zile, îi sigilează biroul pentru că urmau deja cercetări, audit şamd. La câteva luni se schimbă organigrama, iar Elisabeta Văideanu este noul director economic.
Viceprimarii primesc atribuţii de serviciu, deşi pentru Angela Zarojanu se anunţau vremuri tulburi: un an este suspendată din PNL. Incepe o stare de tensiune în Primăriei, Ion Lungu insistă în mai multe rânduri să aibă susţinerea partidului. Un semnal a fost de la prima şedinţă a Consiliului Local când s-au constituit comisiile şi unde timp de şapte ore s-au certat consilierii. PNL a afişat o aparenţă de unitate, dejucând intenţia lui Băişanu – supărat că nu ajunsese măcar viceprimar – de a intra în comisia de urbanism. S-a remarcat de atunci Mona Săndulescu, la acea dată colegă de partid cu Băişanu, dar dispusă la negocieri, la fel ca şeful ei de la PUR Suceava.
TPS este pe ducă, dar încolţeşte ideea unei noi societăţi de transport, chiar pe o colaborare cu Atlassib
Transportul public era dominat de firmele de maxi-taxi care făceau legea, iar TPS SA era o societate unde singurul acţionar, Consiliul Local, habar nu a avut ce să facă să o rentabilizeze.
Perspectiva schimbării Puterii a favorizat şi scoaterea la mezat de către Direcţia de Finanţe a unor clădiri în contul unui debit de peste 40 de miliarde de lei. Primăria nu a avut decât să constate că trebuie respectată legea, deşi Statul a recuperat doar şase miliarde de lei.
Când Statul pierde bani, un investitor câştigă bine. Aceasta era axioma în acele vremuri, nu foarte diferite de zilele noastre. La data respectivă, cumpărătorul a fost firma Atlassib, iar Ion Lungu a lansat de la bun început varianta înfiinţării unei societăţi de transport în parteneriat public cu Atlassib. Se poartă discuţii, unele în spatele uşilor închise, între omul de afaceri Ilie Carabulea, Ion Lungu şi, la data aceea, consilierul local PSD Ovidiu Donţu.
O altă variantă, mai timid exprimată de primar, a fost cumpărarea a măcar 30 de autobuze noi, fie prin parteneriat cu Atlassib, fie prin altă formulă. Incă din 2004 apar la Primărie potenţiali ofertanţi din Turcia, autobuzele fiind doar cu două uşi. Era totuşi departe momentul clarificării problemelor grele din transportul public.
Lungu: „Oamenii mei nu trebuie să fie de la un partid anume”
Succesul lui Lungu în primul său mandat s-a datorat, conform unui interviu date în 2004, în ideea sa care putea fi concisă astfel: „Oamenii mei nu trebuie să fie de la un partid anume”. Mai exact, primarul spunea atunci că nu face epurări politice, că doreşte o schimbare de mentalitate. „Voi avea oamenii mei, desigur, dar nu merg pe idei preconcepute că acele persoane ar trebui să fie de la un partid sau altul”, spunea Ion Lungu, în luna august a anului 2004.
Administratorul de la Bazar, Mihai Strugaru, a fost schimbat în funcţie cu Cristi Cureluşă, dar nu şi pe şeful direct al acestuia de la Administraţia Pieţelor, Gelu Greceanu care şi azi este în funcţie. Asta deşi între timp nici Cristi Cureluşă nu mai este administrator la Bazar. Exemple de şefi în instituţii sau în societăţi din subordinea Primăriei, menţinuţi în funcţie deşi nu erau din partid cu Ion Lungu, sunt mai multe şi primarul i-a păstrat acolo în ciuda presiunilor politice.
In primele luni, Ion Lungu face întâlniri cu bazariştii în urma cărora constată că, totuşi, „nu toţi vorbesc pe aceeaşi limbă”. Una din puţinele concluzii care se trage din prima parte a mandatului său în legătură cu Bazarul este dorinţa delimitării de bazarul privat administrat de firma Lima Fi Can.
De asemenea, ideea concesionării Bazarului unui anume investitor, exprimată de predecesorul său în funcţie şi susţinută şi de Băişanu, nu a putut trece de votul Consiliului Local, deşi s-a încercat un artificiu juridic prin care să fie inclusă într-o strategie de dezvoltare pentru aporbarea căreia nu erau necesare două treimi din voturi.
