232 de ani de la moartea primului episcop al Bucovinei, cel care a adus înapoi la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou

Cu 232 de ani în urmă era chemat la Domnul primul episcop al Bucovinei: Dositei Herăscu, român de neam și implicat puternic în reorganizarea fostei episcopii de Rădăuți și în susținerea drepturilor și tradițiilor strămoșești ale românilor.

S-a născut în jurul anului 1710, în familia unor boieri de rang mic din nordul Moldovei. S-a călugărit la Mănăstirea Putna, fiind numit în 1747 egumen al acesteia. A fost ales la 13 noiembrie 1750 ca episcop de Rădăuți. Este anul în care predecesorul său în funcția de episcop de Rădăuți, cel care va fi canonizat ulterior ca Sf. Ier, Iacob Putneanul, este ales mitropolit al Moldovei.

A continuat să păstorească episcopia Rădăuților și după anul 1775, când Imperiul Habsburgic a anexat partea de nord a Moldovei, ulterior denumindu-o Bucovina. De altfel, primii șase ani după anexare, și-a păstrat titlul de episcop de Rădăuți, precum și reședința în vechiul oraș moldav. La 12 decembrie 1781, sediul Episcopiei de Rădăuți – singura episcopie a Moldovei care s-a aflat pe teritoriul ocupat de austrieci – a fost mutat la Cernăuți iar după aproape două luni, episcopul Dositei Herăscu a fost instalat la Cernăuți la 30 ianuarie/10 februarie 1782. La un an și jumătate de la mutarea reședinței episcopiei de Rădăuți la Cernăuți, mai exact în 4 iulie 1783, Dositei Herescu a primit titlul de „episcop exempt al Bucovinei”.

Anul în care Dositei Herăscu primește titlul de episcop exempt al Bucovinei este cel în care a reușit să obțină aprobarea împăratului Iosif al II-lea al Austriei (1780-1790) pentru readucerea moaștelor Sf. M. Mc. Ioan cel Nou la mănăstirea din Suceava care îi poartă numele sfântului. Aceasta este una din marile realizări ale lui Dositei Herăscu după ce relicvele fuseseră luate de la Suceava cu aproape un secol în urmă, mai exact în anul 1686, de armatele regelui polonez Jan Sobieski și duse, împreună cu mitropolitul Dosoftei Bărilă al Moldovei, în orașul Zolkiew din Galiția. Racla cu sfintele moaște au sosit la Suceava de praznicul înălțării Sfintei Cruci, în ziua de 14 septembrie 1783.

Apărarea drepturilor și tradițiilor românești a fost o prioritate în activitatea primului episcop exempt al Bucovinei care ceru statului austriac, prin adresa nr. 21 din ianuarie 1784, să înființeze un „Clerisey-Seminarium“. Asta deoarece înainte ca țara Fagilor să fie înglobată Imperiului Habsburgic și să se numească Bucovina, deci înainte de anul 1775, la Mănăstirea Putna exista o școală clericală unde candidații la preoție erau instruiți și apoi ispitiți canonic de episcop, în vederea hirotonirii. După anexarea savamolnică la Imperiul Habsburgic a părții de nord din țara de Sus a Moldovei, această școală clericală de la Putna, cunoscută în documentele vremii sub denumirea de „curs teologic“, a fost strămutată la Mănăstirea Horecea de lângă Cernăuți. Inițial, nu s-a dat curs cererii. în 1786 începe reorganizarea Eparhiei Bucovinei, întrucât aceasta a fost plasată sub jurisdicția Mitropoliei ortodoxe sârbe din Carloviț. Probabil în acest context și pe fondul unor repetate insistențe înființarea acestei școli teologice este încredințată profesorului Daniil Vlahovici, trimis tocmai de la Carloviț. școala clericală este înființată însă la Suceava iar sursele documentare citate în diverse articole de specialitate, arată că Daniil Vlahovici se străduia să-și însușească limba română. Tot episcopul Dositei Herăscu a propus o împărțire mai exactă a eparhiei, lucru care s-a făcut prin aplicarea „Planului regulativ” din 29 aprilie 1786, după îndelungi discuții dintre episcop și autorități

In perioada cât a fost episcop – de Rădăuți, Cernăuți și Bucovina – Dositei Herăscu a avut în vedere ctitorirea unor biserici precum cele de lemn la Vadul Vlădicii, lângă Rădăuți (1773), „Sf. Treime” din satul Mahala de lângă Cernăuți (1774 – alături de fratele său, boierul Ilie Herăscu) și la Vicovu de Jos (1777), precum și edificarea clopotniței bisericii episcopale „Sf. Nicolae” din Rădăuți (1781). Spre exemplu, despre Biserica de lemn „Sfânta Treime” de lângă Cernăuți se spune că a slujit drept catedrală a Episcopiei Bucovinei între 1781 și 1864. în 1876 biserica a fost mutată în Clocucica, tot lângă Cernăuți. în perioada ocupației sovietice a nordului Bucovinei, biserica respectivă a fost mutată la Muzeul Etnografic din Liov. Despre biserica din Vicovu de Jos, edificată la 1777 în timpul episcopului de Dositei Herăscu, se spune că a fost ridicată la nord de actuala biserică, pe locul unei alte biserici de lemn care a fost donată comunității de creștini de la Bilca. Biserica de la Vicovu de Jos ridicată în perioada lui Dositei Herăscu a funcționat până în 1878, când s-a terminat construcția altei biserici din piatră și cărămidă iar cea construită din lemn cu un secol în urmă de primul episcop de Bucovina a fost donată în 1880 parohiei satului Băhrinești, situat în nordul Bucovinei, astăzi Ucraina.

Ajungând la adânci bătrâneți, „împăcat cu sine și cu Dumnezeu” – după cum notează arhim. Ioanichie Bălan în Patericul românesc – evlaviosul episcop al Bucovinei „și-a dat sufletul cu pace în mâinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, la data de 22 ianuarie 1789, fiind înmormântat la Horecea”. Episcopul Dositei Herescu a decedat la 22 ianuarie 1789, fiind înmormântat în Cimitirul Horecea din Cernăuți. După trecerea la Domnul a episcopului Dositei Herăscu, în 1789, a fost numit episcop la Cernăuți Daniil Vlahovici. Abia după numirea profesorului sârb (totuși, cu un nume având rezonanțe străvechi românești) în scaunul de la Cernăuți a fost posibilă și împlinirea cererii primului episcop de Bucovina ca la Cernăuți să funcționeze o școală clericală, cea de la Suceava fiind transferată în orașul de pe Prut devenit centrul unei nou înființate provincii. Limba de predare era româna atât cât a funcționat școala clericală la Suceava, cât și după mutarea la Cernăuți deși se pare că nu a funcționat foarte mult și abia la aproape trei decenii distanță este înființat la Cernăuți un institut teologic. (D.P.)