Mii de străini părăsesc Tokio, deşi pasagerii avioanelor sunt mai expuşi radiaţiilor radioactive

Rezidenţii şi turiştii părăsesc în masă capitala Japoniei, însă, în mod ironic, mulţi aleg să meargă cu avionul, deşi, în mod obişnuit, zborurile expun pasagerii la niveluri mai ridicate de iradiere, relatează televiziunea canadiană.

Exploziile şi incendiile de la uzina Fukushima I au făcut ca nivelul de radioactivitate în Tokio să crească, marţi, de zece ori faţă de medie. Experţii spun însă că pericolul radioactiv este încă mic, inclusiv în apropiere de Tokio.

Un nivel de radioactivitate de zece ori mai mare decât media înseamnă mai puţin de un microsivert.
Sivertul este unitatea prin care se măsoară radioactivitatea absorbită de ţesutul uman. Un sivert are 1.000.000 de microsiverţi.

Zborurile la o altitudine de peste 12.000 de metri pot expune în mod obişnuit pasagerii la o doză de radiaţii cuprinsă între 3 şi 9 microsiverţi pe oră. Zborul de la Tokio la Vancouver durează nouă ore, atrage atenţia televiziunea canadiană. Un microsivert înseamnă mai puţine radiaţii decât cele la care ar fi expusă o persoană care face o radiografie dentară banală, când sunt emişi circa 10 microsiverţi.

Dacă o persoană ar fi expusă tot timpul anului la nivel de radiaţii înregistrat marţi în Tokio, tot ar fi vorba de doar o treime din iradierea pe care ar primi-o de la o scanare la computer tomograf pentru un singur organ, când doza de radiaţii este de circa 10.000 de microsiverţi. La o tomografie computerizată pentru întregul corp doza de radiaţii este de 15.000 până la 20.000 de microsiverţi. În comparaţie, o radiografie clasică emană între 400 şi 600 de microsiverţi.

Radiaţiile sunt prezente peste tot şi oamenii sunt expuşi constant la ele. În general, într-un an obişnuit, oamenii sunt expuşi la 1 până la 5 milisiverţi de radiaţii, adică până la 5.000 de microsiverţi. O mare parte din această expunere vine de la soare, de la radiaţia cosmică din spaţiu şi de la radonul din sol. (Radonul este un gaz radioactiv provenit din dezintegrarea radiului, cel din urmă provenind din dezintegrarea uraniului. Este prezent în anumite soluri şi poate fi transportat prin intermediul mediilor poroase.)

La uzina Fukushima, situaţia radioactivităţii este însă cu totul alta. Nivelul de radiaţie a ajuns la 10 milisiverţi (10.000 de microsiverţi) pe oră, apoi a scăzut la 3 milisiverţi. Marţi dimineaţă, nivelul a atins chiar, pentru scurt timp, 400 de milisiverţi pe oră, adică de 20 de ori mai mult decât expunerea anuală pe care o suportă muncitorii din industria nucleară şi minerii din minele de uraniu. Este ca şi cum o persoană ar fi făcut dintr-odată 230 de radiografii clasice la plămâni.

O singură doză de 1.000 de milisiverţi dă simptome fizice specifice iradierii. O doză de 1.000 de milisiverţi acumulată pe parcursul vieţii ar fi de aşteptat să cauzeze, peste ani, cancere fatale la cinci din 100 de persoane care au suferit o asemenea expunere.