103 ani de la moartea eroului bucovinean Ion Grămadă

La 27 august 1917 s-a stins din viață, la numai 31 de ani, scriitorul, istoricul și publicistul bucovinean, erou al Primului Război Mondial, Ion Grămadă. Tânărul bucovinean cu o strălucită carieră până atunci a murit ca un erou în timpul unui contraatac dat pe frontul din zona Carpaților Orientali, într-o localitate situată între Târgu Ocna și Slănic Moldova. Era la comanda unui pluton de vânători de munte în timpul luptei de la Cireșoaia (un asalt al trupelor române pentru înălțimile Cireșoaia și Coșna din munții Nemira, în legătură cu cea de-a treia bătălie de la Oituz) iar trupul neînsuflețit al acestuia a fost îngropat de camarazi într-o poiană a locului.

Născut la 3 ianuarie 1886, în localitatea Zaharești (actualmente sat în comuna Stroiești), într-o familie țărănească, lui Ion Grămadă i-a plăcut cartea și a fost susținut de ai săi, ajungând să studieze la Universitatea din Cernăuți, unde a fost licențiat în istorie și geografie. Nicolae Iorga l-a remarcat și recomandat pe Ion Grămadă pentru un stagiu la Viena, unde se apropie de „România Jună”, vestita societate a românilor din capitala Imperiului austro-ungar.  La Universitatea din Viena devine doctor în litere cu o teză despre participarea românilor la Asediul Vienei din 1683. Publică numeroase nuvele, schițe istorice și comentarii politice în presa timpului. La numai 21 de ani, adică în 1907, tânărul Ion Grămadă înființează la Cernăuți gazeta „Deșteptarea”, una dintre cele mai populare ale vremii. Este apoi redactor la publicațiile „Românul” și „Viața nouă”. Implicat, ca redactor și comentator, în problemele politice legate de soarta Bucovinei, Ion Grămadă apără drepturile legitime ale românilor.

Ion Grămadă a tradus din literatura romantică și modernă, și-a publicat prozele în periodicele „Junimea literară” (Cernăuți), „Viața românească”, „Luceafărul” (Budapesta), „Neamul românesc literar” (Văleni-de-Munte). Aceste texte literare au fost colectate postum, într-un volum apărut sub îngrijirea lui Constantin Loghin (1924). Există și o ediție modernă, apărută în 2002. Câteva nuvele de Ion Grămadă au fost incluse în compendiul „Pagini de literatură română Bucovina, regiunea Cernăuți 1775-2000” de Grigore C. Bostan și Lora Bostan. Autorii compendiului îl citează pe Perpessicius care afirma că în persoana lui Ion Grămadă „Bucovina pregătea un mare prozator, cel mai personal dintre prozatorii bucovineni”.

În august 1914, Ion Grămadă trece în Regat, unde activează ca profesor de germană, iar în momentul intrării României în război se înrolează voluntar în Armata Română. După absolvirea școlii de ofițeri la Botoșani în iarna lui 1916, participă la campaniile din anul 1917. Prietenii își amintesc momentul în care talentatul istoric și prozator a căzut: „În acea zi fatală de 27 august, cu arșiță de soare, cu năduf de lupte și cu fum de obuze, pe o colină însângerată a Cireșoaiei, înaintând la un contraatac îndrăzneț, a fost străfulgerat de gloanțele cotropitorului în abdomen și a murit, strigând sergentului Donose de lângă el: „Sergent Donose, preia comanda plutonului, și du-l înainte, tot înainte!” (Colecția revistei „Junimea literară”, Cernăuți, 1936).  În iunie 1926, rămășițele sale pământești au fost aduse din poiana unde fusese îngropat la Suceava și îngropate cu onoruri în cimitirul orașului. În semn de înveșnicire a memoriei scriitorului și istoricului, la 26 august 2007 a fost inaugurat un bust al eroului Ion Grămadă pe o colină în Stroiești, situată la drumul național DN17. Școala din satul natal, Zaharești, poartă numele eroului Ion Grămadă iar în municipiul Suceava o alee poartă, de asemenea, numele lui, la fel cum și în municipiul Rădăuți este o stradă care poartă numele lui Ion Grămadă. (D.P.)