Wednesday , October 5 2022

Al doilea ctitor al „Ierusalimului neamului românesc” și autorul primului abecedar românesc, sărbătorit la Putna

Sâmbătă, 15 mai 2021, Mănăstirea Putna și-a sărbătorit cel de-al doilea ctitor – Sf. Ier. Iacob Putneanul. De altfel, aceasta este ziua de pomenire a Sfântului Iacob Putneanul iar mănăstirea Putna este locul în care se află moaștele la care este considerat al doilea ctitor al respectivului așezământ monahal.

„În urma cutremurului din 1739, s-a fortificat biserica Mănăstirii Putna, adăugându-i-se cinci contraforţi, s-a refăcut acoperişul şi turla bisericii, care a fost dărâmată în întregime şi căreia i s-au adăugat cele opt colonete ornamentale. De asemenea, s-a refăcut zidul de nord al bisericii, afectat de cutremur, precum şi zidul de incintă; totodată, a fost consolidată clopotniţa. În plus, s-a construit Paraclisul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi corpul de chilii; s-a ferecat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu argint aurit de către monahul Rafail şi s-a dotat biserica voievodală cu icoanele praznicale şi ale sfinţilor de peste an, cu prapuri pentru procesiuni şi cu multe alte lucruri folositoare bisericii, toate fiind aduse de la Kiev. Mitropolitul Iacob Putneanul a ajutat şi a vegheat duhovniceşte nu doar la bunul mers al Mănăstirii Putna, – fiind considerat pe bună dreptate a fi al doilea mare ctitor al acesteia -, ci şi la bunul mers al altor mănăstiri, schituri şi biserici, dintre care amintim Sihăstria Putnei, Ursoaia, Doljeşti, „Sfântul Dumitru” din Suceava, Catedrala „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suceava şi Catedrala veche mitropolitană de la Iaşi (…) După revenirea în obştea Mănăstirii Putna – în 1761 – a continuat şirul înnoirilor prin construirea fântânii din incinta mănăstirii şi a pavajului cu lespezi de piatră din biserică. Clopotul Buga – de la Sfântul Ştefan – a fost turnat din nou în atelierele din Lvov; patru ani mai târziu, în 1765, a dăruit un policandru cu 35 braţe, realizat din alamă, care se află până azi în naosul mănăstirii. Iar în anul 1773, împreună cu episcopii Antonie de Roman şi Dositei de Rădăuţi, sprijiniţi financiar şi de câţiva părinţi cu dare de mână, a făcut catapeteasma bisericii, din lemn poleit cu aur”, se arată în cuvântul scris al Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților referitor la Sf. Ier. Iacob Putneanul, așa cum a fost publicat pe pagina de internet a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Astfel, pe data de 15 mai a.c., Mănăstirea Putna a îmbrăcat haine de sărbătoare, credincioși de aproape și de departe venind cu bucurie pentru a-l cinsti pe cel care a fost ctitor de mănăstire, de școală, de spital, părinte ocrotitor al familiei, al satului, păstor de suflete demn, credincios și curajos, Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul.

PS Damaschin Dorneanul: Ne mișcă sufletul cu ceva atunci când vedem o nedreptate sau trecem pe alături spunând «nu mă privește»? Iată întrebarea pe care ne cheamă Sfântul Iacob

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, la altarul de vară al mănăstirii. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte și clerici din nordul Bucovinei – Ucraina. Ierarhul a înălțat rugăciuni către Sfântul și marele mitropolit al Moldovei din veacul al XVIII-lea. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Eustatie Protopsaltul” al Sfintei Mănăstiri Putna.

