Modelul social francez, cel mai mare inamic al Frantei

Atunci când criza economic\ a lovit în 2008, guvernul francez le-a dat asigur\ri cet\]enilor s\i c\ modelul social francez îi va proteja, îns\ doi ani mai târziu, cu greu se mai poate afirma acest lucru, scrie Nicolas Lecaussin, director de dezvoltare la Institutul pentru Cercetare Economic\ [i Fiscal\ din Fran]a (IREF), în edi]ia de joi a Wall Street Journal.
Pe perioada crizei, [omajul a crescut constant, chiar mai puternic decât în ]ari cum ar fi Marea Britanie [i Germania, aceasta din urm\ ie[ind din criz\ mai bine decât Fran]a, datorit\ cifrelor excelente legate de exporturi.
S-ar p\rea c\, din nou, în perioada post-criz\, modelul francez nu le aduce francezilor vreo veste bun\. Cre[terea de 0,6% a PIB-ului Fran]ei pentru al doilea trimestru se situeaz\ semnificativ în urma cre[terii de 2,2% înregistrat\ de Germania. De altfel, Germania este a[teptat\ s\ înregistreze o cre[tere de peste 3% (chiar pân\ la 3,5%) în acest an, fa]\ de o previziune de 1,4% pentru Fran]a. În mod similar, SUA [i Marea Britanie se a[teapt\ la o cre[tere de peste 2,4% a PIB-ului în acest an.
Ca întotdeauna, francezilor li s-a spus c\ anul viitor va fi mai bine. Parisul anticipeaz\ c\ se va bucura de o cre[tere de 2% în 2011, ceea ce s-ar dovedi într-o oarecare m\sur\ o inversare a norocului, în condi]iile în care se prefigureaz\ c\ anul viitor zona euro va cre[te doar cu 1,4%.
În consecin]\, se dovede[te c\ înainte, în timpul [i dup\ criz\, modelul social francez, atât de l\udat de liderii politici, nu a fost de mare ajutor pentru economia ]\rii. Dimpotriv\, el a devenit principalul obstacol în calea lung\ a reformelor economice a[teptate. Liderii francezi au dreptate: modelul francez social îi protejeaz\, dar nu de criz\ ci de cre[terea economic\, remarc\ Lecaussin.
Trecutul glorios al acestui model social a fost uitat prea repede. De la sfâr[itul anilor ’70, Fran]a s-a luptat cu un [omaj de peste 10%, în contextul în care peste 10% dintre adul]i [i 21% dintre tineri erau în c\utarea unei slujbe. Nemul]umirile din suburbii au crescut continuu, iar sistemul na]ional de educa]ie a trimis sute de mii de persoane în lume f\r\ diplome, care au umplut rândurile [omerilor pe termen lung.
În ultimii 25 de ani, num\rul de tineri absolven]i de studii care p\r\sesc Fran]a pentru a g\si un loc de munc\ în str\in\tate a continuat s\ creasc\, în timp ce boga]ii continu\ s\-[i g\seasc\ ad\post în str\in\tate, departe de statul francez rapace. În Fran]a, unde modelul social bazat pe ‘solidaritate’ func]ioneaz\ atât de ‘frumos’, 15.000 de cet\]eni au murit în timpul valului de c\ldur\ din vara anului 2003, abandona]i de serviciile sociale [i de sindicatele care func]ioneaz\ ca s\ î[i apere mai degrab\ privilegiile decât interesele lucr\torilor.
Potrivit lui Lecaussin, modelul social francez este mai presus de toate unul al inegalit\]ii între sectorul public [i privat, între cei care se bucur\ de ocuparea for]ei de munc\ pe via]\ [i cei care trebuie s\ se descurce singuri pe pia]a for]ei de munc\. Este paradoxal, dac\ nu grotesc, s\ se vorbeasc\ de egalitate [i solidaritate într-o ]ar\ în care peste [ase milioane de oameni tr\iesc din bani publici [i se opun oric\rei încerc\ri de reform\ a statului, consider\ semnatarul articolului. Când vine vorba de salarii, pensii, sau de vacan]e, sectorul public este în mod clar mai avantajat decât sectorul privat.
Mai r\u chiar, Fran]a sparge toate recordurile în ceea ce prive[te impozitele percepute, îns\ redistribuie mai pu]in din ace[ti bani decât majoritatea membrelor din OECD. Parisul confisc\ peste jum\tate din banii f\cu]i de poporul francez [i redistribuie mai pu]in decât Statele Unite, care colecteaz\ doar circa 30% din bog\]ia cet\]enilor s\i. Unde se duc ace[ti bani? R\spunsul este c\ modelul francez a devenit un ca[caval uria[, care a generat o birocra]ie enorm\, de pe urm\ c\ruia profit\ peste 1 milion de func]ionari publici. Politicienii exploateaz\ aceast\ birocra]ie în scopuri electorale, iar sindicatele o sus]in ca model de urmat.