Wednesday , February 8 2023

Scenariu: Ce se va intampla in ziua in care va muri euro

Ar putea c\dea moneda euro? {i dac\ va c\dea, ce se va întâmpla?, se întreab\ Sean OGrady, de la The Independent, într-un articol în care î[i imagineaz\ un viitor în care statele membre ale eurozonei se întorc la monedele lor na]ionale.

Berlin, 29 septembrie 2013. Angela Merkel este realeas\ cancelar în urma unei victorii f\r\ precedent. Merkel str\luce[te la un miting al sus]in\torilor pe fundalul Por]ii Brandenburg. Dup\ câteva cuvinte de mul]imire, într-un gest neobi[nuit de expresiv, Merkel scoate din buzunar 100 de m\rci noi [i flutur\ bancnota în fa]a sus]in\torilor. Mul]imea strig\ aprobator. Toat\ lumea în]elege mesajul. Co[marul lor legat de euro a luat sfâr[it. S-a întâmplat cu aproape peste 2 ani în urm\.
Evenimentele din 16 septembrie 2011, “ziua în care euro a murit”, ar fi putut cu greu avea un start mai pu]in dramatic. C\ci ultima lovitur\ dat\ credibilit\]ii monedei euro nu a venit de la o alt\ zi de dispute sau de la vreun mare summit, ci din partea judec\torilor la Curtea Constitu]ional\ german\ din Karlsruhe.
Într-o sal\ de conferin]e, neaerisit\, decorat\ doar cu un steag german, trei juri[ti de vârst\ mijlocie au executat moneda european\ unic\ la fel de lejer ca [i când li s-ar fi cerut s\ doboare o nou\ lege privind câinii periculo[i.
Judec\torii s-au pronun]at: este “neconstitu]ional” pentru guvernul german s\ pl\teasc\ pentru restul Europei. “Monetizarea titlurilor de crean]\ extrateritoriale încalc\ Legea fundamental\ a Republicii Federale.” Euro a murit.
Instan]a a declarat verdictul de la 11:11. La prânz, aproape fiecare banc\ din zona euro a închis por]ile. Sau a încercat s\ o fac\. Conducerile fiec\rei institu]ii se a[teptau la un astfel de moment [i [tiau c\ nu mai au nimic de f\cut.
Bancomatele au r\mas f\r\ bani. Asemenea unui proprietar care nu poate s\ ]in\ pasul cu ramburs\rile, consiliile de administra]ie ale b\ncilor au înmânat pur [i simplu cheile lor trezoreriilor lor na]ionale. Era din nou problema guvernelor. Cu excep]ia faptului c\ de data aceasta [i guvernele au r\mas f\r\ bani.
Bursele din Paris, Frankfurt [i Londra, [i apoi din întreaga lume, au înregistrat cele mai mari sc\deri din anii ‘30. O alt\ criz\ economic\ profund\ a fost luat\ ca un dat. Graba de a vinde euro, din s\pt\mânile precedente, s-a transformat într-o panic\ oarb\. Adev\rul s-a pogorât chiar [i asupra celor mai necunosc\tori în domeniul financiar: vechiul euro a devenit f\r\ valoare, deoarece valoarea sa este acum nedeterminat\.
Dar politicienii din Europa nu au fost în întregime nepreg\ti]i. De la criza datoriei suverane a Greciei din mai 2010, ei au început “s\ se gândeasc\ la ceea ce era de neconceput”. Dup\ salvarea Irlandei în noiembrie 2010, a Portugaliei în decembrie, [i a Spaniei în ianuarie 2011, fondul de salvare al UE a r\mas f\r\ bani atunci când Silvio Berlusconi a cerut mai mult. Belgia a fost prima ]ar\ care a fost refuzat\, pe motiv c\ nu avea un guvern permanent [i c\ s-ar putea s\ nu mai fie o na]iune pentru mult timp. Asemenea catalanilor, separati[tii flamanzi au sesizat oportunitatea.
Liderii UE au implementat “Planul B”. Cancelarul Merkel a insistat s\ fac\ acest lucru pentru c\ “r\bdarea Germaniei s-a epuizat”. Aleg\torii i-au mul]umit pentru acest gest la urne la fiecare scrutin care a urmat.
Ini]ial, noul euro, cu o valoare de 80% din cel precedent, l-a înlocuit automat pe cel vechi, îns\ aceasta nu a pus cap\t problemelor pentru cei din economiile mai slabe, deoarece noul euro a fost doar o punte spre restabilirea, ulterior, a vechilor monede na]ionale.
Atunci când monedele au fost restabilite, la 1 ianuarie 2012, noul euro a fost schimbat liber cu noile drahme, franci belgieni, etc.
Slovenia, Slovacia, Malta [i partea din Cipru neocupat\ de Turcia au r\mas singurele teritorii unde noul euro a continuat s\ circule pân\ în 2013, mai degrab\ ca o curiozitate financiar\ decât ca o moned\ de rezerv\ pe plan global.
Totu[i, în Germania, Finlanda, Austria, Olanda [i în alte câteva ]\ri, s\r\cia s-a inversat. Dintr-o dat\, consumatorii s-au trezit într-o situa]ie mai bun\ atunci când s-au dus s\ î[i cheltuie noile m\rci, noii [ilingi, etc. În Fran]a “francul forte 2” a încercat s\ î[i men]in\ valoarea sa în raport cu noua marc\, cu rezultate mixte. La ultima conferin]\ de pres\, din mai 2012, un pre[edinte Sarkozy epuizat i-a catalogat pe speculatorii valutari [i pe jurnali[ti drept “pedofili idio]i”. Sarkozy a pierdut pre[edin]ia în fa]a lui Dominique Strauss-Kahn, fostul [ef al FMI, care s-a întors în Fran]a sa natal\ pentru a lupta pentru Élysée. Sloganul s\u a fost: “Nu am crezut niciodat\ în euro”.
O Uniune European\ zguduit\ i-a cerut lui Gordon Brown s\ devin\ pre[edinte al Europei. Nu a organizat el summitul G-20 de la Londra, în contextul crizei din 2008 – singurul de succes de altfel – [i a reu[it s\ ]in\ lira sterlin\ în afara euro? P\rea omul potrivit pentru noua lume. “Nu este timp pentru un novice”, a declarat el
Calculul, în mintea agil\ a cancelarul Merkel, a fost c\ moneda euro trebuie sacrificat\ pentru a salva un ideal european mai larg. Ordinele secrete au fost date pentru a planifica pentru o “tranzi]ie ordonat\”. Opera]iunea “Break-up” era în curs de desf\[urare. O încercare naiv\ a oficialilor UE de a p\trunde în cl\direa Cur]ii Federale Germane, deghiza]i în instalatori, nu a f\cut decât s\ adauge un strop de comedie neagr\ la dram\. Au denumit-o “Karlsruhegate”. (Agerpres)

Vezi si

Ce joburi au căutat românii la început de an

Românii au căutat, la început de an, pozițiile de șofer, inginer și asistent medical. A …