După citirea pericopei evanghelice, scrisă de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a ținut un cuvânt de învățătură în care a făcut referire la cum trebuie să fie cel care dorește să fie un bun păstor, subliniind importanța dăruirii sufletului în activitatea de păstorire. „Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale. Doar dacă îți pui sufletul pentru oile pe care le ai, pentru oamenii pe care îi ai în păstorire, pentru oamenii peste care ai fost rânduit, nu doar în slujirea cea clericală, cea bisericească, ci oriunde, doar dacă îți pui sufletul pentru ei meriți numele de păstor bun. (…) A-ți pune sufletul pentru cineva înseamnă să te lași pe tine, să nu te preocupe atât de mult sănătatea ta, planurile tale, dorințele tale, ceea ce îți place ție. Trebuie să te gândești mai mult la celălalt, să jertfești din timpul tău, din ceea ce ai dori tu să faci, să nu îți peste atât de mult de tine, ci să îți peste de celălalt”, a spus PS Damaschin Dorneanul. Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a adăugat că Sfântul Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei, și-a împlinit rolul de bun păstor al turmei sale, rugăciunea fiind principalul pas  către roditoarea păstorire. „Sfântul Iacob Putneanul și-a pus sufletul pentru oile sale pentru că și-a pus sufletul mai întâi în mâna lui Dumnezeu. (…) Prin rugăciune, în primul rând. Să te rogi pentru cei pe care îi ai în grijă. Duhovnicii pentru credincioșii săi, episcopul pentru preoții săi, preotul pentru credincioșii din parohie. Ce minunat ar fi ca un director să aibă un pomelnic cu cei pe care îi are în grijă. Ce minunat ar fi ca un tată să-și pomenească familia, ca un bunic să își pomenească întreaga familie, pe toți copiii și nepoții săi! Prin rugăciune arăți că sufletul ți-l pui pentru celălalt”, a spus PS Damaschin Dorneanul.

Totodată, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a prezentat și exemple din intensa activitate a Sfântului Iacob Putneanul și, în lumina faptului că „durerile și nevoile poporului au fost durerile și nevoile Sfântului Iacob”. „Suntem noi în stare de așa ceva? Ne mișcă sufletul cu ceva atunci când vedem o nedreptate sau trecem pe alături spunând «nu mă privește»? Iată întrebarea pe care ne cheamă Sfântul Iacob să ne-o adresăm de ziua lui de prăznuire”, a mai spus ierarhul sucevean.

În încheiere, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților i-a îndemnat pe cei prezenți fie cu luare aminte la conturarea unei vieți duhovnicești autentice. „Să nu trecem nepăsători pe lângă problemele veacului în care trăim, pentru că Dumnezeu ne va întreba dacă am făcut ceea ce aveam de făcut. Să avem grijă de viața noastră duhovnicească și de viața duhovnicească a aproapelui. (…) Nu suntem total indiferenți, încă mai vibrează ceva în sufletul nostru, dar se poate și mai mult! Să fim implicați în viața cetății, să fim interesați de ce se va întâmpla cu copiii noștri, cu viața lor, cu ce se întâmplă în școlile lor. (…) Să stăm în jurul păstorilor buni și să ne îndepărtăm de oamenii răi și de păstorii care sunt năimiți, care sunt furi și tâlhari. Și nu ne va lăsa Dumnezeu pentru că avem în Cer mijlocitori și rugători și printre ei se află și Sfântul Iacob Putneanul, pe care îl prăznuim astăzi.”, a fost sfatul dat de ierarh spre finele cuvântului său de învățătură.

Starețul Melchisedec Velnic: A tipărit primul abecedar din Moldova, Bucvarul, în 1755. Le spunea părinților: «Din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină, şi bună, şi rea, toată viaţa curge.» Tot Sfântul Iacob a înființat prima școală de la sat din Moldova, la Putna, în 1759

La sfârșitul slujbei, părintele arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, i-a mulțumit ierarhului pentru binecuvântare și credincioșilor pentru darul adus Sfântului Iacob Putneanul, și anume participarea lor în număr mare la sărbătoarea hramului.

