Sfîntul Pavel si ultimul marxist

Adev\rul subiectului cre[tin e unul de ordin evenimen]ial, subliniaz\ Alain Badiou. Adev\rul lui nu e un con]inut de g`ndire, o doctrin\, nu este Legea, ci reprezint\, pur [i simplu, un eveniment, o survenire. Acest adev\r nu e unul memorat, nu e de ordinul trecutului, ci de ordinul viitorului.

Filosoful Alain Badiou – foto – (n. 1937) are un stil pu]in atractiv, stufos, în care poate fi recunoscut, m\car în parte, lexicul vehiculat de Michel Foucault (subiect, schimbare a subiectului, m\rturisire, adev\r), dar [i cîteva ticuri marxiste. Analiza lui Alain Badiou e aceea a unui ins liber de credin]\ (se proclam\, din capul locului, ateu), care mediteaz\ asupra figurii apostolului Pavel [i încearc\ s\ în]eleag\ în ce chip discursul paulin ([i Adev\rul lui) a înfrînt [i înlocuit discursurile tradi]ionale (grec, iudaic [i roman).
Badiou crede c\ odat\ cu sfîntul Pavel se na[te un nou subiect – subiectul cre[tin: „În Pavel însu[i are loc re-învierea subiectului” (p.25). Dup\ cum [tim, tradi]ia iudaic\ se sprijin\ pe ideea elec]iunii. Poporul evreu e un popor chemat, o semin]ie aleas\. Intui]ia cre[tin\ invoc\, în schimb, îndrept\]irea Fiului de a alege, El însu[i, printre celelalte „neamuri” (vezi pilda centurionului roman!) [i, mai ales, de a fi ales de c\tre oricine. Aceasta va fi, în fond, ideea principal\ a întregului discurs paulin.
Adev\rul subiectului cre[tin e unul de ordin evenimen]ial, subliniaz\ Alain Badiou. Adev\rul lui nu e un con]inut de g`ndire, o doctrin\, nu este Legea, ci reprezint\, pur [i simplu, un eveniment, o survenire. Acest adev\r nu e unul memorat, nu e de ordinul trecutului, ci de ordinul viitorului. El se cuvine a fi m\rturisit activ. S\ vedem, a[adar, ce spune filosoful francez: „Demersul general al lui Pavel este urm\torul: dac\ a avut loc un eveniment [i dac\ adev\rul const\ în a-l m\rturisi [i în a fi ulterior fidel acestei m\rturisiri, atunci decurg dou\ consecin]e. Mai întîi, adev\rul fiind evenimen]ial sau de ordinul a ceea ce survine, atunci el este singular. El nu este nici structural, nici axiomatic, nici legal. Niciuna dintre generalit\]ile disponibile nu poate s\ dea seam\ de acest adev\r [i nici s\ structureze subiectul care se reclam\ de la acest adev\r. A[adar, nu este cu putin]\ o lege a adev\rului. Pe urm\, adev\rul fiind înscris pe baza unei m\rturisiri de esen]\ subiectiv\, nici un subansamblu preconstituit nu-l sus]ine, nimic din ceea ce este comunitar sau istoric admis nu atribuie substan]\ procesului s\u. Adev\rul este diagonal în raport cu toate subansamblurile comunitare, el nu se întemeiaz\ pe nici o identitate [i el nici nu constituie vreo identitate. Este oferit tuturor sau destinat fiec\ruia, f\r\ ca vreo condi]ie de apartenen]\ s\ poat\ limita aceast\ ofrand\ sau aceast\ destinare” (p.19-20).
Pentru Pavel, subiectul cre[tin se na[te (emerge) în momentul în care cineva (de orice neam ar fi) ader\ la o revela]ie (e vorba de revela]ia evenimentului christic) [i o m\rturise[te. Subiectul nu trebuie s\ aib\ o identitate anume (ca în iudaism), poate fi oricine, cu condi]ia m\rturisirii acestei revela]ii incomensurabile, a acestui eveniment.
Pavel proclam\ na[terea [i necesitatea noului subiect. Iar noul subiect se na[te prin împ\rt\[irea revela]iei: ea anun]\ un eveniment complex – Iisus e Fiul lui Dumnezeu; a murit pe cruce [i apoi a înviat. Nimic mai mult. Cine accept\ [i m\rturise[te acest „eveniment pur, necondi]ionat” [i inclasabil devine un subiect nou. A[adar, nu e vorba de un adev\r de ordin doctrinal. E vorba de un eveniment care trebuie sesizat [i însu[it întru totul, ca atare. Iat\ ce scrie Alain Badiou: „Cel care m\rturise[te nu atest\ nici o lips\ [i r\mîne sustras cople[irii sale de c\tre figura st\pînului (proprie tradi]iilor greceasc\, iudaic\ [i roman\, n.m.). Iat\ de ce îi este posibil s\ ocupe locul fiului. S\ m\rturise[ti un eveniment înseamn\ s\ devii fiul acelui eveniment. Faptul c\ Christos este Fiul e emblematic prin aceea c\ m\rturisirea e evenimen]ial\ (îl transform\ în fiu pe m\rturisitor)” (p.71). Fire[te, m\rturisirea îns\[i e în]eleas\ de sf`ntul Pavel ca eveniment. Abia mai t`rziu, evenimentul pur va fi transformat în dogm\, va fi formulat în enun]uri [i p\zit de o Biseric\.
Mi se pare onest, în încheierea acestor note de lectur\, s\ men]ionez stîngismul prea pu]in simpatic (pentru cititorul român) al autorului. În Fran]a, din nefericire, Alain Badiou nu e singurul ([i nici ultimul) marxist… (Valeriu GHERGHEL)

P. S. Ofer datele c\r]ii despre care am scris: Alain Badiou, Sfântul Pavel: Întemeierea universalismului (Saint Paul. La fondation de l’universalisme, 1997), traducere de Andreea Laz\r, Cluj-Napoca: Editura Tact, 2008, 134 p .