Prim plan – Cea mai frumoasa tara din lume

Dac\ vrem s\ facem din România o ]ar\ competitiv\ din punct de vedere turistic, ar cam trebui – deocamdat\ – s\ ne vedem lungul nasului.

“Nu e ]ar\ mai frumoas\ decît România. Dumnezeu a ales ca vena jugular\, care este Dun\rea, s\ se verse aici, sub ochii no[tri în Marea Neagr\” ([.a.m.d.) exclama, extatic, Corneliu Vadim Tudor, într-o recent\ emisiune TV, [tiind c\ va atinge coarda sensibil\ a românilor mîndri de “]\ri[oara” lor. Refrenul e mai vechi. Tonul l-a dat Alecu Russo în Cîntarea României, un fel de poem în proz\ cu pasaje de un lirism planturos. Fervoarea lui Russo [i a pa[opti[tilor în general era îns\ explicabil\, prin dorin]a de a prezenta occidentalilor valorile na]ionale [i de a ob]ine sprijinul guvernelor europene pentru realizarea idealurilor lor, unirea Principatelor [i apoi întemeierea [i independen]a României. Filonul na]ionalist a fost exploatat ulterior de s\m\n\torism, de tradi]ionalismul ortodox, de doctrina legionar\ [i de ideologia comunist\. Celebrele versuri ale “Miori]ei” – “Pe-un picior de plai/ Pe-o gur\ de rai” – erau o referin]\ obligatorie. Regimul ceau[ist f\cuse o obsesie din “imaginea României”. Oaspe]ilor str\ini, ale[i pe sprîncean\ (scriitori, arti[ti, politicieni) li se serveau vizite – strict supravegheate – la anumite “obiective”, ospe]e stropite generos cu ]uic\ [i vin pentru a le induce o stare de euforie; nota de plat\ consta în c\r]i [i articole ditirambice. Cei nemul]umi]i [i decep]iona]i de ce v\zuser\ deveneau nomina odiosa trecute sub t\cere sau erau eticheta]i drept elemente “ostile”, ce r\spîndeau calomnii [i minciuni.
Care a fost, de-a lungul anilor, imaginea real\ a României, a[a cum reiese din m\rturiile majorit\]ii c\l\torilor str\ini? O ]ar\ a contrastelor, situat\ “la por]ile Orientului”, o ]ar\ cu o admirabil\ elit\ intelectual\, cu peisaje frumoase nepuse în valoare, dar o ]ar\ cu cel pu]in un secol întîrziere fa]\ de lumea occidental\. O tem\ ce revine constant este aceea a cîinilor vagabonzi [i a ciorilor (nu degeaba Ion Creang\ tr\gea în ciori în curtea mîn\stirii Golia).
S\ trecem la alt\ întrebare: care este ast\zi oferta real\ a turismului în România? S\ preciz\m din capul locului c\ înainte de primul r\zboi mondial turismul era ca [i inexistent. Doar bucure[tenii (cei cît de cît înst\ri]i) î[i f\cuser\ un obicei în a lua “trenul de pl\cere” spre Sinaia (vd. schi]a lui Caragiale intitulat\ tocmai “Tren de pl\cere”). B\ile Herculane (crea]ie a austriecilor), Sl\nicul Moldovei, Cavarna, Balcicul au fost descoperite mai tîrziu. Abia dup\ 1950-1960 putem vorbi de un turism care î[i merit\ numele. Dar “cea mai frumoas\ ]ar\ din lume” propune, în definitiv, relativ pu]ine locuri de atrac]ie. Bucure[tiul? Un ora[ în plin\ modernizare dar sufocat de circula]ia ma[inilor [i de aglomera]ia din mijloacele de transport în comun. Cartiere, imobile [i biserici frumoase dar un patrimoniu arhitectural aflat mereu sub amenin]are, case boiere[ti splendide sînt l\sate în paragin\ ca apoi s\ fie demolate de c\tre “investitori” f\r\ scrupule (vd. seria excelentelor articole ale lui Andrei Pippidi în “Dilema veche”). N-ar fi r\u s\ reabilit\m un slogan dintr-un cîntec în mare vog\ odinioar\: “Feti]e dulci ca-n Bucure[ti/ În toat\ lumea nu g\se[ti”, cu atît mai mult cu cît feti]ele s-au înmul]it [i s-au modernizat [i ele. Casa Poporului? O curiozitate monstruoas\. Interes turistic poten]ial ar prezenta mormîntul (mormintele) Ceau[e[tilor: [i cel în care se afl\ acum [i cel în care vrea s\-i îngroape familia… S\ vedem