De asemenea, părinte stareț a vorbit despre activitatea Sfântului Iacob Putneanul și a prezentat numeroasele lui acte de binefacere, din trecut și de azi, în special cele față de familii și copii. „Precum acum 270 de ani, și astăzi Sfântul Iacob este binefăcător al sufletelor și al trupurilor, al monahilor și al familiei, al celor care au trecut din viață și al celor care își încep viața. Sfântul Iacob s-a îngrijit de copii, de elevi, să aibă parte de învățătură bună. I-a îndemnat pe părinți să îi dea pe copii la școală. El a tipărit primul abecedar din Moldova, Bucvarul, în 1755. Le spunea părinților: «Din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină, şi bună, şi rea, toată viaţa curge.» Tot Sfântul Iacob a înființat prima școală de la sat din Moldova, la Putna, în 1759. În actul de înființare a școlii, domnul țării scrie: «Arată Sfinţia Sa, mitropolitul, că la Mănăstirea Putnei este trebuinţă ca să se afle o şcoală, căci fiind loc depărtat, nu pot copiii a ajunge pe la celelalte şcoli, mai ales că se află acolo un dascăl care de câţiva ani învaţă cu mare folos ucenicilor.» Adânc și foarte smerit le spune călugărilor: «Lăsați, frații mei cei iubiți, deșertăciunile lumești, și robiți toată inima voastră la cele nespuse bunătăți ale Împărăției cerești. Smeriți-vă întru Domnul, pentru ca să vă slăvească în veci. Pomeniți pe cei răposați părinți și frați ai noștri în toată vremea, pentru ca să vă pomenească și pe voi Domnul, la venirea lui cea de-a doua.» Mărturie a cinstirii Sfântului Iacob sunt familiile care vin de multe ori spre seară, în amurg, la paraclis, și îi duc de mână pe copii la Sfântul Iacob – în paraclis sunt așezate sfintele sale moaște. Mărturie este lespedea lui de mormânt – creștinii trec și îi sărută mormântul. Îl iubim pentru că ne-a iubit. Ne silim să ne lărgim inima, pentru că el a avut inima largă. A fost pașnic și cuminte, smerit și blând, cald și ocrotitor al familiei și al copiilor. La mulți ani celor care îi poartă numele Sfântului Iacob Putneanul!”, a fost cuvântul adresat de părintele stareț Melchisedec Velnic, conform unei postări de pe contul de facebook al Mănăstirii Putna.

ÎPS Calinic, expunând realizările ca duhovnic, episcop și mitropolit ale Sf. Ier. Iacob Putneanul: şcoala înfiinţată la Putna din judeţul Suceava, atestată în 1759, funcţionează fără întrerupere până astăzi

Sfântul Ierarh Iacob Putneanul s-a născut la data de 20 ianuarie 1719, la Rădăuți, într-o familie de oameni credincioși, părinții lui călugărindu-se mai târziu – ieroschimonahul Adrian și monahia Mariana. De asemenea, după cum precizează Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, în cuvântarea sa scrisă și postată pe site-ul Arhiepiscopiei cu referire la Sf. Ier. Iacob Putneanul, fratele acestuia din urmă a devenit monahul Ioil iar sora sa a devenit monahia Pelaghia, iar soţul surorii lui, Maria, va ajunge ieromonahul Misail, la Schitul Doljeşti. S-a călugărit la frageda vârstă de 12 ani la Mănăstirea Putna și a fost hirotonit ieromonah la 17 ani. La 25 de ani a devenit egumen, iar peste un an a fost ales episcop de Rădăuți.

