Casa de Cultură, de la iarmaroc la monument istoric

Faptul că la nivel guvernamental se vorbeşte mai pregnant despre o eventuală preluare a caselor de cultură de către autorităţile locale, a readus speranţa în sufletul primarului municipiului Suceava, Ion Lungu, că şi la noi în oraş, Casa de Cultură ar putea fi preluată de consiliul local şi folosită pentru scopul în care a fost ridicată acum 45 de ani. Mai ales că la Primăria Suceava a venit o solicitare din partea Ordinului Arhitecţilor din România privind clasificarea Casei de Cultură ca monument istoric, astfel încât la această clădire să nu poată fi făcute lucrări fără avize speciale. Iniţiativa Ordinului Arhitecţilor a fost salutată de primarul Ion Lungu, potrivit căruia clădirea, care este în proprietatea a patru confederaţii sindicale, se degradează continuu întrucât nu este finanţată corespunzător, iar directorul instituţiei spune că este nevoit să închirieze spaţiile pentru diferite activităţi, astfel încât să poată fi asigurată plata utilităţilor şi întreţinerea clădirii.
“Acolo numai cultură nu se mai face”, a spus primarul care a subliniat că este dispus să aloce fonduri pentru reabilitarea Casei de Cultură din oraş.
El a precizat că, la cererea Ordinului Arhitecţilor din România, a solicitat clasificarea Casei de Cultură ca monument istoric, ceea ce presupune că nu se vor putea face modificări la clădire fără avize speciale.
“Nu este corect ca un edificiu de cultură să fie într-o zonă de degradare”, a mai spus Lungu, susţinând că şi municipalitatea trebuie să se implice în menţinerea unei clădiri “de referinţă” a oraşului.
Primarul a mai declarat că se discută la nivel guvernamental ca aceste case de cultură să treacă în proprietatea autorităţilor locale. “Trebuie însă să o salvăm ca să avem ce prelua”, a mai spus Ion Lungu.
În luna iunie, municipalitatea suceveană a primit o adresă de la Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură privind o colaborare în gestionarea Casei de Cultură din Suceava, iar primarul declara atunci că va trebui găsită o formulă prin care măcar mobilierul celor două săli de spectacole, sistemul de aerisire şi cel de încălzire să fie înlocuite în condiţiile în care clădirea are nevoie de reparaţii capitale.
Casă de Cultură din Suceava, proiectată de arhitectul Nicolae Porumbescu, a fost inaugurată în anul 1969. Clădirea are trei etaje, parter, demisol şi mansardă şi include o sală de spectacole cu aproximativ 800 de locuri, o sală de conferinţe cu aproximativ 200 de locuri, trei săli pentru expoziţii, o sală studio cu peste 250 de locuri, două foaieruri de recepţie, o sală de orchestră, o sală de balet, cabine pentru actori, o sală pentru discotecă, săli pentru cursuri, bibliotecă cu sală de lectură, cabine de proiecţie. Majoritatea spaţilor sunt acum închiriate unor firme.

Casa de Cultură – iarmarocul de la kilometrul zero al Sucevei
De mai bine de zece ani, Obiectiv de Suceava trage periodic semnale de alarmă privind destinul celui mai important edificiu construit în municipiul reşedinţă de judeţ în ultima jumătate de secol. Rând pe rând, demnitari locali s-au arătat dispuşi să facă ceva pentru ca această Casă de Cultură să revină la destinaţia iniţială dar niciuna dintre iniţiativele acestora nu au fost încununate de succes. In ultimii 20 de ani, această construcţie emblematică pentru Suceava a devenit un fel clădire de birouri şi magazine, o unitate eteroclită în care destinaţia iniţială nu se mai regăseşte. Roată împrejurul modestelor litere, afectate de deceniile de viaţă, care denumesc clădirea, tronează colorate, ostenative şi strălucitoare, anunţuri care dinamizează faţada mohorâtă a acesteia. E greu de numărat câte entităţi şi-au găsit locul pe cele patru paliere ale Casei de Cultură. Scoli de şoferi, case de schimb valutar, închirieri de maşini, firme de transport internaţional, firme de asigurări, agenţii de turism, producători în domeniul publicităţii, ateliere de reparaţii electrice, centre de închiriere casete video, producători de mobilier, dar şi universităţi private funcţionează în acest mic babilon, denumit “Casa de Cultură a Sindicatelor”. Din dotările iniţiale, care mai amintesc de destinaţia acestei clădiri a mai rămas doar afişierul, deasupra căruia tronează, la fel de plină de sine, reclama unui magazin de bijuterii.
Sălile de spectacole stau mai mult în conservare, pentru că, dezobişnuiiţi să li se mai ofere spectacole, sucevenii, chiar şi atunci cînd mai vine câte o formaţie ori o trupă de teatru, de-abia dacă ocupă primele trei – patru rânduri ale sălii. Mai multă agitaţie se vede prin Casa de Cultură, toamna, la vremea balurilor bobocilor sau odată la patru ani, cu prilejul întâlnirilor electorale ale unor formaţiuni politice cu mai multă dare de mână şi cu mai mulţi membri.
Casa de Cultură din Suceava aparţine sindicatelor, fiind o instituţie publică cu personalitate juridică proprie, fiind întabulată ca atare. Există o asociaţie – Direcţia Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, cu sediul în Bucureşti iar conducerea acestei direcţii este asigurată de reprezentanţi ai confederaţiilor sindicale.
In anul 2003 a existat o iniţiativă legislativă privind trecerea acestor case de cultură în patrimoniul comunităţilor locale. Aceasta a fost blocată însă de mahării confederaţiilor sindicale, care nu au conceput că ar putea scăpa din mână o asemenea avere. Ulterior, la nivelul municipiului şi judeţului Suceava iniţiative, s-au purtat discuţii cu sindicatele proprietare ale clădirii pentru a se găsi o soluţie de modernizare a acestei clădiri care nu mai corespunde actualelor cerinţe, s-au făcut intervenţii şi pe la guvernele care s-au succedat, dar toate demersurile au rămas fără efect. Nu ne rămâne decât să sperăm, alături de primarul Ion Lungu că, urmare a demersului de clasificare ca monument istoric a clădirii, să se identifice o modalitate de readucere a acestui edificiu în zona de utilizare pentru care a fost construit. (Neculai ROSCA, Georgiana ONUTA)