mai departe. Unde s\ mearg\ turistul str\in? În B\r\gan? Ce s\ viziteze? Urziceniul? }\nd\reii? Slobozia? Litoralul atr\gea, într-o vreme, mul]i turi[ti str\ini (sedu[i [i de pre]urile ieftine). Sta]iunile au fost îns\ desfigurate de hoteluri tip “bloc”; apa e murdar\, nisipul la fel, hotelurile [i restaurantele scumpe, pe plaj\ url\ muzica din difuzoarele plasate la tot pasul. Delta Dun\rii? E o minune, dar cî]i turi[ti poate primi? S\ urc\m spre Moldova. Foc[aniul? Bîrladul? Vasluiul? La Ia[i, Pia]a Unirii e înconjurat\ de blocuri, strada Cuza Vod\ e l\sat\ s\ moar\, strada L\pu[neanu nu mai e ce-a fost, Copoul (dar [i aici s-au implantat turnuri [i cutii de chibrituri) e fermec\tor, [i prin anima]ia studen]easc\, dar îl parcurgi într-o zi (incluzînd [i masa de prînz la excelentul restaurant Casa Bilius). Ce avem mai spre nord? Suceava? Boto[ani? A, era s\ uit Cotnariul, cu vizitarea cramelor, de unde turi[tii str\ini pot ie[i (ca la Murfatlar) pe patru c\r\ri dar ferici]i. Evident, s`nt mîn\stirile din Nord, cu adev\rat unice în lume, iar aici nu mai insist. În Transilvania, în sfîr[it, cet\]i medievale, ora[e frumoase al c\ror centru istoric – prin miracol – s-a p\strat: Sibiu, Bra[ov, Sighi[oara, Bistri]a. Au plecat îns\ sa[ii, care aveau grij\ de casele lor [i care cultivau tradi]iile lor culturale. Satele transilv\nene sînt [i ele cochete, au o pecete inconfundabil\. Maramure[ul are, înc\, un aer arhaic, fermecîndu-i pe str\inii dornici de depeizare. Insula Ada-Kaleh, lacul Brate[, peisajul s\lbatic din Insula Mare a Br\ilei au disp\rut în neant.
Cam atît. Am l\sat la urm\ Carpa]ii. Au inspirat legende, au hr\nit imagina]ia romancierilor: mitul lui Dracula, Castelul din Carpa]i al lui Jules Verne. Peisajul montan e de o remarcabil\ varietate, cu zone înc\ aproape necunoscute turi[tilor. În unele lan]uri muntoase se poate face alpinism, în altele drume]ii, turi[tii mai “pa[nicii” se  relaxeaz\ în plimb\ri tihnite. În Sinaia, Predeal, Poiana Bra[ov au r\s\rit sute de vile noi, mai peste tot exist\ pensiuni primitoare [i restaurante de calitate (acolo unde nu e muzic\: oare cînd vor înv\]a rom=nii c\ occidentalii vor s\ m\nînce [i s\ converseze în lini[te?). Iat\ de ce cred c\ “Explore the Carpathian garden” e un slogan bine ales; totul e s\ facem în a[a fel înc`t s\ aib\ acoperire. Adic\ s\ înceteze distrugerea p\durilor, s\ se amenajeze pîrtii de schi moderne, s\ se reabiliteze cabanele (multe din ele ajunse într-o stare jalnic\), s\ nu mai existe “ur[i gunoieri”. Românii s\ nu mai lase în urm\ doze de bere, sticle, recipiente din plastic, hîrtii etc. dup\ ce petrec un week-end “pe cinste” cu mici [i cîrna]i la gr\tar. {i, bineîn]eles, s\ existe o infrastructur\ demn\ de o ]ar\ civilizat\, cu drumuri f\r\ gropi [i cu autostr\zi nu gîtuite de fluxul ma[inilor precum cea “a Soarelui”.
A[adar, România – “cea mai frumoas\ ]ar\ din lume”? S\ fim serio[i. Haide]i s\ arunc\m o privire “din avion” c\tre Europa. Italia, un imens muzeu în aer liber, Fran]a, unde g\se[ti toate formele de relief [i satele s`nt mici bijuterii, P\durea Neagr\, Heidelberg, Freiburg [i Constanz, Alpii, Montreux [i lacul Léman, Viena, Innsbruck [i Salzburg, Croa]ia, cu fabuloasa Coast\ Dalmat\, “Praga de aur” [i Karlovy Vary, apoi ]\rile al c\ror poten]ial turistic nu este înc\ fructificat cum trebuie, Muntenegru, Albania (unde marea e de o dumnezeiasc\ transparen]\) etc., etc. Încît, dac\ vrem s\ facem din România o ]ar\ competitiv\ din punct de vedere turistic, ar cam trebui – deocamdat\ – s\ ne vedem lungul nasului.
Alexandru C|LINESCU