The Guardian: Austeritatea va mai dura mult şi oamenii ar face mai bine să se obişnuiască cu ideea

În contextul în care lucrători din întreaga UE au intrat în grevă de protest miercuri, a fost greu să nu îi dai dreptate unui lider sindical, care a declarat pentru BBC că economia de austeritate nu funcţionează, sporeşte inegalităţile şi instabilitatea socială în societate şi nu rezolvă criza economică, relatează cotidianul britanic The Guardian.

Toate acestea sunt adevărate şi grave, dar trebuie să te obişnuieşti cu austeritatea, deoarece lipsa de mijloace şi nevoia de a face mai mult cu mai puţin, nu vor dispărea prea curând. Austeritatea remodelează lumea noastră. Ideea este de a scoate ce e mai bun din ea.

Revizuirea trimestrială privind inflaţia făcută de Banca Angliei este doar cel mai recent dintr-o serie de indicatori care amintesc guvernelor şi populaţiilor din Europa şi dincolo de ea că ce a fost odată s-a dus. Redresarea va fi susţinută, dar lentă, spune Banca. Economia a fost lentă, mediul nefavorabil. Situaţia ar putea fi mai slabă pentru mai mult timp.

Acest mesaj nu poate fi neglijat. Vremurile s-au schimbat. Singurul lucru care rămâne cert este incertitudinea în continuare. Ideea că ţările din zona euro s-ar putea aştepta la o redresare de genul ratelor de creştere cu care au fost obişnuite de la al doilea război mondial încoace, este din ce în ce mai fantezistă. Trăim nu o recesiune, ci o schimbare epocală şi se impune un efort mai consistent pentru a înţelege ce implică acest lucru.

În următorii 50 de ani, potrivit unui nou raport dat publicităţii de OECD privind creşterea, economia mondială este de aşteptat să crească cu aproximativ 3% pe an. Cea mai mare parte a acestei creşteri va avea loc în Asia şi în ţări în curs de dezvoltare. Creşterea din Europa va fi mult mai puţin robustă – şi de multe ori, de fapt, va fi în declin. În Marea Britanie, în următorii 50 de ani, creşterea se va opri şi va fi inegală, iar uneori negativă. La fel ca acum.

OECD a spus şi altceva. Pe măsură ce economia mondială creşte, cota europeană a acesteia va scădea. Puterea economică se mută spre China – a cărei economie o va depăşi pe cea a zonei euro anului viitor iar pe cea a SUA înainte ca Barack Obama să-şi încheie mandatul în 2016 – şi spre India. Aceasta înseamnă că, în timp ce lumea va avea mai mult, europenii vor avea mai puţin, confruntându-se cu un gen de penurie de care uitaseră.

Majoritatea europenilor înţeleg cu greu ce ar putea însemna aceasta pentru standardele lor de trai şi pentru politică.

În China, o naţiune în care creşterea anuală din ultimii 20 de ani nu a fost niciodată sub dublul celei din Europa, chiar şi atunci când Europa a fost înfloritoare, o nouă conducere a fost stabilită pentru alţi 10 ani. Prin contrast, în Europa, o serie de lideri slabi, vulnerabili la respingerea democratică, de un gen de care Xi Jinping nu va trebui să se îngrijoreze, se luptă pentru a afirma un anumit grad de control asupra unei monede în dificultate şi asupra proiectului de unificare.

Între timp, în SUA, un preşedinte reales, dar slab în plan intern, se confruntă cu o serie de bătălii politice privind cheltuielile şi taxele, având doar şanse limitate de a obţine rezultatele radicale pe care le doreşte.

Liderii înţelepţi ar trebui să recunoască că austeritatea sub o anumită formă este contextul pentru cele mai multe dintre opţiunile politice previzibile. Aşa cum susţine o carte americană pe această temă, publicată anul acesta de Thomas Byrne Edsall, penuria va remodela politica SUA în contextul în care aşteptările în creştere se întâlnesc cu diminuarea resurselor la scară globală.

Acelaşi lucru este valabil, într-un context diferit, şi pentru Europa. Aceasta nu înseamnă că nu ar exista o alternativă la consolidarea fiscală neîncetată, sau că toate strategiile de austeritate sunt la fel. Opusul este adevărat. Dar aceasta înseamnă că partidele politice din ţările dezvoltate economic nu mai au aceeaşi anvergură a opţiunilor de cheltuieli cum au avut.

Deşi proiectul social-democrat al secolului XX a stagnat pe fondul declinului economic, criza financiară a deschis o nouă oportunitate de a redefini termenii în care bogaţii şi săracii pot coexista fără tulburări sociale în perioade de mare penurie.

În mod evident, dreapta stă mult mai confortabil în astfel de momente. Dar există o diferenţă uriaşă între dreapta drastică din America şi dreapta mai colectivistă din Europa, în modul în care acestea răspund. Este semnificativ faptul că George Osborne a fost atât de rapid în a se alinia la victoria lui Barack Obama. Victoria lui Obama, a spus cancelarul eşicherului, este o dovadă că guverne în exerciţiu pot câştiga un nou mandat în vremuri slabe din punct de vedere economic.