Nimic accidental şi neaşteptat în declaraţia lui Dmitri Medvedev privind includerea României în formatul de negocieri privind Transnistria

N  presa rus= despre Rusia, Germania, Transnistria şi “noul pact Ribbentrop-Molotov”

În ciuda faptului că Moscova a menţionat în mod repetat şi până de curând Bucureştiul drept principalul duşman al statalităţii moldoveneşti, iar Kremlinul a subliniat angajamentul său pentru ‘restabilirea’ acestei ‘statalităţi’ , nu există nimic accidental şi neaşteptat în declaraţia preşedintelui Dmitri Medvedev, care a afirmat în urmă cu două zile, la Deauville, că succesul reglementării transnistrene depinde, între altele, şi de România, apreciază joi într-un comentariu postat pe site-ul agenţiei de presă Regnum News expertul rus Serghei Kolerov.

Pentru a înţelege declaraţia preşedintelui rus de la Deauville, el evocă vizita din 12 octombrie a cancelarului german Angela Merkel la Bucureşti, când aceasta a făcut apel la autorităţile române să contribuie la soluţionarea conflictului transnistrean, subliniind ‘interesul reciproc’ al Germaniei şi României în problema respectivă. A fost suficientă o vizită de numai de o zi pentru a ‘stoarce’ de la Bucureşti acceptul pentru semnarea Acordului de graniţă cu Republica Moldova, fapt anunţat a doua zi de ministrul român de externe Teodor Baconschi, fără însă a preciza o dată concretă – menţionează expertul citat.
În opinia sa, nu trebuie să fii clarvăzător ca să vezi o legătură directă între declaraţia Angelei Merkel din 12 octombrie de la Bucureşti şi cea din 19 octombrie a preşedintelui rus la Deauville.
Concluzia este evidentă, spune Kolerov, opinând că declaraţiile preşedintelui rus se înscriu perfect în linia politică a cancelarului german Angela Merkel. Miza: liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii ruşi în spaţiul UE. Mai mult, expertul citat susţine că Kremlinul ar fi dispus să facă unele concesii în problema Transnistriei de dragul eliminării vizelor între Rusia şi UE. Tema acestor cedări a fost iniţiată de mass-media germane după memorandumul semnat de Merkel şi Medvedev în luna iunie, mai aminteşte el. Atunci, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a sugerat în premieră că UE ar putea să participe la misiunea de pace de pe Nistru. Nu se ştie ce i-a promis Merkel lui Medvedev, dar faptul este cert, constată Serghei Kolerov.
Drept urmare, din ‘inamic’, România a devenit peste noapte ‘parte’ de care depinde succesul soluţionării conflictului moldo-transnistrean, remarcă el, adăugând că nici preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy şi nici cancelarul german Angela Merkel nu au promis nimic concret Rusiei la Deauville şi nici nu au făcut declaraţii la fel de ‘senzaţionale’ ca cea a preşedintelui Medvedev cu privire la Rusia. Cei doi lideri europeni au lăsat să se înţeleagă că o liberalizare a regimului de vize pentru cetăţenii ruşi în spaţiul UE ar putea interveni peste 10-15 ani.
În acelaşi context, Kolerov subliniază că Bucureştiul încearcă de multă vreme să se impună ca participant al reglementării transnistrene, dar fără prea mult succes. Acum însă, când visul său este pe cale de a se împlini datorită şi preşedintelui rus, expertul rus scoate în evidenţă câteva particularităţi ale problemei: 1. Moldova – ‘al doilea stat românesc’, în care locuieşte o parte a poporului divizat de ‘ocupaţia sovietică din 1940; 2. Sprijinirea ‘integrităţii teritoriale a Republicii Moldova’; 3. Rusia este ‘ocupant’, iar forţa sa militară din Transnistria – ‘trupe de ocupaţie, care trebuie să fie retrase de pe teritoriul Republicii Moldova’.
Poziţia UE, care din 2005 este observator în cadrul formatului de negocieri, iar acum, odată cu declaraţiile lui Medvedev şi eforturile României, are toate şansele să devină un actor-cheie în reglementarea transnistreană, nu diferă în principiu de cea a Bucureştiului, remarcă el, adăugând că, în pofida unor nuanţe, aceasta rezidă în faptul că Rusia trebuie să se retragă din regiune.
‘Angajamentul’ luat de Bucureşti în faţa lui Merkel de a semna Acordul de frontieră cu Republica Moldova, pe care România refuză să-l semneze din 1995, este destinat să asigure Rusia în privinţa ‘conservării statalităţii moldoveneşti’ şi a viitoarei sale neutralităţi. Dar, în opinia expertului citat, este îndoielnic faptul că acest acord va opri influenţa Bucureştiului asupra Chişinăului.
La presiunea cancelarului Angela Merkel, preşedintele român Traian Băsescu a devenit în cele din urmă ‘partener’ al lui Ribbentrop şi Molotov, afirmă Kolerov, evocând o declaraţie a liderului de la Bucureşti care a spus la 17 octombrie că va semna Acordul de graniţă cu Moldova pentru a priva Partidul Comunist, care se poziţionează ca apărător al statalităţii moldoveneşti, de un ‘atu’ în campania electorală şi pentru a spori credibilitatea AIE în această confruntare.
La rândul său, consideră expertul, Medvedev face acelaşi lucru ca şi Băsescu. Posibila creştere a rolului UE şi apariţia României ca încă un actor în ecuaţia reglementării transnistrene va duce la aprofundarea sentimentelor antiruseşti nu doar în Basarabia, ci şi în regiune. În opinia sa, evoluţiile viitoare vor fi determinate de poziţia pe care o va lua Tiraspolul şi de capacitatea acestuia de a rezista atât la presiunile ‘pacificatoare’ ale Moscovei, cât şi la cele din partea Occidentului.AGERPRES