Wednesday , June 19 2024

Poate exista un stat palestinian?  

Recunoașterea în această marți a statului palestinian de către Spania, Irlanda și Norvegia este un impuls pentru cauza palestiniană la nivel simbolic și diplomatic, dar cu un impact redus pe teren, unde granițele au fost estompate de ocupație, între așezările coloniștilor, ziduri de beton și prezența militară israeliană, scrie EFE într-o analiză preluată de Agerpres,  despre cât de fiabilă este ideea existenței unui stat palestinian.

FRONTIERE

Cele trei țări europene recunosc statul palestinian în granițele rezultate după Războiul de șase zile din 1967, care sunt cele convenite în Acordurile de la Oslo din 1993, care au dat naștere unui stat care nu s-a materializat niciodată. Aceste linii de demarcație reprezentau deja o pierdere considerabilă de teritoriu, față de ceea ce se stabilise în Planul de partiție al ONU din 1947, înainte de crearea statului Israel.
Granițele din 1967 includeau Cisiordania, Ierusalimul de Est și Fâșia Gaza, dar o mare parte din acest teritoriu este astăzi controlată de Israel, scrie EFE.
În prezent, 60% din Cisiordania ocupată se află sub administrația civilă și militară a Israelului, unde au proliferat peste 140 de așezări evreiești care sunt legale conform legislației Israelului – și zeci de așezări ilegale -, în care trăiesc peste 700.000 de coloniști israelieni, inclusiv Ierusalimul de Est.
Harta actuală a Cisiordaniei este un “șvaițer” în care orașe și sate palestiniene au fost deconectate din cauza proliferării coloniilor evreiești, a drumurilor a căror utilizare este interzisă palestinienilor și a posturilor militare israeliene care îngreunează circulația.
În cazul Gazei, nu se știe cum va fi delimitat teritoriul la încheierea războiului dintre Israel și gruparea islamistă palestiniană Hamas, care a provocat peste 36.000 de morți, în marea lor majoritate civili, de la începerea sa, la 7 octombrie 2023, când Hamas a atacat Israelul, ucigând circa 1.200 de oameni, majoritatea civili, și luând peste 250 de ostatici pe care i-a dus cu forța în Gaza. Absența unui plan postbelic lasă toate posibilitățile deschise, în timp ce aripa dură a guvernului israelian insistă asupra interesului său de a reocupa enclava, deși premierul Benjamin Netanyahu neagă acest lucru.

CAPITALA

Planul de împărțire a Palestinei elaborat de ONU în 1947 conferea Ierusalimului un statut special, dar armistițiul din 1949, după primul război arabo-israelian, a divizat de facto orașul în două jumătăți, lăsând partea de vest sub controlul israelian și pe cea de est în mâinile palestinienilor, la acea vreme Transiordania.
Cu toate acestea, Războiul de șase zile din 1967 a schimbat situația din Orientul Mijlociu cu consecințe până în zilele noastre. Israelul a ocupat militar Gaza și Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, unde se află Orașul Vechi și locurile sfinte.
Ierusalimul de Est, care urma să fie capitala unui viitor stat palestinian, a fost anexat în 1980 de Israel, care consideră orașul capitala sa “unica și indivizibilă” și care exercită de atunci controlul politic și administrativ, deși acolo locuiesc peste 300.000 de palestinieni. Guvernul Autorității Palestiniene a fost eliminat “de facto” din Ierusalimul de Est.

AUTOGUVERNARE

Acordurile de la Oslo din 1993 au împărțit teritoriile palestiniene ocupate în trei zone în funcție de cine exercita controlul civil și militar, palestinienii sau Israelul, într-un model de tranziție care urma să culmineze în câțiva ani cu crearea unui stat palestinian. În acest scop a și fost creată Autoritatea Națională Palestiniană (ANP).
A fost prima formulă de autoguvernare a palestinienilor, care trebuia să fie provizorie, dar care astăzi se menține cu o putere din ce în ce mai diminuată și care poate fi exercitată doar în zone restrânse din Cisiordania, pe fondul ocupației în creștere și a prezenței armatei israeliene, notează EFE.
În Fâșia Gaza, disputele dintre Fatah – o facțiune laică creată de Yasser Arafat și care controlează ANP – și Hamas s-au încheiat cu expulzarea ANP și preluarea puterii de către islamiști în 2007, adâncind fragmentarea, nu numai a societății palestiniene, dar și a teritoriului palestinian.

PAŞAPOARTE

Poporul palestinian este apatrid deoarece nu are propriul stat, iar palestinienii nu au pașapoarte decât dacă au altă naționalitate. Pentru a călători, un palestinian din Cisiordania are nevoie de un fel de “permis” de la ANP, o autorizație din Israel, să treacă în Iordania prin punctul Allenby – supus unor controale stricte israeliene și iordaniene – și să meargă la aeroportul din Amman pentru a zbura.
În cazul Fâșiei Gaza, aflată sub blocada Israelului din 2007, locuitorii enclavei ajungeau înainte de război pe teritoriul israelian doar în foarte puține ocazii și doar pentru o anumită limită de timp, în cazul în care dețineau permise de muncă, urmau să primească tratament medical sau, rareori, pentru a-și vizita rudele din afara enclavei.
Ei puteau călători în străinătate doar prin Egipt, ceea ce a presupunea în practică acordarea unor mite semnificative atât pentru oficialii Hamas, cât și pentru egiptenii de pe ambele părți ale punctului de trecere a frontierei de la Rafah, scrie EFE.

COEZIUNE TERITORIALĂ

Cele două teritorii palestiniene principale, Cisiordania și Fâșia Gaza, au fost deconectate teritorial de zeci de ani, ceea ce a dus la crearea a două realități politice și sociale distincte.
Israelul a eliminat orice formă de continuitate teritorială, împiedicând inclusiv legăturile de familie, potrivit EFE. Separarea s-a adâncit din cauza diviziunii politice și pentru că ambele teritorii sunt în practică guvernate de entități diferite.
La aceasta trebuie adăugați cei 4 milioane de palestinieni care trăiesc în afara Palestinei – majoritatea în Iordania și Liban, dar și în Europa sau SUA -, descendenți ai acelora care au fugit din căminele lor în timpul a ceea ce ei numesc Nakba (catastrofa, în arabă), în 1948, când a fost creat statul Israel, și cărora nu li s-a permis niciodată să se întoarcă. (Agerpres)

Vezi si

550 de pelerini au murit la pelerinajul de la Mecca. Temperaturile au ajuns la aproape 52 grade Celsius

Cel puțin 550 de pelerini au murit în timpul marelui pelerinaj musulman de la Mecca, …