Monday , November 28 2022

În toată lumea, sindicatele cer angajatorilor salarii mai mari care să țină pasul cu creșterea prețurilor

Străzile din Brighton, un oraș din Marea Britanie cu o populație cât a Ploieștiului, s-au umplut de gunoi pentru că gunoierii au intrat în grevă, cerând salarii mai mari.

Metalurgiști din Africa de Sud au pus capăt unei acțiuni sindicale după ce au obținut un plus de 6% la salariu. La fabricile din trei state americane ale producătorului de tractoare John Deere zeci de mii de muncitori au încetat lucrul pentru a cere bani mai mulți. De la un capăt la altul al lumii costul mai mare al vieții de după pandemie se simte, iar angajații vor salarii mai mari care să-i ajute să țină pasul cu inflația.

Tendința nu ocolește nici Europa, unde salariații sunt încurajați și de penuria de forță de muncă, iar grevele și revendicările sindicale, în special cele din Germania, pot deveni o problemă pentru Banca Centrală Europeană (BCE). În cea mai mare economie a UE, circa 3,5 milioane de angajați din sectorul public, inclusiv din sectorul bancar de stat, încearcă să obțină remunerații semnificativ mai mari. Iar în discuțiile de la Berlin pentru formarea unei coaliții guvernamentale este luată în considerare majorarea salariului minim pe economie fără ca o comisie independentă special creată pentru consultări în această problemă să aibă vreun cuvânt de spus. BCE încă de la primele semne că vine un val de inflație a asigurat că acesta va fi trecător pentru că este produs de factori trecători, cum ar fi întreruperile de pe lanțurile de aprovizionare. Însă inflația persistă și salariile mai mari, cerute pentru ca veniturile să poată ține pasul cu creșterile de prețuri, pot hrăni și mai mult inflația și forța banca centrală a zonei euro să acționize

într-un fel sau altul. Acest lucru ar putea să însemne dobânzi mai mari – instrumentul principal pentru domolirea inflației – și creștere economică mai slabă – efectul negativ al majorării dobânzilor – sau retragerea programelor de stimulare prin achiziții de datorii de stat.

BCE a preferat ca până acum să aștepte și să dea asigurări că este stăpână pe situație. Pe de altă parte, puseul de inflație ar putea fi văzut și ca o victorie a băncilor centrale care de ani de zile au încearcat fără succes să resusciteze inflația și să o aducă la ținta de 2%.

Cu prețurile de consum în creștere anualizată de peste 4%, o nouă rundă de negocieri pe 1 noiembrie pentru salariile angajaților publici din Germania va arăta mai clar dacă puterea de negociere a angajaților a crescut în mediul postpandemic în inima zonei euro. Dovezile de până acum arată că balanța înclină spre angajați, scrie Bloomberg.

În Germania, de partea angajaților din sectorul public discuțiile sunt conduse de sindicatul Verdi, al doilea cel mai mare. Acesta caută să obțină creșteri salariale de 5% pentru funcționarii publici. Eventualul acord poate fi imitate de întregul sector public.

Negocieri separate, cum ar fi cele din landul Hesse, sugerează doar o victorie parțială, cu majorări salariale la jumătate față de cele cerute. „Ar fi chiar neobișnuit să obții un acord pentru majorări salariale de 5%

într-un mediu în care piața muncii are capacitate de rezervă“, spune Jari Stehn, economist-șef la Goldman Sachs. „Acest lucru se întâmplă când piața muncii are deficit de muncitori, ceea ce nu este cazul acum.“

În zona euro, rata inflației a atins, probabil, 3,7% în octombrie. Însă pentru Germania banca centrală, Bundesbank, estimează o inflație de 5% la sfârșitul anului, adică atât cât cere Verdi în plus la salariu pentru a evita ca inflația să erodeze puterea de cumpărare. Angajatorii sunt hotărâți să reziste pe poziții, dar la fel și liderii sindicali. „Colegii din sectorul public au ținut această țară în mișcare“, spune președintele Verdi, Frank Werneke.

Unii specialiști, cum este firma de consultață în HR Kienbaum, anticipează că salariile vor crește în medie cu 3% anul viitor. Iar salariul minim pe economie, introdus în Germania abia în 2015, va fi majorat cu 25%. Ce acceptă angajații din sectorul public poate deveni un reper pentru alte sectoare. Sindicatul IG BCE, care reprezintă 600.000 de angajați din minerit, chimie și energie, își va prezenta cererile luna viitoare. Iar în unele sectoare forța de muncă nu mai este atât de ușor de găsit. De altfel, penuria de angajați este unul din motivele pentru care angajatorii cer guvernului să înlesnească accesul imigranților la piața muncii. Penuria de forță de muncă este și mai acută în țările exportatoare de muncitori, cum ar fi cele din Europa de Est.

În Germania există îngrijorarea că presiunile inflaționiste în creștere pot dezlănțui o spirală inflaționistă de felul celei din anii 1970, când banca centrală a fost forțată să majoreze dobânzile, tăind elanul burselor și ducând la creșterea șomajului, după cum scrie Financial Times. FMI a avertizat că băncile centrale trebuie să fie „foarte, foarte atente“ ca prețurile energiei și alte costuri să nu se transforme în salarii și prețuri mai mari. Alții, însă, văd în tendința din ce în ce mai pregnantă un binevenit impuls dat salariilor mai mult stagnante din vest. Însă ce se întâmplă în zona euro produce ecouri și în est. „Capitalul uman pur și simplu a devenit un pic mai scump“, spune pentru FT Carsten Brzeski, economist șef la ING. El crede că pe măsură ce baby-boomerii se pensionează, iar companiile își reconfigurează mai aproape de casă lanțurile de aprovizionare presiunile salariale care se acumulau și înainte de pandemie nu vor face decât să crească. (Mediafax)

Vezi si

Peste jumătate dintre mașinile rulate, ajunse în România din import, au fost avariate 

Una din cinci mașini rulate din România au kilometrajul modificat, iar mai bine de jumătate …