Friday , March 29 2024

Joaca economică a Chinei cu Rusia sau cum se înghit unul pe celălalt: bani mulți, gaz în exces și un port pe cinste 

În loc de gazoductul „Puterea Siberiei – 2”, China a decis să construiască o conductă de gaz din Turkmenistan. Informațiile dacă nu sunt alarmante, sunt în orice caz deranjante pentru Moscova și într-o anumită măsură pentru opinia publică, fiind prima dată vehiculate de către Reuters .

Gazoductul „Puterea Siberiei – 2” cu o capacitate de 50 de miliarde de metri cubi, care trebuia să compenseze cel puțin parțial pierderea pieței europene de către Federația Rusă, este promovat de Kremlin de mai bine de 7 ani. Adică în primul an după ce Federația Rusă a anexat Crimeea cu acei „omuleți verzi” pe care, la acea veme, Ucraina nu a avut curaj să îi înfrunte. Intuind că pe termen mediu și lung un conflict în Donbas și (cum s-a adeverit în zilele noastre) în restul Ucrainei poate să aibă consecințe economice, Federația Rusă a vrut să își lărgească baza de desfacere a unuia din principalele produse de export: gazele naturale.

Dar ce săp vezi? Nici China nu vrea să repete greșeala Europei și, potrivit Moscow Times care îl citează pe Batt Odgerel (analist senior la Fundația de Cercetare a Politicii Energetice – EPRINC, Energy Policy Research Foundation ic.), așa cum China vreas să își diversifice piațșa orientându-se de mai mulți ani către Asia, și Beijingul intenționează să-și diversifice furnizorii, mai ales că nu sunt probleme în acest sens: Statele Unite, Qatar, Australia și Turkmenistan. Și după câte se pare, Chinei îi iese mai bine mișcarea cu diversificarea furnizorilor decât îi iese Rusiei mișcarea cu diversificarea clienților.

Prin gazoductul „Puterea Siberiei – 2” trebuia să treacă gazul din nord-estul peninsulei Yamal, care a servit istoric pe piața europeană. Dar iată că proiectul pe care pariază mai nou Beijingul este Linia D prin care speră că va importa 30 de miliarde de metri cubi anual din Turkmenistan. Vorbind în persoană, săptămâna trecută, la primul summit al liderilor din Asia Centrală din vechiul oraș al Drumului Mătăsii Xian, liderul chinez Xi Jinping a cerut părților să accelereze instalarea Liniei D, care va fi a patra conductă de gaz a Chinei către regiune, la aproape un deceniu după începerea construcției unui gazoduct în Tadjikistan.

În timpul unei vizite la Kremlin în martie, liderul chinez a ocolit lansarea proiectului „Puterea Siberiei – 2”. La o întâlnire cu președintele chinez Xi Jinping la Kremlin în martie, președintele rus Vladimir Putin a propus să crească de 6 ori fluxurile de gaze – până la 98 de miliarde de metri cubi pe an. Și deși Putin l-a numit pe Xi „prieten drag” și a vorbit în chineză, nu s-a materializat mult așteptatul contract privind gazoductul. „Conductele din Asia Centrală sunt considerate o investiție cheie în spațiul energetic și geopolitic al Chinei. Este un lanț de aprovizionare cu valoare strategică care transcende aspectele comerciale”, a declarat pentru Reuters un oficial chinez familiarizat cu strategia globală a Companiei de stat de petrol și gaze – CNPC.

Nici premierul rus Mihail Mișustin – însărcinat cu extinderea legăturilor economice – nu a fost mai norocos, ci a plecat fără vreun lucru clar obținut după vizita sa recentă în China. .

Mai interesant decât faptul că negocierile dintre China și Rusia cu privire la „Puterea Siberiei – 2” au stagnat este că Beijingul a decis să acorde prioritate gazoductului din Turkmenistan, deși gazul turkmen costă China cu 30% mai mult decât gazul rusesc. Spre exemplu, în 2022, prin intermediul a trei conducte existente, China a importat 35 de miliarde de metri cubi de gaz din Turkmenistan, plătind pentru asta 10,3 miliarde de dolari SUA. Aprovizionarea Rusiei prin Puterea Siberiei lansată în 2019 s-a ridicat la 16 miliarde de metri cubi, iar costul lor a fost de 2,5 ori mai mici – aproximativ 4 miliarde de dolari SUA .

Nu a fost trecută cu vedere de către Moscow Times nici estimările analistului BCS Ronald Smith conform căruia China va cumpăra 22 de miliarde de metri cubi de gaz în acest an, de șapte ori mai puțin decât consuma UE înainte de războiul declanșat de Rusia în Ucraina. Mai mult, costul acestor livrări este de 290 de dolari la mia de metri cubi, în timp ce prețurile contractuale pentru Europa au ajuns la 1.000 de dolari în decembrie.

