Viciul, Eva, biciul

7/03/11 ora:4:33pm

Dar femeia e, în realitate, numai minciun\ [i frivolitate. Î[i acoper\ pleoapele cu albastru. Î[i d\ cu parfum de narcis\ pe la urechi. Î[i lunge[te genele. Î[i smulge p\rul din nas. Dar e scandalos…

E 8 martie [i trebuie s\ ne plec\m în fa]a Evelor. S\ le giugiulim. Dar nu cumva întreaga s\rb\toare a Femeii e o minciun\, un prilej de a p\c\tui [i mai tare? Nu cumva nefericirea noastr\, a lumii în general, descompunerea moravurilor contemporane, vine tocmai de la o Ev\? Unii erudi]i a[a cred. {i pe bun\ dreptate. V\ aminti]i doar.

Adam st\tea lini[tit sub un smochin, medita la greut\]ile ve[niciei [i la bugetul familiei (nu avea bani, nici de haine!), [i Eva, care umblase aiurea prin rai, ca de obicei, i-a oferit, viclean\, un fruct din pomul cunoa[terii binelui [i r\ului. Auzi]i cît\ ipocrizie [i incon[tien]\! Nefericita tocmai flirtase cu diavolul ascuns în [arpe. Biblia nu spune limpede ce fel de fruct i-a dat. Cei mai mul]i cred c\ a fost un m\r. Al]ii vorbesc de o rodie sau chiar de o l\mîie, ca s\ în]elegem c\ p\catul are întotdeauna un gust acri[or, nepl\cut. Î]i strepeze[te gura [i sufletul.

Încrez\tor, cum îl [tim, Adam a mu[cat, s\racul, din fruct. A[a au intrat în lume viciul, ru[inea, trufia, ve[mintele transparente, foamea, diferen]a dintre sexe, destr\b\larea, programul s\pt\mînal de lucru, bordelul, grevele zgomotoase, r\scoalele, desfrîul, maternit\]ile [i, mai rea decît toate acestea, moartea îns\[i. Fra]i cre[tini, nu e vorba de o simpl\ poveste. Sfînta Scriptur\ nu cuprinde nici un cuvînt gre[it. Acolo nimic nu e întîmpl\tor. Prin urmare, nu e bine s\ lu\m în de[ert Biblia [i spusele Sfin]ilor P\rin]i.

Ast\zi, de s\rb\toarea Femeii, ne vom preface c\ nu exist\ în univers o fiin]\ mai pre]ioas\ decît nevasta (sau amanta). Este, tare m\ tem, un obicei foarte prost, înv\]at de curînd, abia de la începutul veacului trecut. 8 martie e numai un îndemn la ipocrizie. Trebuie s\ simul\m, a[adar, c\ am avea un sentiment de ne]\rmurit\ iubire sau m\car de stim\ aprins\ fa]\ de soacr\, fa]\ de [ef\ [i, vai, fa]\ de consoart\, de gura c\reia ne-am s\turat înc\ din primul an de c\snicie.

E prea mult. E chiar nepermis. Gata cu acest spectacol! Pentru tot ceea ce ne-a adus [i ne-a f\cut, femeia nu merit\ nici o considera]ie, nici un cadou. Nimicul împ\r]it în patru, asta merit\. De ce s\-i d\m flori, cînd femeia abia a[teapt\ s\ ne în[ele ori s\ ne dea cu ele în cap? De ce s\-i ducem rochii, cînd ea are deja cîteva sute? De ce s\-i d\m ciocolat\ [i [ampanie, cînd ea e deja cu gîndul la o nou\ aventur\? În sfîr[it, de ce s\ ne umilim, ]inîndu-i discursuri [i l\udînd-o? Parc\ am avea, fra]i cre[tini, pe cine l\uda… Nu avem.

Oamenii înv\]a]i ne-au avertizat de mult asupra primejdiei. Sfîntul Ciprian, de pild\, a comentat cu mult\ perspicacitate [i juste]e aplecarea femeilor c\tre mòdele cele mai de[\n]ate [i c\tre sulemenirea chipului dat, totu[i, de bunul Dumnezeu, care [tie bine ce a f\cut [i nu trebuie corectat.

Dar femeia î[i acoper\ pleoapele cu albastru. Î[i d\ cu parfum de narcis\ pe la urechi. Î[i lunge[te genele. Î[i smulge sprîncenele [i le picteaz\ cu un soi de creion chimic. Î[i vopse[te buzele. Î[i îndep\rteaz\ p\rul de la sub]iori. Î[i pune cear\ pe gambe. Î[i penseaz\ firele din urechi. Se uit\ zi [i noapte în oglind\. E scandalos! E un sacrilegiu! O femeie care se intereseaz\ mai mult de linia sprîncenelor decît de buc\t\rie nu e departe de adulter. Ea vrea s\ fie frumoas\ pentru a pl\cea tuturor b\rba]ilor [i nu unuia singur, cel legiuit. Iat\ unde pînde[te demonul neascult\rii [i prostitu]ia!

Mai tîrziu, sfîntul Ambrozie, care a fost [i episcop al Milanului, a scris cu abia re]inut\ mînie, într-un tratat despre binefacerile virginit\]ii: “de la alterarea chipului femeile pl\nuiesc numaidecît alterarea castit\]ii lor. Ce mare nebunie, femeie, s\ î]i schimbi tr\s\turile naturale, s\ cau]i unele contraf\cute [i, de teama judec\]ii so]ului, s\ ]i-o abandonezi pe a ta. Ce judec\tor mai adev\rat al urî]eniei tale s\ c\ut\m, femeie, decît pe tine îns\]i, care te temi s\ fii v\zut\ a[a cum e[ti?”.

{i mai încolo, referindu-se la femeile ce se acoper\ de farduri [i se b\iesc în lapte de m\g\ri]\: “~n tine, muiere nechibzuit\, so]ul t\u iube[te o alt\ femeie, iar tu vrei s\ placi, în realitate, altui b\rbat; [i te mai superi c\ ajunge s\ iubeasc\ pe o alta acela care ia lec]ii de adulter de la tine. Din p\cate, femeie, e[ti o rea profesoar\”.

Nu inventez nimic, nici un cuvin]el, nici o virgul\. A[a au vorbit în]elep]ii cei mai în]elep]i: “cînd auzi de femeie, s\ sco]i biciul”. Iar noi ne preg\tim înc\ de azi s\ ne ploconim mîine în fa]a celei din urm\ f\pturi. Dac\ ar fi dup\ mine, fra]i cre[tini, eu a[ scoate pur [i simplu din calendar ziua de 8 martie… (Valeriu GHERGHEL)