FOTO, VIDEO: Procesiune religioasă impresionantă la Hramul Sucevei

Mii de oameni au fost, în semn de devoțiune religioasă, la foișorul unde vreme de două zile a fost scoasă racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Dacă în alți ani, în timpul procesiunii cu moaștele sfântului a plouat, de data aceasta vremea a fost frumoasă, după ce noaptea a plouat torențial. Peste zece mii de oameni au fost la procesiune, fără a-i mai lua în calcul pe cei care au stat la rând de sâmbătă, 22 iunie, să se închine la moaștele sfântului. Noaptea de duminică, de slujba Privegherii, a fost grea pentru pelerini pentru că a plouat puternic în mai multe reprize 

Pelerinii veniți în municipiul Suceava la Hramul Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” s-au putut închina și ruga la moaștele Sfântului începând de sâmbătă, 22 iunie, când a început pelerinajul la moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Racla cu Sfintele moaște a fost scoasă din baldachinul amenajat în incinta bisericii cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe și așezată în foișorul din curtea mănăstirii. Pentru a evita aglomerarea, racla cu moaștele Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava a fost scoasă din biserica mănăstirii de sâmbătă dimineață, în speranța că toți credincioșii vor ajunge să se închine. Jandarmeria a montat garduri pentru a ordona accesul mulțimii (anul acesta fiind însă și mai mult implicată Poliția Locală Suceava), iar în apropiere s-a împodobit scena pe care, an de an, slujesc Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ÎPS Pimen Suceveanul, și alte înalte fețe bisericești.

Până la zece mii de pelerini veniți din toate colțurile țării au trecut pe la racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, unde s-au rugat pentru sănătate, iertare de păcate, soluții la diverse probleme cu care se confruntă. Este de remarcat că oamenii au așteptat cu răbdare și foarte civilizat, mulți cu buchete de sânziene în mâini, să le vină rândul să se roage. Au fost și cazuri în care unii pelerini, obosiți de drumul lung, au adormit pe pături în curtea mănăstirii. Ca în fiecare an, localnicii au împărțit pelerinilor sau sucevenilor aflați la mănăstire cu prilejul slujbelor religioase din 22 și 23 iunie hrană constând de cele mai mute ori în sarmale, pâine, apă, dar și cozonaci sau sucuri. Consecvent, primarul Ion Lungu și soția sa au împărțit în după-amiaza zilei de 23 iunie cinci mii de sarmale de post, precum și pâine și apă pelerinilor.

În câteva intervale orare, vremea a dat de furcă pelerinilor, o parte dintre ei adăpostindu-se de ploaie în clădirile din incinta mănăstirii, iar alții au primit locuri de cazare la internatele unităților de învățământ. Ca de obicei, în seara de 23 iunie se face slujba Privegherii, afară, până spre miezul nopții. Apoi, credincioșii, grupați pe zone și sate, stau de veghe pe iarbă până dimineață, unii rugându-se și în biserică, iar alții înconjurând în genunchi Catedrala sau cântând – sunt unii dintre aceștia care cântă melodii compuse chiar de ei înșiși -, așteptând la rând să se închine și la Sfintele Moaște. Totuși, noaptea de 23 spre 24 iunie a fost una dintre cele mai grele încercări, având în vedere că a fost atenționare meteorologică de ploi, iar mai cu seamă după miezul nopții a plouat cu găleata în Suceava, în mai multe reprize. Nu-i mai puțin adevărat că a doua zi, spre amiază, adică aproximativ de la ora la care începe procesiunea religioasă ca atare, vremea era foarte frumoasă, cu un cer senin pe care abia se zăreau niște nori albi parcă pictați și nici căldura nu era atât de dogoritoare.

Până la procesiunea cu racla în care sunt sfintele moaște, în dimineața hramului, ca de obicei, s-a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească în curtea mănăstirii. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan și Înalt Prea Sfinția Sa Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Ceilalți ierarhi invitați și care au oficiat slujba sunt ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Printre participanții la Sfânta Liturghie s-au aflat președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, prefectul Mirela Adomnicăi și primarul municipiului Suceava, Ion Lungu. De altfel, acesta din urmă este un obișnuit al slujbelor de hram de la fiecare biserică din oraș, niciodată de când este primar nu a lipsit de la hramul Sucevei, considerat a fi cel de la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou.