„Ordinea în barbaria din maxi-taxi” a fost o primă reuşită a primarului
Noul primar avea nevoie să se afirme rapid şi cu măsuri pentru toţi cetăţenii, nu doar îndepărtări din funcţie sau împărţiri de atribuţii. O ţintă sigură pentru care a avut sprijinul şi a celor care nu l-au votat au fost maxi-taximetrele. Din primele zile, Ion Lungu anunţă ceea ce sucevenii au tot aşteptat ani de zile: „începe ordinea în barbaria din maxi-taxi”. Mai întâi schimbă capete de linie, apoi intenţia de a reduce la jumătate numărul de maxi – taxi. Oficial, în iunie 2004 încă erau în jur de 150 de maxi-taxi pe străzile Sucevei, iar şoferii erau cunoscuţi pentru atitudinea de dispreţ faţă de normele de conduită în trafic. In toamnă numărul lor se înjumătăţise, „şoarecii” – de regulă copii care chiuleau de la şcoală şi încasau bani de la călători pe care îi predau şoferului – au fost îndepărtaţi. Totuşi, vremea în care Ion Lungu să controleze tot era departe şi aşa se face că află din presă de intenţia patronilor de maxi – taxi de scumpire a preţului la bilete de la şapte mii de lei la zece mii. La licitaţia în urma căreia s-a înjumătăţit numărul de microbuze este însă diminuat preţul de la zece mii de lei la nouă mii.
Tot din primele zile ale mandatului, cochetează cu ideea reformării termoficării şi are o întrevedere cu un potenţial investitor evreu pentru ridicarea unei centrale termice pentru cartierul Obcine. In primul interviu vorbeşte despre „isprăvile” lui Neculai Bujor, responsabilitatea consilierilor în alegerea viceprimarilor, „oameni care au încercat să facă trafic de influenţă” şi servilismul unor funţionari.
Lipsa locuinţelor naşte drame: blocuri ANL fără reţele de utilităţi, oameni în prag de revoltă la un bloc social, un tânăr ameninţă că îşi pune capăt zilelor în Primărie, Lungu ţine dosare sub cheie ca să nu fie măsluite de „caracatiţa de la Locativ”
La nici măcar o lună de la preluarea mandatului de primar înmânează cheile de la 33 de apartamente ANL construite în zona Gării Burdujeni. A fost o ocazie de a vedea din nou stadiul prost al lucrărilor făcute până atunci. A doua a fost pe 6 august când predă peste o sută de locuinţe, iar priveliştea a fost şi mai dezolantă: buruieni şi noroi până la genunchi, fără alei betonate şi reţele de utilităţi finalizate şamd.
Drama locuinţelor era departe de a lua sfârşit. Un proiect prost început în mandatul precedent prevedea ca blocurile ANL şi sociale să fie legate la un punct termic, dar proiectul era făcut din birou, iar punctul termic era dezafectat. Soluţia de avarie a fost cumpărarea unei centrale pe gaz. Spre final de noiembrie cei mutaţi în ANL au avut căldură.  Peste drum de fostul Liceu Pedagogic, blocul 48A era în continuare un focar de sărăcie şi de infecţie, iar problemele sociale erau tot mai tensionate din cauza unui gaj pus pentru repararea blocului.
Punctul de vârf a fost un şantaj al unui tânăr care s-a căţărat pe grinzile Primăriei ameninţând că se aruncă dacă nu primeşte locuinţă. Imediat apar şi presiunile politice, dar Ion Lungu a răspuns ferm că nu cedează la niciun fel de presiune şi a rămas să ţină audienţele. Până la urmă tânărul a fost convins să renunţe, după trei ore, şi de soţia sa.
O situaţie de criză apare în noiembrie şi decembrie 2004 când miza în cazul ANL s-a pus pe repartizarea locuinţelor la blocul din Obcine. De data asta erau mai puţin de 30 de apartamente iar finalizarea listei de beneficiari a fost una din cele mai tensionate situaţii. Primarul are semnale de măsluire a unor punctaje cu ajutorul unor medici, ia dosarele la el în birou şi le pune sub cheie după care se apucă să facă afirmaţii publice despre „despre caracatiţa de la Locativ”.
In tot acest interval şi în toată această bulibăşeală, o idee se desprinde clar: sunt necesare locuinţe la mansardele blocurilor ANL. Totodată, apar primele semnale pozitive în privinţa refacerii blocurilor 20, 21, 22 de pe bulevardul 1 Decembrie 1918: patru firme tatonează cu oferte Primăria.
Lungu: un primar liberal cu iniţiative sociale, unele nereuşite nici acum
Deşi era primar ales detaşat şi candidat din partea PNL, cu o susţinere bună la nivel central – Stolojan venise la Suceava personal ca să îl susţină în turul 2 – Ion Lungu nu a făcut rabat de la unele abordări ce ţin mai mult de zona socială decât de cea liberală. In primele zile de mandat o grindină puternică se abate, iar multe case sunt afectate, îndeosebi în Burdujeni sat. Primarul merge personal la faţa locului şi reuşeşte să aloce, prin Consiliul Local, fonduri pentru susţinerea, parţială, a familiilor afectate.
