Mai sunt posibile astazi revolutii fara Twitter si Facebook?

Revoltele care au dus la doborârea regimurilor politice dintr-o serie de ]\ri ale lumii arabe au fost deja denumite de mul]i ‘revolu]ii de tip nou’, în care un rol-cheie îl joac\ re]ele de socializare tip Twitter [i Facebook. Îns\, experien]a din Tunisia [i Egipt arat\ c\ aceste re]ele constituie nu atât cauza revolu]iilor, cât mai ales aproape singura arm\ a revolu]ionarilor, noteaz\ cotidianul rus Kommersant.

Adep]ii conceptului ‘Twitter-revolu]ie’ sunt de p\rere c\ tocmai existen]a media sociale poate, într-o perioad\ foarte scurt\ de timp, s\ duc\ la pr\bu[irea regimurilor autoritare, stabile de decenii. Iar cauzele succesului se explic\ prin tehnologia îns\[i: datorit\ re]elelor de socializare, protestatarii pot s\-[i coordoneze operativ ac]iunile, comunicarea în Twitter sau Facebook, se creeaz\ un sentiment de implicare al oamenilor, în timp ce inserarea de fotografii sau clipuri video asigur\ efectul prezen]ei în toiul evenimentelor.
Datorit\ acestor lucruri, evenimentele devin cunoscute pentru milioane de oameni din alte ]\ri, care se pot implica în lupt\, cerând de la guvernele lor s\-i sprijine pe protestatari. Internet-service-urile ieftine [i globale permit atitudinilor revolu]ionare s\ se extind\ de la o ]ar\ la alta. ‘Revolu]iile se vor transmite în lume prin Twitter’, rezum\ bloggerul american Andrew Sallivan în revista Atlantic.
Primele s\pt\mâni ale evenimentelor din lumea arab\ p\reau s\ confirme juste]ea acestei teorii, subliniaz\ Kommersant. Dac\ între ‘revolu]iile colorate’ de la începutul anilor 2000 din spa]iul postsovietic treceau luni de zile, între doborârea regimului Ben Ali din Tunisia [i cea a regimului Mubarak din Egipt au trecut doar câteva s\pt\mâni. Atitudinile protestatare au cuprins cea mai mare parte a Orientului Mijlociu /OM/, ac]iuni cu apeluri la ‘revolu]ii de iasomie’ în China au început [i pe segmentul chinez al re]elei. Mul]i a[teptau revolu]iile inevitabile în toate ]\rile cu regimuri autoritare, unde exist\ Facebook [i Twitter sau re]ele corespondente locale.
De altfel, teoria ‘Revolu]iilor Twitter’ are [i destui adversari, continu\ cotidianul rus. Spre deosebire de apologe]ii ideii grabnicei democratiz\ri a lumii prin intermediul Facebook, ace[tia opereaz\ cu cifre concrete, care demonstreaz\: rolul re]elelor de socializare în organizarea revolu]iilor este puternic exagerat.
Potrivit Kommersant, o statistic\ elocvent\ exist\ în cazul primelor dou\ cazuri care sunt considerate ‘Twitter-revolu]ii’: evenimentele din prim\vara lui 2009 din Republica Moldova [i ‘revolu]ia verde’ din Iran, din luna iunie a aceluia[i an. Potrivit lui Ethan Zuckerman de la Centrul pentru studierea internetului [i societ\]ii, centru arondat Universit\]ii Harvard, în aprilie 2009 despre evenimentele din Republica Moldova au scris pe Twitter circa 700 de oameni, dintre care doar 200 se aflau în republic\. În acela[i timp, potrivit Al Jazeera, în timpul ‘revolu]iei verzi’ de la Teheran în Twitter au scris doar 60 de persoane, iar cea mai mare parte dintre participan]i se aflau în afara republicii islamice.
‘În ambele cazuri, oamenii au fost sco[i în strad\ nu de internet, ci de apeluri telefonice [i de posturi de radio de cartier. Mediile sociale ajut\ lumea extern\ s\ în]eleag\ mai bine ce se întâmpl\, îns\ nu constituie cauza propriu-zis\ a revolu]iilor’, conchide Zuckerman. În opinia expertului, aten]ia exagerat\ fa]\ de rolul acestor re]ele a fost determinat\ de mass-media, precum [i de bloggerii de opozi]ie. ‘Euforia tehnologic\ cu privire la Twitter [i Facebook nu trebuie s\ distrag\ aten]ia de la factori mai importan]i, printre care, în Egipt de exemplu, se num\rau reportajele Al Jazeera, clerul musulman, permisiunea acestuia de a lupta împotriva regimului [i numeroasele apeluri telefonice”, subliniaz\ Anne Nelson de la Universitatea Columbia.
Criticii teoriei ‘Revolu]iilor Twitter’ converg în ideea c\ evenimentele din lumea arab\ erau posibile [i f\r\ participarea media de socializare. Principala cauz\ care a dus la înl\turarea de la putere a lui Ben Ali [i Mubarak a fost nemul]umirea fa]\ de aceste regimuri politice, nu existen]a re]elelor de socializare. Desigur, aceste re]ele au jucat un anumit rol, îns\ unul nu mai important decât cel pe care-l aveau tip\riturile în revolu]iile europene din secolele XVIII [i XIX [i ‘samizdatul’ în timpul ‘revolu]iilor de catifea’ din ]\rile Pactului de la Var[ovia.