La impresionanta procesiune cu racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au participat, pe străzile municipiului reședință de județ, peste 10.000 de oameni, iar cei mai mulți dintre ei au mers pe traseu de la bun început, adică de la Mănăstire spre bisericile din vechea zonă a Sucevei, apoi spre Catedrală și au coborât spre mănăstire. Alte câteva mii au participat la procesiune doar pe anumite părți din traseu sau doar în fața anumitor biserici ori alte obiective din oraș și, după ce cortegiul cu racla sfântului trecea, plecau la muncă sau la casele lor. Ca în ceilalți ani, procesiunea a inclus traseul cu principalele biserici din Suceava, majoritatea fiind de câteva sute de ani, precum Sf. Înviere, Sf. Ioan Botezătorul (cunoscută cu denumiri din Evul Mediu precum Beizadele, Coconi și, mai rar, a Domnițelor, întrucât era lăcașul de cult preferat de fiii și fiicele domnitorilor), Sf. Gheorghe – Mirăuți, Sf. Dumitru, Sf. Nicolae și Catedrala Nașterea Domnului. Cei mai mulți dintre cei care au așteptat procesiunea stăteau de o parte și de alta a cortegiului, dar nu puțini au fost și aceia care s-au înghesuit să atingă racla cu moaștele sfântului sau să treacă pe sub ea. Este de menționat că racla este așezată pe un suport de lemn masiv purtat pe umeri de preoți, între care și protopopul de Suceava 2, Minu Mititelu. La întoarcere, racla a fost reașezată în biserică.

 

Martiriului Sfântului Ioan cel Nou și aducerea moaștelor sale din Cetatea Albă la Suceava

Sfântul Ioan cel Nou s-a născut în Trapezunt, în jurul anului 1300, într-o familie de greci dreptmăritori, care se îndeletnicea cu comerțul. La acea vreme Trapezuntul era centrul unui stat bizantin, aflat într-o anumită rivalitate cu Constantinopolul, dar și cu alte state din bazinul Mării Negre, inclusiv cu coloniile genoveze. Comerțul era important pentru dezvoltarea economică, iar credința creștin ortodoxă pentru conservarea și perpetuarea unei identități aparte și valorificarea unei moșteniri vechi. Tânărul Ioan nu făcea excepție de la regulă și, pe fondul unor destul de dese discuții contradictorii referitoare la religie cu cei de alte neamuri, ajunge să îl combată pe corăbierul genovez de credință catolică ce se îndrepta spre Cetatea Albă. Acesta din urmă i-a întins o cursă tânărului Ioan din Trapezunt, spunând cadiului din Cetatea Albă cum că acel tânăr ar vrea să treacă la credința otomană. Tânărul Ioan are o discuție, pare-se, contradictorie cu cadiul și reușește nu doar să-l confrunte, ci și să-l enerveze într-atât, încât acesta îl condamnă mai întâi la torturi aspre, după care la o moarte violentă, fiind legat și tras de cal pe străzile cetății. Sursele menționează că un evreu i-ar fi tăiat capul tânărului (nu se știe dacă de ciudă sau ca să-i curme suferința cruntă), iar conducătorii cetății – probabil ca să-i intimideze pe creștinii care aveau de gând să-i confrunte în chestiuni de credință – nu au permis ca trupul sfântului să fie ridicat, creștinii temându-se să o facă. Noaptea, însă, niște îngeri slujeau în jurul sfântului, iar un localnic (este indicat în acest caz tot un evreu), crezând că sunt simpli oameni sau probabil preoți creștini, a luat un arc și a vrut să tragă, dar a rămas paralizat până a doua zi, când a mărturisit înspăimântat cele ce văzuse. Inițial, trupul sfântului era în cimitir îngropat, dar corăbierul genovez Reiz – auzind de minunile petrecute – a vrut să dezgroape trupul sfântului și să-l ducă de acolo, cel mai probabil din interese comerciale deoarece în vremea aceea comerțul cu relicve sfinte se practica la scară mare. Sfântul Ioan cel Nou se arată preotului și acesta împreună cu câțiva creștini îl împiedică pe Reiz să-și ducă planul la îndeplinire, după care sfintele moaște au fost înmormântate în altarul bisericii.

