O transformare memorabila

Deoarece era înc\ o „dam\ bine”, vorba lui Caragiale, doamna privi procesul „aplica]iei” pentru un so] apusean cu optimism. Avea convingerea c\ va primi oferte de calitate, gîndind, legitim (nu-i a[a?), c\ imensa civiliza]ie a Occidentului p\trunsese [i în cotloanele obscure ale, e drept, meschinelor activit\]i matrimoniale prin coresponden]\ [i le emancipase.

Întîmplarea de mai jos este absolut autentic\, oricît de mult v-ar surprinde unele detalii ale sale. Ea mi-a fost relatat\ de un povestitor cu suficient\ credibilitate, ce o preluase, nemijlocit, de la surs\, adic\ de la îns\[i protagonista nara]iunii, o doamn\ simpatic\, tr\itoare pe meleaguri ceva mai îndep\rtate de urbea noastr\, pentru a-mi asigura confortul necesar în expunerea obiectiv\ a faptelor. A[adar, începuturile epopeii trebuie legate de atmosfera vulcanic\ a primilor ani post-ceau[i[ti, cînd, în România, se cristalizau – cu oarecare repeziciune – cele dou\ mentalit\]i (disjuncte) responsabile de fr\mînt\rile vie]ii socio-politice autohtone pîn\ în prezent: mentalitatea a[a-zicînd „liberal\” („radical-liberal\”, mai corect spus), fragil\, într-o faz\ ini]ial\, apoi tot mai consistent\ [i mai vizibil\, avid\ de transform\ri absolute, în acord cu standardele lumii civilizate, dispre]uitoare îns\ la adresa multitudinii de „troglodi]i” indigeni, „incapabili” s\ accepte „rafinamentul” occidental, [i mentalitatea a[a-zicînd „conservatoare” (într-un anumit sens, [i ea „radical-consevatoare”), sub auspiciile c\reia au func]ionat, laolalt\, tipologii eterogene, de la micul b\d\ran de cartier, onest în nostalgiile lui socialiste, pîn\ la securistul perfid, strecurat cu abilitate în structurile noii puteri, mentalitate autarhic\, reac]ionar\ [i, în general, d\t\toare de fiori. Nu am acum spa]iul s\ discut aceste „direc]ii” culturale române[ti, amîndou\ exagerate (pe unele intervale), dar probabil fire[ti dup\ jum\tate de secol de comunism. Interesant de men]ionat r\mîne doar faptul c\ personajul nostru principal, doamna amintit\, se identifica, oarecum vehement, cu atitudinea „liberal\”, „elitist\” (cum era numit\, de altfel, imediat dup\ Revolu]ie), dorindu-l, ca s\ v\ dau un exemplu, în 1990, pe Gabriel Liiceanu pre[edinte al României. În familie, atît copiii (studen]i), cît [i so]ul priveau cu îng\duin]\ excesele „democratice” ale mamei [i nevestei (prezent\ la mitingurile „intelectualilor”, lupt\toare fervent\ „anti-comunist\” [.a.m.d.), sprijinind, la rîndul lor, de[i mai moderat, ideea de schimbare – dup\ model apusean – a ]\rii. În timpul evenimentelor minere[ti, doamna în cauz\, aflat\ în pragul isteriei, s-a înscris în toate ligile [i organiza]iile pro-democratice, denun]înd, cu accente melodramatice, „restaura]ia”. L-a numit pe Iliescu – mult\ vreme – „comunist împu]it”, iar pe Vadim, „lacheul Elenei”. Vecinele (pesediste) din bloc, patrioate vînjoase [i românce pure, din stirpea Mi]ei Baston, o credeau agent maghiar (i se n\scocise chiar o poveste aiuristic\, de unde reie[ea c\ p\rin]ii ei fuseser\ unguri – din Constan]a! -, iar tat\l nici mai mult, nici mai pu]in decît general în armata lui Horthy), privind-o cu ur\ prin cr\p\turile u[ilor. Ea nu p\rea intimidat\ de zvonistica lor ostil\, definindu-le drept „gospodinele lui Nea Ilici”.