„Ca duhovnic, a avut ucenici din toate categoriile sociale: călugări şi tineri – nu numai din partea locului, ci şi din Maramureş, din Galiţia şi chiar din Grecia – care veneau la Mănăstirea Putna nu doar să înveţe carte, ci în primul rând pentru viaţa lui sfântă; aceasta constituie mărturia că bogăția vieții monahale putnene era cunoscută nu doar în hotarele Moldovei, ci şi dincolo de munţi. Ca episcop, încă din primul an în care a fost ales la Rădăuţi, 1745, s-a preocupat de susţinerea tipăririi cărţilor bisericeşti; printre acestea s-a numărat Liturghierul, tradus din greceşte de către Evloghie Dascălul. Este cel de-al doilea Liturghier românesc din Moldova, după cel al Sfântului Mitropolit Dosoftei (1679 şi 1683). De altfel, încă de pe vremea cât a fost egumen şi stareţ, a fost un susţinător fervent al traducerilor cărţilor de cult în limba română, continuând astfel opera Sfântului Mitropolit Dosoftei. Doi ani mai târziu (după ce a ajuns episcop), în 1747, Grigore al II-lea Ghica, domnul Moldovei, membrii divanului, mitropolitul Nichifor şi episcopii Iacob al Rădăuţilor, Ioanichie al Romanului şi Ierotei al Huşilor au hotărât înfiinţarea a trei şcoli primare în centrele episcopale de la Roman, Huşi şi Rădăuţi; la Rădăuţi, şcoala funcţiona chiar în reşedinţa episcopală”, se arată în cuvântarea ÎPS Calinic.

După cinci ani de la ridicarea sa în treapta episcopiei a fost ridicat în treapta de mitropolit al Moldovei. Sfântul Iacob Putneanul a desfășurat o activitate bogată în cei 10 ani în care a fost mitropolit al Moldovei, din punct de vedere cultural-misionar și filantropic. A tipărit cincisprezece cărți, printre care și Bucvarul – primul abecedar în limba română din Moldova cu certitudine și, probabil, din țară. El este și ctitorul primei școli publice sătești și inițiatorul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. Sfântul Iacob este al doilea mare ctitor al Mănăstirii Putna din motivele pe care le-am enunțat mai sus, extrăgând citate din cuvântul chiriarhului locului. „Ca mitropolit – în cei zece ani de slujire în această demnitate, 1750-1760 – Iacob Putneanul a desfăşurat o intensă activitate pastorală, misionară şi socială; de asemenea, a promovat cultura şi tiparul şi a vegheat cu acelaşi interes la traducerea de cărţi folositoare de suflet. În fapt, mitropolitul Iacob Putneanul – prin Evloghie Dascălul pentru limba greacă şi Vartolomei Măzăreanul pentru cea slavonă – a reluat traducerea cărţilor, care de la mitropolitul Dosoftei stagnase. Astfel, după ce a tipărit mai întâi Liturghierul slavo-român, tradus din nou, în 1745, la Rădăuţi, a tipărit la Iaşi o Carte de rugăciuni (1751), Synopsis, adică Adunarea celor şapte Taine şi a celor şapte laude ale Sfintei Biserici şi canoane din sfânta pravilă ce sunt trebuincioase la taina duhovniciei (1751), Târnosania (1752), Evhologhionul, adică Molitvelnicul (1754), Penticostarul (1754), Antologhionul (1755), Apostolul (1756), Psaltirea (1757), Liturghierul (1759), Antologhionul (1760). Tot la Iaşi, Sfântul Iacob Putneanul s-a îngrijit să publice cărţi folositoare de suflete, dintre care amintim: Adunarea de multe învăţături pentru preoţi (1753), Alfavita (1755) şi Bucvarul, primul abecedar din Moldova, retipărit în 1759, Despre lemnul Sfintei Cruci (1759), şi a rânduit să fie traduse Vieţile sfinţilor – modele de viaţă pentru orice om dornic de Împărăţia lui Dumnezeu. S-au tradus şase dintre cele douăsprezece volume ale Vieţilor Sfinţilor, pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie, martie, aprilie şi mai, însă fără a fi publicate. Nu doar acestea au rămas netipărite, ci din păcate şi alte cărţi pe care el a rânduit să fie traduse; toate acestea au rămas în manuscris, după retragerea sa din scaunul mitropolitan. Cărţile tipărite în timpul său au fost folosite nu doar în Moldova, ci şi în toate bisericile şi mănăstirile din diferite zone locuite de români. De numele mitropolitului Iacob Putneanul se leagă şi prima şcoală elementară înfiinţată în localitatea Putna din judeţul Suceava, atestată documentar prin hrisovul domnului Teodor Callimachi în 1759; această şcoală funcţionează fără întrerupere până astăzi. În cadrul ei – până la mijlocul secolului al XIX-lea – au predat părinţii călugări de la Mănăstirea Putna”, a mai specificat chiriarhul locului în cuvântul său scris despre Sf. Ier. Iacob Putneanul.

