Economia Chinei se prabuseste

Cele mai importante oraşe industriale ale Chinei se confruntă cu mari probleme pe măsură ce companiile, care nu demult exportau masiv, îşi închid porţile.

În Wenzhou, un oraş din estul Chinei, se produceau înainte de criză cele mai mari cantităţi de brichete şi ochelari din lume, motiv pentru care urbea era considerată un fel de trend-setter pentru întreaga ţară. Acum, oraşul-indicator pentru economia chineză se confruntă cu mari probleme: zeci de patroni de fabrici şi-au părăsit în ultimele săptămâni companiile, lăsându-şi angajaţii neplătiţi şi datorii uriaşe către stat, scrie Financial Times.

Faliment în lanţ

Cerearea tot mai scăzută pentru chinezăriile ieftine, creşterea costurilor de producţie şi datoriile nesustenabile ale companiilor i-au târât în faliment chiar şi pe cei mai competenţi dintre antreprenori. Pentru unii situaţia a fost de nesuportat. Spre exemplu, patronul unei fabrici de pantofi din Wenzhou, care controla nu de mult o afacere de 63 de milioane de dolari, s-a sinucis în urmă cu trei săptămâni. Alte 90 de persoane în aceeaşi situaţie cu patronul fabricii de încălţăminte au fugit pur şi simplu, potrivit presei locale.

Efectele asupra economiei globale

Chiar dacă problemele din Wenzhou par a privi doar comunitatea locală, în realitate, analiştii spun că tot ce se întâmplă acolo este un semn de cădere liberă iminentă pentru întreaga naţiune. Neajunsurile din Wenzhou nu se vor propaga rapid la nivel mondial, dar China va înregistra o cădere graduală a economiei în următoarele luni. Situaţia este cu atât mai dificilă cu cât toată lumea se aşteaptă ca economia globală să fie noul „client” al crizei financiară, iar situţia din comunitatea chineză se se multiplice de sute de ori în locuri din întreaga lume. „Ce se întâmplă înWenzhou este o reflecţie a modelul economic chinez care se apropie de sfârşit. În ultimii 30 de ani, succesul economic al Chinei a fost construit pe baza capitalismului ieftin, pe forţa de muncă ieftină, pe energia ieftină şi pe pământul ieftin ,dar acest lucru creează acum un dezechilibru enorm, ceea ce duce la tot mai multe probleme”, a explicat HuangYiping de la Barclays Capital.

Cei mai afectaţi sunt exportatorii

Dacă privim problema punctual, populaţia Chinei va fi grav afectată în condiţiile în care, toată lumea s-a obişnuit în ultimii 30 de ani, cu creştere economice medii anuale de 10%, timp în care sute de milioane de chinezi au scăpat de sărăcie. La nivel global, problemele chinezilor duc la schimbări structurale importante, cu efecte majore asupra mediului de business din vest, iar consumatorii din întreaga lume ar trebui să spună adio chinezăriilor ieftine. În primă instanţă, cei mai afectaţi vor fi exportatorii, atât cei din ţările dezvoltate cât şi cei din pieţele în curs de dezvoltare, care se bazează pe materiile prime din China pentru a-şi susţine creşterea.

Cum s-a ajuns aici

Miracolul chinezesc a început în 1978, când partidul comunist a lansat o serie de măsuri, printre care introducerea de cote pentru fermieri sau limitarea drepturilor acestora de a vinde. Practic, tot ce era surplus, nu se putea comercializa. Efectul a fost creşterea productivităţii agricole şi a veniturilor din mediul rural. Au urmat reforme cu scopul de a încuraja migraţia dintre sat spre oraş, industrializarea şi investiţiile în sectorul manufacturier, China fiind cunoscută ca atelierul de lucru pentru întreaga lume. În 1990, venitul mediu pe cap de locuitor era de 30% sub nivelul din Africa sub-sahariană, în timp ce azi venitul a ajuns la peste 4.000 de dolari, potrivit datelor Băncii Mondiale. Şi iată cum a apărut una din marile probleme-angajaţii nu mai sunt dispuşi să primească oricât pentru munca prestată. Soluţia chinezească nu mai este, în consecinţă, de actualitate. Ce în urmă cu 30 de ani producea bani, acum generează mari probleme economice, de mediu şi sociale, inegalitatea dintre pături fiind extrem de mare. „Resursele s-au mutat gradual dinspre agricultură către industrie, pe măsură ce forţa de muncă este în scădere, iar populaţia îmbătrâneşte”, explică Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale. (cititi mai multe AICI)