Marea Britanie [i UE se apropie de o ruptura iremediabila

Jose Manuel Barroso, Herman Van Rompuy, iar acum un grup de 11 mini[tri de externe: to]i liderii europeni par s\ propun\ accelerarea integr\rii ca modalitate de ie[ire din criz\. Îns\ Marea Britanie continu\ s\ stea de-o parte, iar, curând, scindarea ar putea deveni ireparabil\, scrie editorialistul The Guardian specializat pe problematica european\ Ian Traynor.

Nu se [tie cum [i unde se va încheia. Dar este clar cu fiecare s\pt\mân\ care trece în cea mai mare criz\ european\ c\ Marea Britanie [i restul Uniunii Europene se îndreapt\ în direc]ii total diferite. Într-un context încordat, dup\ aproape trei ani de criz\ economic\, Berlinul cere de câteva luni modificarea tratatelor UE pentru facilitarea concentr\rii sau ced\rii (în func]ie de punctul de vedere) prerogativelor în materie de suveranitate na]ional\; scopul ar fi crearea unei federa]ii a zonei euro, echivalentul unui guvern european al uniunii celor 17 state – cu posibilitatea extinderii structurii -, care s\ aib\ prerogative fiscale [i de reglare a balan]elor bugetare. Marea Britanie nu face parte din aceast\ structur\, scrie ziarul britanic, preluat de Presseurop.

S\pt\mâna trecut\, Comisia European\ a exprimat sus]inere pentru proiectul german, dezv\luind [i o serie de reglement\ri europene complicate prin care Banca Central\ European\ ar ob]ine rolul de supraveghere a sectorului bancar în zona euro. Îns\ Marea Britanie nu face parte nici din acest proiect.

În cursul zilei de mar]i, Ministerul german de Externe a extins proiectul de federalizare economic\ la domeniile afacerilor externe [i ap\r\rii, al\turi de alte zece ministere de externe din state europene alese cu grij\ pentru a reflecta curentul principal european non-britanic – ]\ri mici, ]\ri mari, membre ale uniunii monetare [i din afara zonei euro, vechi state membre occidentale [i noi state membre est-europene. Este foarte probabil c\ acest consens între 11 state se va transforma într-o majoritate la nivelul celor 27 de ]\ri membre UE. Marea Britanie nu face parte nici din acest grup. Printre cele 11 state se num\r\ Germania [i Fran]a, cele dou\ vechi state mari, plus Italia, Spania [i Polonia – care sunt, dup\ Marea Britanie, cele mai mari state europene.

Pe scurt, izolarea Marii Britanii devine din ce în ce mai constant\, în timp ce distan]a reprezentat\ de Canalul Mânecii are [anse din ce în ce mai mici s\ fie acoperit\.

Exist\ o larg\ sus]inere [i simpatie pentru rolul Marii Britanii în Europa, pentru contribu]iile de calitate la politicile extern\, de securitate [i ap\rare, pentru liberalismul pragmatic, pentru rolul britanic în sus]inerea libert\]ilor pie]ei unice, pentru instinctele protec]ioniste [i pentru influen]a armat\ de eurocra]i.

Dar exist\ [i un sentiment de exasperare fa]\ de atitudinea negativ\, fa]\ de lipsa spiritului de echip\, pentru aparenta tendin]\ de folosire a situa]iei dificile a Europei în interesul na]ional sau chiar al partidelor.

Pentru Londra, devine chiar mai dificil s\ construiasc\, în Europa, alian]e mai complexe decât cele spontane, unilaterale sau axate strict pe unele domenii. Polonia, spre exemplu, a fost for]a aflat\ în spatele propunerilor radicale formulate mar]i, în materie de politic\ extern\ [i securitate. Pân\ în urm\ cu doi ani, Polonia era un aliat natural al Marii Britanii pe scena european\. Nu datora Fran]ei nimic, dat fiind c\ Parisul a perceput în mod corect extinderea UE spre est ca fiind un joc cu miza nul\ care diminua influen]a sa. Iar istoria avea tendin]a de a face Polonia s\ fie precaut\ în leg\tura cu Germania. Îns\, treptat, Polonia a renun]at la asocierea cu Marea Britanie, gândind ca este în interesul na]ional s\ aib\ obiective comune cu Germania.

În privin]a monedei euro, a viitoarei federa]ii politice deschise a zonei euro, în privin]a transferului prerogativelor na]ionale institu]iilor europene, r\mân diferen]e profunde între principalele state europene, în special între Germania [i Fran]a. Unele lucruri nu se schimb\ niciodat\.

Dar acesta nu este un factor de distan]are, ci mai degrab\ un argument pentru reglarea condi]iilor care s\ faciliteze apropierea. Este un proces politic pe care Marea Britanie îl observ\ din ce în ce mai mult din exterior.

Toate dovezile, argumentele [i logica merg în sensul modific\rii tratatelor europene, în aproximativ un an, pentru a se introduce elementele necesare continu\rii transferului de prerogative na]ionale spre Bruxelles. Miza este prea mare pentru a fi abordat\ în termenii premierului David Cameron.

Premierul fie va reu[i s\ renegocieze termenii apartenen]ei Marii Britanii la UE – nu i se datoreaz\ prea multe favoruri -, fie va trebui s\ convoace un referendum britanic. Privit\ de la Bruxelles, problema se pune mai pu]in dac\ va exista un referendum, ci care va fi întrebarea adresat\ cet\]enilor.