76 de ani de la uciderea, la Vicov, a unui lider al partizanilor anticomuniști

La data de 8 iulie 1946, locotenentul Vladimir Macoveiciuc, conducătorul celui mai important grup de Rezistență anticomunistă din Bucovina de după cel de-al doilea război mondial și-a pierdut viața în comuna Vicovu de Jos.

Născut la 26 octombrie 1906, în comuna Voitinel, din apropiere de Rădăuţi, Vladimir Macoveiciuc avea să moară ca un erou, cu arma în mână, la nici 40 de ani, cel mai probabil în urma unei trădări.

A devenit partizan din cauza abuzurilor şi crimelor de neimaginat săvârşite de militarii sovietici în perioada martie – septembrie 1944, cât a rezistat apărarea germano-română în munţii Bucovinei. Cea mai reuşită acţiune a grupului Macoveiciuc a fost ambuscada din Poiana Haciungului, de la 20 iunie 1944, când – într-o vale îngustă, la locul numit „Haciungul Mare”, pe plaiul ce lega comuna Putna cu Voitinelul – a fost lichidat un grup de 9 ofiţeri de stat major şi escorta acestora, alcătuită din 2 plutoane sovietice, prilej cu care au fost capturate documente preţioase.

Grupul numeros de ofiţeri ruşi şi grade inferioare mergeau călăre şi pe jos în recunoaşterea terenului și a fost nimicit printr-un foc încrucişat de pe creasta văii iar celor morţi le-au rupt epoleţii de pe umeri şi i-au prezentat ca trofeu comandamentului germano-român de la Câmpulung. Atunci, Vladimir Macoveiciuc, cel care a condus acţiunea, a fost avansat la gradul de locotenent şi răsplătit cu medaliile „Virtutea militară”, „Bărbăţie şi credinţă” şi „Crucea de fier”.

Pentru a-l lăuda, germanii au expus fotografia în diverse vitrine prin oraşele şi comunele din zonă. Mai târziu, tocmai acest lucru avea să îi fie fatal lui Macoveiciuc pentru că a continuat lupta anticomunistă și antisovietică și după 23 august 1944 iar pentru asta i s-a reprodus fotografia iar cei de la (noua) Securitate au ajuns pe urmele lui. Împotrivindu-se, alături de camarazii săi expansiunii bolșevice – deocamdată, peste 40 de partizani au fost identificaţi ca făcând parte din grupul său – ajunge după doi ani de luptă să fie încolțit de noua securitate comunistă, a fost împușcat din clopotnița bisericii din Vicovu de Jos.

Despre destinul lui Vladimir Macoveiciuc, profesorul Victor Iosif a consemnat în scrierile sale dar, cel mai important, a înregistrat video, la începutul anilor 90, mărturii ale oamenilor din Vicovu de Jos care au fost martori la execuția acestuia și la „regia” securiștilor de atunci, care au vrut să ducă până la capăt sadismul, înscenându-i o ”sinucidere”.

Dar oamenii bătrâni din Vicovu de Jos nu au uitat acele zile crunte de după război. Cei care au trăit au povestit mai departe, iar copii lor au consemnat adevărul întâmplărilor din acele timpuri: murise în urma unei îndelungate agonii, după o întreagă oră în care zace într-o baltă de sânge, cu pistolul Parabelum în mână, fără ca nimeni să aibă curajul de a se apropia de el. Eroul român a fost înmormântat în cimitirul din apropiere, în Vicovu de Jos, anul trecut fiind inaugurat primul memorial comemorativ al rezistenței anticomuniste din Bucovina chiar pe locul unde a căzut lt. Vladimir Macoveiciuc, în cinstea sa. (D.P.)