100 de ani de la nașterea lui Grigore Baștan, recordmenul al cărui nume este purtat de Aeroclubul Sucevei

În semn de recunoaştere și, deopotrivă, ca omagiu (decesul fiind în 8 februarie 1983, în urma unui infarct miocardic) a meritelor pentru activitatea depusă în slujba paraşutismului militar românesc numele său a fost atribuit Centrului de Instruire pentru Operaţii Speciale de la Buzău, unei străzi şi unei şcoli generale din acest oraş – leagăn al paraşutismului militar – precum, Aeroclubului din Suceava. De asemenea, în anul 1995 a luat fiinţă Fundaţia „General Grigore Baştan”, cu rolul de păstrare şi valorificare a tradiţiilor paraşutismului românesc, sub egida acesteia desfăşurându-se şi Memorialul de paraşutism „Grigore Baştan”.

Cu un veac în urmă, la data de 23 ianuarie 1922, vedea lumina zilei cel care a fost unul din „pionierii” parașutismului în România, general-maior Grigore Baștan.

A trecut prin toate etapele formării militare de la simplu soldat în 1938 ajungând la 30 decembrie 1961 să fie avansat la gradul de colonel. Nouă ani și jumătate mai târziu (7 mai 1971) i s-a acordat gradul de general – maior, primul general parașutist din armata română. La 03.04.1973 a fost numit Locţiitor pentru desant aerian al comandantului aviaţiei din C.A.A.T. La 15.06.1977 este numit Locţiitor pentru desant paraşutare al comandantului Comandamentului Aviaţiei Militare. Este trecut în retragere la data 7 martie 1979.

Pe parcursul celor 40 de ani de carieră militară din care peste 30 de ani în slujba paraşutismului militar românesc a executat un număr 677 de salturi cu paraşuta, în toate condiţiile meteo, inclusiv iarna, salturi pe apă (lacuri sau pe Marea Neagră), în zona muntoasă, pe timp de noapte şi salturi de la mare altitudine. Inclusiv marele actor român Florin Piersic povestea cu deosebită considerație întâmplări, desigur în felul său plin de umor de bună calitate, despre gen. Grigore Baștan și despre pasiunea acestuia pentru parașutism.

De-a lungul carierei sale militare, antrenamentele cu soldații săi erau din cele mai diverse – de la marșuri de zeci și chiar și peste 200 de kilometri la exerciții în diverse colțuri ale țării – iar unul dintre antrenamentele de parașutare fiind făcut în 1963 chiar în zona Câmpulung Moldovenesc, în munţii Rarău.

Potrivit acestei surse, Grigore Baștan a fost unul din cei șapte copii ai preotului Simion din satul Flămânzeni, comuna Coșcodeni – actualul raion Sângerei al Republicii Moldova, la acea vreme făcând parte din județul Bălți din Regatul României – mama sa, Sofia fiind casnică. Cel mai mare copil al familiei preotului Simion Baștan, cel care avea să ajungă general maior, a servit în Armata Română în cea de-a doua conflagrație mondială și a făcut parte din prima companie de parașutiști militari, subunitate înființată la 10 iunie 1941, iar în anul 1944 a luat parte la luptele din nordul Bucureștiului.

Concomitent cu cariera militară şi-a continuat studiile civile, în anul 1944 absolvind cursurile Colegiului Naţional „Carol I” din Craiova. De fapt, până în 1938 a urmat cursurile Liceului „Ion Creangă” din Bălţi şi, pentru asigurarea unor mijloace de trai în acele vremuri tulburi, a renunţat ca să intre în armată – simțind, totodată, și „chemarea armelor” – în cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii, în anul 1938. La 26 aprilie 1939 a fost „însumat voluntar” la Şcoala Militară de Pilotaj din Tecuci. În octombrie 1940 era deja sergent. În octombrie 1941 a primit Brevetul de paraşutist nr. 39, fiind repartizat în cadrul Companiei a 9-a paraşutişti. Va urma apoi Şcoala de Subofiţeri de Infanterie nr. 2 de pe lângă Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului pentru ca la data de 1 septembrie 1943 să fie avansat la gradul de sergent major și până în decembrie 1943 s-a specializat ca paraşutist de asalt, fiind repartizat în funcţia de subofiţer cu armamentul în cadrul Companiei a 8-a din Batalionul 4 Paraşutişti, unitate cu care participă între 23 – 29 august 1944 la luptele pentru eliberarea Bucureştiului – zonele Băneasa, Otopeni şi Pipera. La 18 noiembrie 1944 este încadrat în cadrul Batalionul 4 Pază, iar la 15 decembrie 1944 este mutat la şi numit comandant de pluton în Compania 32 Pază la Baza de Specialităţi Aeronautice.