Dar jocul Chinei se poate devoala printre rândurile declarațiilor „pe surse” pe care Reuters le-a folosit și care au fost preluate în diverse medii de specialitate. Astfel, în ceea ce privește oferta rusă, China ar putea să o folosească în propriul avantaj – pentru „a negocia un preț mai bun pentru linia D”, a declarat o altă sursă pentru Reuters. Potrivit acestuia, este posibil ca, în final, Beijingul să încheie ambele acorduri – atât cu Moscova, cât și cu Așgabat (capitala Turkmenistanului), dar cel mai probabil nu va fi nicio grabă către contractul rusesc. Astfel, în cel mai optimist caz, gazul din Rusia va ajunge în China, în anul 2030, prin proiectul „Puterea Siberiei – 2” în vreme ce, prin Linia D, gazul din Turkmenistan ar putea ajunge în China în 2028.

De asemenea, există diverse surse care indică faptul că expansiunea comercială și economică a Chinei continuă în Orientul Îndepărtat al Rusiei. Următoarea etapă este portul Vladivostok, care ar putea deveni „portul intern” al Chinei. De fapt, Rusia devine din ce în ce mai dependentă de China în condițiile în care economia rusă este slăbită de sancțiunile occidentale și astfel, Moscova va fi putea fi nevoită să-și dea acordul pentru recunoașterea de către China a portului Vladivostok ca punct de tranzit pentru comerțul intern. Lucru care, potrivit unor medii chineze și occidentale  s-ar fi produs zilele trecute sau ar urma să se aplice de la 1 iunie a acestui an. Astfel, mărfurile care merg dintr-o provincie în alta a Republicii Populare Chineze vor fi reîncărcate și vor trece prin portul Vladivostok – este cel mai mare port rusesc de pe Oceanul Pacific, cu un debit anual de containere de aproape 1 milion de unități echivalente cu douăzeci de picioare (TEU) și, de asemenea, portul de origine al Flotei Ruse din Pacific – fără proceduri vamale și orice control de către serviciile vamale și de frontieră rusești.

O să încerc să explic mai detaliat! Republica Populară Chineză lansează o campanie strategică de dezvoltare a provinciilor sale de nord și de est, care sunt adiacente Coreei de Nord, Mongoliei și Rusiei. Arealul teritorial din jurul orașelor Suihua, Harbin, Changchun, Shenyang și alte regiuni care sunt slab populate (prin raportare la partea estică a Chinei) și cu o economie și infrastructură relativ subdezvoltate. Deja luna viitoare, Vladivostok va deveni un punct de transbordare pentru transportul de mărfuri și materiale din sud-estul Chinei dezvoltat economic. Portul Vladivostok va conecta Shanghai, Hangzhou, Huangzhou, Macao, Hong Kong cu regiunile mai puțin dezvoltate și populate din nord și nord-est menționate deja.

Vladivostok a făcut anterior parte din China în timpul dinastiei Qing. Cu toate acestea, în noiembrie 1860, teritoriul de la est de râul Ussuri, inclusiv Vladivostok, a fost cedat Imperiului Rus în temeiul Tratatului de la Beijing. În ultimii 163 de ani, provinciile chineze vecine Heilongjiang și Jilin nu au avut acces la mare și au putut ajunge la Dalian, Yingkou și la alte porturi din provincia Liaoning doar prin transport terestru. Reducerea părții terestre a rutei logistice este un obiectiv important stabilite de autoritățile chineze, urmărindu-se implementarea unui plan strategic de revigorare a industriei în zona de nord-est a Chinei. Odată ce noile măsuri vor intra în vigoare, distanța de transport terestru până la mare a Jilin și Heilongjiang va fi redusă semnificativ, ceea ce le va spori foarte mult competitivitatea în producție.

Există și unele aprecieri ceva mai alarmiste care pornesc de la faptul că portul Vladivostok, în comparație cu porturile chineze din Marea Galbenă, este un sat aglomerat și înapoiat, care nu poate deservi un număr mare de nave containere, remorci și alte nave industriale maritime. Prin urmare, RPC va fi forțată în orice caz să investească în dezvoltarea infrastructurii portuare din Vladivostok pentru nevoile sale. Și asta înseamnă că chinezii vor prelua efectiv conducerea portului  iar Federația Rusă va ajunge, treptat, un fel de vasal al Chinei.

James Dorsey de la Școala de Studii Internaționale Rajaratnam de la Universitatea Tehnologică Nanyang a apreciat că deschiderea portului este un gest de „bună-voință” față de China . Dorsey a remarcat, totuși, că interpretarea că Rusia va deveni un stat vasal al Chinei este o simplificare excesivă, deoarece China are nevoie în continuare de sprijinul Federației Ruse. (Dan PRICOPE)

 

Vezi si

Uriașa bază aeriană NATO care se construiește la Mihail Kogălniceanu îi deranjează pe ruși

Activităţile NATO din Europa de est şi din regiunea Mării Negre sunt concentrate pe pregătirea …