Direcţia de Cultură, cu un picior în stradă

Instituţia care gestionează patrimoniul cultural judeţean, nu şi-a plătit de jumătate de an chiria pentru spaţiul în care funcţionează, în clădirea Federal Coop . O restanţă de 500 de milioane de lei vechi şi o altă datorie, de 400 de milioane lei vechi, provenită dintr-un angajament mai vechi al Ministerului Culturii prin intermediul instituţiei, pentru restaurarea epitafului “Plângerea lui Iisus” de la Mănăstirea Suceviţa, lucrare făcută de Muzeul Bucovinei în laboratorul de restaurare şi neachitată, transformă Direcţia de Cultură şi Patrimoniu într-o structură guvernamentală cvasi-falimentară

Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Suceava a ajuns într-o situaţie mai mult decât jenantă, pentru o instituţie publică guvernamentală. In baza unui contract de închiriere semnat cu mulţi ani în urmă instituţia s-a mutat în incinta clădirii Federal Coop, fiind evacuată din vila “Bobu”, de pe strada Mihai Viteazu, retrocedată proprietarilor de drept. Din momentul retrocedării, de acum un deceniu, Direcţia de Cultură şi Patrimoniu, şi-a găsit găzduire în incinta unei clădiri de pe aceeaşi stradă, care a fost sediul Cooperaţiei de Consum, pe vremea comunismului, entitate transformată ulterior într-o structură cooperatistă denumită Federal Coop. In această clădire a închiriat Direcţia de Cultură o latură a parterului, unde instituţia şi-a desfăşurat activititatea în ultimii ani. Numai că, de câteva luni bune, banii pentru plata chiriei nu au mai venit, iar proprietarul, Federal Coop, a transmis somaţii de plată cu avertismentul că dacă banii nu vor fi plătiţi, instituţia, cât o fi ea de guvernamentală, va trebui să îşi ia tot calabalâcul şi să şi-l ducă în altă parte, chiar şi în stradă, dacă nu vor identifica o altă locaţie. Asta nu înseamnă că nu vor trebui să plătească chiria restantă însemnând aproximativ 500 de milioane de lei vechi, pentru care se coace deja un proces în instanţă.
Direcţia de Cultură Suceava, entitate care unanim este recunoscut, ar putea avea un rol determinant în protejarea patrimoniului din Bucovina, funcţionează acum cu şase oameni, activitatea de secretariat este asigurată de şofer şi niciun angajat nu are calificare de jurist. Pe acest fond, procesul iniţiat acum câţiva ani privind distrugerea fabricii istorice de bere de la Solca a fost pierdut, aşa cum a fost pierdut şi un alt proces, care a adus consecinţe directe în vistieria Direcţiei de Cultură Suceava. Este vorba despre cel în care instituţia s-a luptat cu Compexul Muzeal Bucovina, actualmente “Muzeul Bucovinei” şi care înseamnă o cheltuială suplimentară pe capul instituţiei care ar trebui să apere, cu arme serioase, patrimoniul cultural din judeţul Suceava. Fără aceste arme, cu pieptul gol, precum soldaţii de la Mărăşeşti, Direcţia de Cultură Suceava este acum pusă să apere fruntarii între entităţi culturale semarate de graniţe cel mult desenate de atitudini politice.
In anul 2009, directorul Direcţiei de Cultură de la acea vreme, Daniel Hrenciuc, s-a angajat în faţa maicilor de la Mănăstirea Suceviţa, că va obţine prin instituţia pe care o coordonează, finanţarea restaurării unui epitaf denumit “Plângerea lui Iisus”. La Ministerul Culturii, avizul pentru finanţare a fost dat, la acea vreme, de către secretarul de stat al ministrului culturii. Cu această semnătură şi ştampilă, şeful de la cultura suceveană de la acea vreme, Daniel Hrenciuc, a intermediat între Muzeul Judeţean, care are laborator de reataurare şi Mănăstirea Suceviţa, deţinătoarea obiectului de patrimoniu, un contract de prestări servicii. Activitatea de restaurare urma să se desfăşoare în decurs de trei ani. In primul an, munca specialiştilor în restaurare de la Muzeul Bucovinei a fost decontată de Direcţia de Cultură, ulterior însă nu s-a mai plătit nimic. Lucrarea a fost finalizată, conform înţelegerii în trei ani, epitaful s-a întors la Mănăstirea Suceviţa dar în spate, componenta financiar – contabilă a colaborării, a rămas nerezolvată. “Ministerul Culturii nu a vrut să recunoască contractul multianual asumat de directorul coordonator Daniel Hrenciuc, întrucât el nu avea competenţa legală să încheie un astfel de contract, atâta vreme cât instituţia are un buget anual iar nu pe trei ani, cum s-a dorit. Justiţia a dat câştig de cauză Muzeului, iar Ministerul Culturii va trebui să se conformeze”, a declarat Aurel Buzincu, diector executiv al Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Suceava. Cu o datorie de 400 de milioane de lei vechi rezultată din procesul intentat de Muzeul Bucovinei, pentru neplata restaurării epitafului – vestigiu istoric “Plângerea lui Iisus”, cu tot cu majorări, sumă pentru care un executor judecătoresc bate zi de zi la uşa instituţiei, cu hotărârea judecătorească în mână, cu datorii de 500 de milioane de lei vechi la chirie şi utilităţi, pentru spaţiul în care funcţionează, cu şoferul devenit secretară, fără un jurist care să apere interesele instituţiei, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Suceava cu greu ar putea câştiga măcar mici bătălii în lupta cu dezvoltatorii imobiliari, investitori de anvergură sau specialişti în transformarea fabricilor instorice, cum a fost cea de bere de la Solca, în fier vechi, bun de vândut la kilogram. (Neculai ROSCA)