Tot în acest context, deschide drumul – la acea dată era o prevedere legală clară – pentru ştergerea penalităţilor cetăţenilor care achitau integral datoria la asociaţie şi, de asemenea, a mai ajutat unele familii sărmane care nu-şi puteau achita debitele.
Cetăţeni de onoare ai municipiului Suceava sunt făcuţi Mihai Pînzaru – PIM, Liliana Gafencu, Vladimir Găitan şi Alex Stefănescu, Ion Lungu decernându-le titlul la centenarul Colegiului Naţional „Petru Rareş”.
Nu se dă în lături de la susţinerea deschiderii unui magazin economat şi botează alături de Neculai Roşca, redactorul – şef al cotidianului Obiectiv Vocea Sucevei, doi copii de la Centrul Maternal.
O altă problemă socială a fost cea legată de câinii comunitari şi de montarea de centrale termice de apartament. Niciuna din acestea nu a fost clarificată până în prezent, fiind două probleme în cei zece ani de când Ion Lungu este primar.
In ce priveşte câinii comunitari, Ion Lungu a făcut un referendum cu zece mii de chestionare date la asociaţiile de proprietari, conform căruia peste 70% din suceveni ar fi de acord cu eutanasierea câinilor fără stăpân.
Cât priveşte centralele termice, Ion Lungu a susţinut de la bun început că nu ar trebui puse centrale termice de apartament. La zece ani situaţia este încă dificilă, iar sucevenii sunt tentaţi să îşi cumpere centrale termice de apartament şi chiar fac un efort financiar în acest sens.
Un alt eşec parţial în primul an a fost încercarea de a extinde cimitirul Pacea, prin concesionare, motiv pentru care a început demersurile unui parteneriat public – privat.
Dintre ideile sale năstruşnice, cu un oarecare iz de populism merită reţinute cea ca funcţionarii Primăriei să poarte ecusoane. După cum se ştie, nu s-a pus în practică.
După succesul în politică, în coordonarea campaniei vine lovitura cu maidanezii arşi cu smoală
Ion Lungu nu se îndepărtează de zona politică, ci din contră plusează pe aceasta, mergând pe 2 iulie 2004 la manifestările de la Putna alături de alţi liberali. Incep primele semne de tensiune cu cel căruia îi va spune, vreo doi ani la rând, ironic, „prietenul şi aliatul meu, domnul Barbă”, acesta fiind ales în iulie şeful organizaţiei municipale Suceava a PD.
Avea însă probleme mai grele decât cele cu Niculai Barbă şi, cum de altfel s-a şi văzut, din toamnă s-a implicat în activităţi politice care ţineau de campaniile electorale pentru alegerile legislative şi prezidenţiale.
Este ales preşedinte al Ligii aleşilor locali ai Alianţei DA şi, din această calitate, anunţă înfiinţarea unei „forţe de reacţie rapidă la atacurile PSD”. Ajunge să se certe şi cu liderul de atunci al PSD, Gavril Mîrza, care îl acuzase că a furat un baner al PSD de la Casa de Cultură. „Nu mă pot acuza de furt că de faţă erau jandarmi”, a replicat, atunci, Ion Lungu, după care a adăugat că nu poate, ca primar, să tolereze o campanie murdară în oraş, de aceea a rugat doi cetăţeni aflaţi în zonă să îl ajute să dea jos banerul PSD. Totuşi, în urma unei discuţii cu Octav Cozmâncă, la acea dată ministru de Interne, acceptă ca la mitingul PSD de pe esplanada Sucevei să mute cortul electoral al Alianţei DA.
S-a bucurat din plin de succesul lui Traian Băsescu, mai ales că a tras foarte mult pentru partid şi a căutat să mobilizeze oamenii.
Părea a fi un final de an reuşit, mai ales că demarase şi obiceiul aprinderii Bradului de Crăciun, anunţase o petrecere de Revelion în aer liber şi finalizarea unei investiţii la conducta de subtraversare, dar şi intenţia amenajării, în centru, a unui Monument al Eroilor, iar diverşi ambasadori începuseră să treacă tot mai des pe la Primărie. Din păcate, un scandal urât umbrise activitatea sa în 2004, nişte câini de la adăpost fuseseră arşi cu smoală, iar imaginile au făcut înconjorul lumii. A fost punctul de plecare într-un nou an care se anunţa cu provocări grele. (Dan PRICOPE)
Continuare în ediţia de mâine