Presiunile fanarioților care îi voiau ridicarea blestemului pentru reintroducerea unor impozite au făcut ca Sf. Ier. Iacob Putneanul să renunțe la scaunul de mitropolit

Sf. Ier. Iacob Putneanul a iubit de la început viața sihăstrească, dar a urmat cu smerenie chemărilor pe care i le-a făcut Dumnezeu, de a fi preot, egumen, episcop (de Rădăuți) și apoi mitropolit. Nici după întoarcerea la Putna – retragerea sa din scaunul mitropolitan fiind pe fondul unor tensiuni în relația cu conducerea fanariotă a Țării Moldovei căreia nu rareori i-a reproșat diverse excese, abuzuri și abateri; ÎPS Calinic face trimitere la faptul că în 1749, mitropolitul Iacob îl convinsese pe domnul Constantin Racoviţă să desfiinţeze vecinia, echivalentul iobăgiei în Moldova, dar și de presiunile domnilor Constantin Racoviţă, Scarlat Ghica şi Ioan Teodor Callimachi care îi cereau ridicarea blestemului pus pe capul celor care ar fi reintrodus văcăritul, pogonăritul şi vădrăritul – Sf. Ier. Iacob Putneanul nu și-a împlinit voia sa de a fi sihastru, căci a trebuit să poarte în continuare grijă de mănăstire și de credincioșii care alergau la el pentru sfat și binecuvântare. „Acest dor adânc al inimii sale l-a arătat tuturor și l-a împlinit cu doar cinci zile înainte de a trece la cele veșnice. A fost tuns în schima cea mare de ucenicul său, Cuviosul Natan, care îi fusese duhovnic de câteva decenii, în biserica schitului Sihăstria Putnei unde a primit numele Eftimie, după Sfântul Eftimie cel Mare, marele îndrumător al călugărilor, pe care l-a cinstit în mod deosebit toată viața sa și în a cărui zi de pomenire, 20 ianuarie, se născuse. Părinții l-au înmormântat în pridvorul mănăstirii, ca nou ctitor al ei, alături de rămășițele pământești ale părinților săi după trup, călugăriți la bătrânețe. Chipul în care a fost înmormântat este pecetea modului cum și-a trăit viața, lepădând toată slava lumii. Când sfintele sale moaște au fost găsite, s-a văzut că fusese pus în mormânt în veșminte de schimnic, cu o simplă cruce de lemn, îmbrăcată în argint, mică, la piept. Atletul lui Hristos a părăsit slava lumii și a aflat slava Domnului și Dumnezeului său”, se arată într-o postare pe contul de facebook al Mănăstirii Putna.

A fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 6-7 iunie 2016, împreună cu Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan – ucenicii lui de la Mănăstirea Sihăstria Putnei – cu zi de prăznuire 15, respectiv 16 mai. În anul 2016, la 15 iunie, când a fost desfăcută cripta de către părinţii mănăstirii, în prezenţa chiriarhului locului, ÎPS Pimen Suceveanul, s-au găsit relicvele sfântului având culoarea „pâinii coapte şi rumene”. Așezarea în raclă a sfintelor sale moaşte – racla fiind sfinţită în prealabil de Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient – a avut loc în ziua de 25 septembrie a anului 2016, ca parte a sărbătoririi celor 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna de către mitropolitul Teoctist, în prezenţa Sfântului Voievod Ştefan cel Mare Proclamarea canonizării lor a avut loc în 14 mai 2017 la Mănăstirea Putna, în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. (Dan PRICOPE)

 

Vezi si

Caravana mobilă pentru testarea gratuită HPV a femeilor va fi luna aceasta în Stulpicani, Frătăuții Vechi și Noi, Broșteni și Straja

Femeile cu vârsta între 25 și 64 de ani se pot prezenta doar cu buletinul …