Investitorii sunt dezamăgiţi de rezultatele exploatării gazului de şist în Europa

Companiile San Leon Energy şi Aurelian Oil & Gas au fuzionat recent, pentru a-şi păstra banii, după o serie de teste de foraj dezamăgitoare pentru gaze neconvenţionale în Polonia – ţară considerată în trecut drept cea mai probabilă locaţie europeană pentru încercarea continentului de a exploata în scopuri comerciale gazele de şist.

La rândul său, compania 3Legs Resources a suferit o scădere accentuată a preţului acţiunilor, din cauza progreselor dezamăgitoare înregistrate pe suprafaţa exploatată.

Pe de altă parte, o altă companie americană, Chevron, rămâne decisă să prospecteze oportunităţile din Polonia prin intermediul ExxonMobil, însă compania a anunţat în luna iunie că şi-a abandonat propria activitate de exploatare din această ţară.

Determinarea politică a Poloniei de a-şi reduce dependenţa de gazul rusesc şi informaţiile oferite de Administraţia pentru Informaţii privind Energia (EIA) din SUA, potrivit cărora Polonia ar putea deţine 5,3 de trilioane de metri cubi de gaze de şist, reprezentând cele mari rezerve din Europa, au alimentat cererea de licenţe de exploatare în această ţară.

Cu toate acestea, cele mai recente estimări publicate de Institutul Geologic Polonez prezintă un scenariu mai modest pentru rezervele de gaz de şist din ţară, în prezent estimate la 346 -768 de miliarde de metri cubi de gaz – suficiente însă pentru a aproviziona ţara timp de 35-65 de ani.

Bulgaria şi România au fost identificate, la rândul lor, drept ţări din Europa de Est cu potenţial în exploatarea gazelor de şist în scop comercial. În Europa de Vest, în pofida unei serii de moratorii care au oprit evaluarea perspectivelor de exploatare, Germania, Franţa, Spania şi Marea Britanie sunt pe lista ţărilor despre care experţii susţin că au rezerve semnificative.

Totuşi, întrebarea privind eventualul costul de producţie, comparativ cu gaze convenţionale, la care se adaugă un nivel mare de incertitudine cu privire la amploarea rezervelor de rocă gazeiferă din formaţiunile de şist din aceste ţări, continuă să atenueze previziunile unui boom care l-ar replica pe cel american.

Shale Gas Europe, un grup de lobby care pledează pentru exploatarea gazelor de şist, admite că potenţialii operatori se confruntă cu costuri mai mari decât în în SUA, în condiţiile în care costul de dezvoltare al sistemului de sonde este de 3-11 milioane dolari în SUA, faţă de 8-16 milioane dolari în Europa.

Philip O’Quigley, director executiv la compania de exploatare a gazului de şist Explorer Falcon Oil & Gas sugerează că mulţi investitori din industrie sunt mai atraşi de perspectivele din Australia, Africa de Sud şi China, decât din Europa. De asemenea, Argentina este considerată un potenţial producător prolific dacă va putea îndepărta temerile că îşi va expropria operatorii străini. (Agerpres)