TABLETA LUI SIMIRAD – O gluma proasta

Dorohoiul are farmecul lui inegalabil, chiar [i acum. Evreii care au populat ora[ul au imprimat ceva din gena lor de orientali; chiar [i dup\ exodul lor spre Israel, ceva a r\mas în oamenii de acolo.
Au asimilat românii de la evrei, dar [i evreii de la români. Astfel a ap\rut românul-ovrei sau, dac\ vre]i, ovreiul-român.
Ovreii-români au luat drumul spre alte z\ri [i aproape toate [tirile despre ei sînt pozitive. Au avansat str\lucit în carier\, au devenit înst\ri]i [i dup\ jum\tate de secol prin alte ]\ri vorbesc limba român\ impecabil, vin adesea prin România, se întîlnesc cu prietenii [i, sentimental, sînt profund români.
Dorohoiul acum este populat de românul-ovrei, nu în num\r prea mare [i constituie un fel de sare [i piper. Dac\ intr\m în detalii, s-ar putea s\ opt\m doar pentru piper [i, dac\ sîntem cusurgii, în loc de piper, am folosi un afurisit de ardei iute.
Cît evreii erau în Dorohoi, se f\ceau ghe[efturi, în general benefice pentru toat\ lumea. Acum românul-ovrei a pierdut izul de ovrei [i în loc de ghe[efturi face potlog\rii.
Ghe[eftul este o afacere m\runt\, pu]in necinstit\, dar românul-ovrei o folosea mai degrab\ în sensul de mic\ specula]ie.
Românul-ovrei, f\r\ iz de ovrei, este interesat de neologismul “tun”. Nu are r\bdarea milenar\ a ovreiului ca s\ acumuleze aproape imperceptibil. Nu vrea secole de efort pentru a crea imperii financiare.
Românul-ovrei, f\r\ iz de ovrei, George L\comescovich din Dorohoi, era la mititica [i din averea sa se alegea praful [i pulberea. Via]a i-a oferit [anse mari, a dat tunuri, a adunat pentru odrasle [i era imposibil s\ se sature.
L\comescovich era convins c\ banii rezolv\ orice [i nici prin gînd nu-i trecea c\ poate ajunge la r\coare. A trecut prin momente groaznice [i se ruga la Dumnezeu s\-i tr\sneasc\ pe cei care l-au adus în situa]ia asta.
În închisoare nu tr\ia greu, dar ve[tile de acas\ îl m\cinau. Fata [i b\iatul d\deau iama în cheagul strîns cu atîta dib\cie.
– În]elege]i c\ dac\ nu mai pui, se termin\, suspina ca un în]elept, neîn]eles de împietri]ii s\i copii.
Ca naiba, [i fata [i b\iatul erau cam n\tîngi [i mari vedete. Etalau opulen]a, grandomania prin cheltuieli exagerate [i inutile.
Fata, urî]ic\ bine [i b\iatul, s\r\cu] cu duhul, formau echipa ideal\ care lucra cu succes la risipirea averii acumulate de L\comescovich.
Mirela, o fat\ tot din Dorohoi, avea 17 ani [i minte cît înc\pea în c\pu[orul ei superb zidit de creator. Fata asta frumu[ic\ d\dea impresia c\ vrea dar, la o adic\ se ap\ra ca o leoiac\ care nu vrea. Eugen, b\iatul pu[c\ria[ului, era [i el neam de L\comescovich. Dar Mirela nu [i nu, Eugen da [i da, [i ]ac, pac, a ie[it violul. Vîn\t\i pe ici [i pe colo, himen ioc, martori gîrl\, procurori [i judec\tori ai dracului [i gata, [apte ani de stat la umbr\, în pensiune gratuit\.
Ce mai plîngea bietul copila[! Dar George ce a mai suferit! S\ fie în acela[i penitenciar cu b\ie]elul [i ce daune uria[e au pl\tit!
– Dar ce, a omorît-o, m\ rog? se lamenta nec\jitul de]inut. Are amant, care acum profit\ c\ prostul meu i-a dat cep!
Fata lui L\comescovich a prins la minte [i s-a l\sat îns\rcinat\ de iubitul ei, Florea de la Prim\rie.
– Este de vîrsta mea banditul, suspina George.
Dumnezeu are grij\ ca omul s\ nu deteste via]a pierzîndu-[i speran]a definitiv. În final, dup\ mult\ r\bdare, iertarea aduce pacea din sufletele zbuciumate ale celor care au gre[it. L\comescovich a ie[it la libertate [i feciorul s\u la fel. Nepotul este o bijuterie de copil [i Eugen se însoar\.
Mergeam prin Dorohoi [i din cînd în cînd oameni m\ salutau. Chiar dac\ i-am cunoscut cîndva, trecuser\ mul]i ani ca s\-i pot recunoa[te, a[a c\ eram pu]in jenat.
– Ce mai face]i, dom’ profesor?
– Mul]umesc lui Dumnezeu.
– M\ cunoa[te]i?
– Parc\ da, dar nu-s sigur.
– Sînt L\comescovich… de la CLF.
– Da?
– La pescuit, lacul de la Havîrna…
– Acum îmi amintesc. Mata aveai noroc mare [i eu nu.
– Invers, dom’ profesor.
– Ce mai faci?
– Bine. Copiii sînt bine, am un nepot premiant. Fata [i-a dat masteratul, b\iatul inginer la drumuri. Se însoar\.
– M\ bucur c\-]i merge bine.
– Mul]umesc lui Dumnezeu.
George radia de fericire.
– Dumneavoastr\?
– Am o via]\ grea. Duc o povar\ imens\ [i mereu am sup\r\ri… Oamenii au devenit prea… L\comescovich, glumesc cu amar.
Am aflat mai tîrziu povestea românului nu prea ovreu [i am regretat gluma mea proast\. În fond, omul a pl\tit pentru tot.

Constantin SIMIRAD