În jurul anului 1402 (după alți istorici, într-o opinie minoritară însă, în 1415), domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun (1400-1432), îndrumat de Mitropolitul Moldovei, Iosif, a adus moaștele Sfântului Ioan cu mare alai în capitala țării lui de la Suceava și le-a așezat în biserica mitropoliei orașului, unde se află astăzi Biserica Mirăuților cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și unde au stat până în anul 1589, când Petru Şchio-pul le-a mutat în noua Catedrală ­Mi­tropolitană, ctitorie a lui Bogdan al III-lea (fiul lui Ştefan cel Mare și Sfânt) și a fiului său, Ştefăniță Vodă.

 

 

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, sărbătorit de două ori în luna iunie

În toată această perioadă s-au întâmplat multe și minunate vindecări prin mijlocirea Sfântului Ioan cel Nou, dintre care unele sunt consemnate de Sfântul Petru Movilă, pe atunci Mitropolit al Kievului. Una dintre cele mai cunoscute, care l-a transformat pe sfânt în ocrotitor al Moldovei, s-a petrecut la 2 iunie 1622, când, în timpul unui război purtat de polonezi pe teritoriul Moldovei, năvălitorii (cele mai multe surse indică pe tătari, cu toate că există și versiuni care se referă la o incursiune a cazacilor zaporojeni) au vrut să prade cetatea Sucevei. Atunci, vrând preoții să ascundă racla cu sfintele moaște, nu au putut s-o miște. Prin această minune, sfântul le-a dat de știre să stea liniștiți, că nimic rău nu li se va întâmpla. Şi într-adevăr, pârâul ce curgea prin fața cetății și pe care oamenii îl treceau pe jos așa de tare s-a umflat, încât cotropitorii nu l-au putut trece și cetatea a scăpat nevătămată. În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca data de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava să fie 2 iunie, ziua martiriului, cum de altfel este regula de prăznuire la toți sfinții mucenici/martiri.

Cu toate acestea, cea mai veche dintre zilele de cinstire a slăvitului mucenic de la Suceava este cea de 24 iunie, dată la care coincid marea sărbătoare creștin ortodoxă a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, precum și populara sărbătoare a Sânzienelor (Drăgaica în alte părți ale țării), cu evidente rădăcini precreștine.

Există destule elemente care conduc la ideea că această sărbătorire a sfântului de la Suceava pe data de 24 iunie exista încă din secolul al XVI-lea și mai cu seamă al XVII-lea, cel mai probabil după mutarea sfintelor moaște din Biserica Mirăuților în ctitoria lui Bogdan al III-lea și Ştefăniță Vodă, la 1589. Surse istorice mai clare indică sărbătorirea sfântului de la Suceava, cel puțin până spre jumătatea secolului al XVII-lea, în prima zi de joi de după sărbătoarea Cinzecimii (Rusaliilor), iar alte surse indicau chiar o prăznuire de două zile – miercurea și joia de după Rusalii.

Cel care a statuat sau consfințit pentru totdeauna această prăznuire – așa cum se face și astăzi pe 24 iunie – se pare că este Mitropolitul Silvestru Morariu. Este vorba de readucerea sfintelor moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou din Polonia (cetatea Zolkiev, aflată astăzi în Galiția ucraineană) în Suceava – 24 iunie, la Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Evenimentul s-a petrecut la 1783, din porunca Împăratului Franz Iosef (la insistențele episcopului), când după aproape un veac în care s-au aflat în Zolkiev, racla cu sfintele moaște era întâm­pinată în Țara de Sus a Moldovei aflată sub ocupație habsburgică (Bucovina). Potrivit unor surse, clopotele bisericilor prin localitățile unde trecea racla cu sfintele moaște sunau peste tot, iar sătenii ieșeau cu mic și mare în cale, cu făclii și flori în mâini, într-o bucurie generală. Regula care s-a perpetuat în amintirea acelui eveniment este ca pelerinajul ca întreg ansamblu de ceremonii religioase să înceapă în dimineața de 23 iunie, când se scot Sfintele Moaște în procesiune, așezându-se în baldachinul de sub teii din curte și să se încheie a doua zi, după procesiunea prin oraș cu racla purtată de preoți în care se află moaștele sfântului. (Dan PRICOPE)