Un interval de cinci ani de activare ca ofițer politic în contextul acelor vremuri nu l-a abătut de la marea sa pasiune, parașutismul

La 15 mai 1945 fiind repartizat secretar la Biroul I din Secţia I a Statului Major al Aerului după ce o lună de zile activase la Grupul 2 Aviaţie de legătură iar, la 23 august 1945 a fost avansat la gradul de adjutant aviator, urmând până în februarie 1946 – în condiţiile deosebit de grele de după război – cursurile de educatori politici de companie în cadrul Centrului de Instrucţie pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă de la Breaza care a însemnat trecerea în „aparatul politic” din armată pe care însă Grigore Baştan l-a părăsit aparatul politic revenind la pasiunea sa, paraşutismul militar. După ce îndeplinise mai multe sarcini, a fost avansat în mod excepţional la gradul de sublocotenent la 30 decembrie 1948 iar până în august 1949 îndeplineşte funcţia de locţiitor politic al comandantului Centrului de Instrucţie al Aviaţiei. La 23 august 1949 este avansat în mod excepţional la gradul de locotenent iar în gradul de locotenent major la 30 decembrie 1949. Urmează un curs de observatori aerieni pentru ofiţerii politici, dar și un alt curs pentru ofițerii politici care nu aveau la bază școala de ofițeri de bază. A militat pentru reînfiinţarea unităţii de paraşutişti, lucru ce s-a întâmplat la 1 noiembrie 1950, când a fost trecut pe linie de comandă şi numit în funcţia de adjutant superior (şef de stat major) al Batalionului 1 Paraşutişti de la Tecuci, funcţie deţinută până în iulie 1952. A avut preocupări în dezvoltarea materialelor de desant iar asta probabil că s-a datorat și începuturilor grele care au stat sub spectrul lipsei de cadre şi instructori de paraşutare, a unei slabe dotări tehnice la toate categoriile, mai ales în ceea ce priveşte materialele de desant. Este avansat la gradul de căpitan la 2 mai 1951 şi la gradul de maior la 24 mai 1952, fiind comandant al Batalionului 597 Paraşutişti până în decembrie 1952 pentru ca, prin reorganizare, să fie comandant al Regimentului 246 Paraşutişti până în decembrie 1955, an când a fost avansat la gradul de locotenent colonel (21 iulie). Tot ca urmare a unei reorganizări, este numit comandant al Batalionului 1025 Desant Paraşutare, funcţie pe care a îndeplinit-o până la 10 noiembrie 1958, fiind pus la dispoziţia Ministerului Forțelor Armate în vederea încadrării, ceea ce se va întâmpla la 23 decembrie 1958 când este numit la comanda Batalionului 36 Paraşutişti.

Până la acea dată, Grigore Baștan a continuat să se remarce pe multiple planuri, dar marile realizări aveau să urmeze

Ca inventator și inovator, a dus la realizări notabile, inclusiv prin realizarea completului de parașute BG-7M (principală) și BG-3m (de rezervă), folosite pe o perioadă îndelungată în Armata României. Dovada unui caracter incredibil – aduce oarecum cu acei proiectanți de poduri care se așezau sub pod când treceau primele încărcături special aduse pentru testarea rezistenței – Grigore Baștan a fost în stare, pentru a demonstra cât de sigură este paraşuta inventată de el în 1960, să execute un salt cu băiatul său, Marius, în braţe, care avea 5 ani. „Această întâmplare a declanşată o stare de agitaţie în familie. Adevărul e că tatăl meu a sărit cu Marius în braţe de la o înălţime normală, 3.000 metri. Un salt obişnuit, pe care l-a făcut nu atât pentru senzaţional, ci pentru că se impunea în momentul respectiv depăşirea unei anumite atmosfere create în unitate în urma decesului unuia dintre soldaţi. A fost un incident şi, practic, soluţia era să depăşească momentul psihologic prin demonstrarea siguranţei totale a paraşutei create de el, oferindu-şi propriul copil drept garanţie”, a declarat Valentina Baştan, fiica generalului, într-un interviu acordat publicistului Dumitru Ion Dincă.

Ca bun comandant specialist în domeniu de la comanda Regimentului 60 Desant Paraşutare (9 august 1963) la locţiitor al şefului de stat major pentru pregătire şi întrebuinţare desant aerian al Armatei a 2-a (1 septembrie 1967) și cea de locţiitor şef Secţie Pregătire de luptă Infanterie, Vânători de munte şi Desant Paraşutare (şi ofiţer cu pregătirea trupelor de desant paraşutare – 1 august 1969) pentru ca la 31.08.1970 este numit ajutor al Primului locţiitor al C.I.Tc. pentru Desant aerian. Ca exemplu pentru subalterni și pentru generațiile următoare: în anul 1969 a executat pentru prima dată o paraşutare dintr-un avion turbopropulsor, iar în ziua de 20 august 1970, a executat un salt de la peste 10.000 m, cu cădere stabilizată de 7.000 m, stabilind recordul naţional de înălţime. A fost provocarea vieţii sale, făcută de primul instructor de paraşutism din țară, Traian Demetrescu, al cărui record de înălţime era de 7110 m și pe care Grigore Baștan a acceptat-o la vârsta de 47 de ani. Pregătirea în sine a durat 11 luni şi 20 de zile iar temperatura cu care a luat contact curajosul paraşutist a fost de -65 de grade Celsius. Acest nou record a fost omologat de Aeroclubul Central Român şi în anul 1971 i-a adus titlul de „Maestru emerit al sportului”, același an în care este avansat general-maior. (Dan PRICOPE)