Din nefericire, a[a cum se întîmpl\ mereu, aceast\ perioad\ idilic\ trecu extrem de repede, f\cînd loc societ\]ii pe care am avut cu to]ii timp s\ o cunoa[tem, în dou\ decenii [i ceva, nici liberal\, nici conservatoare, ci „original\” (vorba fostului pre[edinte!), cu ipostaze mizerabiliste pe alocuri. Doamna noastr\, mult domolit\ de aerul dulceag al Balcanilor, avu de înfruntat cîteva situa]ii triste în familie, intrînd pe un f\ga[ al blaz\rii vizavi de politica dîmbovi]ean\. R\mase v\duv\ (cam timpuriu), iar copiii plecar\ amîndoi, dup\ studiile locale, cu burse de cercetare, în Occident. Timp de aproape cinci ani, îndur\ o singur\tate sumbr\, de-a dreptul traumatizant\, f\r\ rude, f\r\ prieteni, f\r\ tovar\[i de lupt\ [i f\r\ vecini. Apoi, hot\rî subit c\ a[a nu mai mergea. Trebuia, urgent, s\ fac\ un gest de transformare absolut\ a vie]ii sale, altfel risca insanitatea. Ajunsese s\-i fie sil\ s\ vorbeasc\ limba român\, nu mai era în stare nici m\car s\ cumpere o pîine, f\r\ eforturile supraomene[ti de a-[i învinge, cum s\-i spun, „vlahofobia”. Prin urmare, într-o bun\ zi, se duse, cu pa[i ap\sa]i, la o mare agen]ie matrimonial\ din Capital\ (iat\ c\, pîn\ la urm\, m-am tr\dat, doamna din poveste locuie[te, într-adev\r, în Bucure[ti), specializat\ pe mariaje interna]ionale. Func]ionarii de acolo, discre]i [i bine inten]iona]i, au p\rut s\ în]eleag\ imediat dorin]a protagonistei, „de a pleca numaidecît [i cu orice pre] din aceast\ ]ar\” (copiii nu puteau fi, deocamdat\, de prea mare folos mamei lor, în ini]iativa sa, întrucît veniturile academice le ajungeau abia pentru propria între]inere la universit\]ile vestice unde se aflau), rugînd-o s\ depun\ „un dosar”. „Dosarul” respectiv con]inea mai multe fotografii color (bust [i în picioare) [i o „fi[\ personal\”, cu referin]e, destul de intime, la via]a personajului nostru. Deoarece era înc\ o „dam\ bine”, vorba lui Caragiale, doamna privi procesul „aplica]iei” pentru un so] apusean cu optimism. Avea convingerea c\ va primi oferte de calitate, gîndind, legitim (nu-i a[a?), c\ imensa civiliza]ie a Occidentului p\trunsese [i în cotloanele obscure ale, e drept, meschinelor activit\]i matrimoniale prin coresponden]\ [i le emancipase. Într-o anumit\ privin]\, ea nu se în[el\. În numai cîteva zile, fu bombardat\ cu scrisori din Fran]a, Anglia, Olanda [i Suedia. Indivizi între dou\ vîrste se ar\tau interesa]i de persoana ei. Un francez zicea, în misiva lui, c\ st\tea cu valiza preg\tit\, de mul]i ani, dup\ u[\, a[teptînd une copine comme vous s\ vin\ în via]a sa. Era gata s\ plece a doua zi spre Bucure[ti, dac\ ea [i-ar fi dat acordul, cu condi]ia s\ aib\ un apartament bun. N-ar fi suportat s\ mai locuiasc\ în „bordeiele” tinere]ii lui, „din Congo” (aparent, ]ara de origine!), mai ales acum c\ viza francez\ îi „expirase”. Englezul îi aprecia frumuse]ea, dar se ar\ta nemul]umit de faptul c\ fotografiile trimise de agen]ie nu ofereau o „perspectiv\ clar\” asupra „popoului” (numit de expeditor, foarte delicat, într-un slang americano-britanic, tushie – „I am a tushie guy/Sînt un tip al popoului”, argumenta ipochimenul ceremonios). Olandezul î[i trimisese deja fotografia [i stîrnise protagonistei, la nivel vizual, o spaim\ ira]ional\ (acum cî]iva ani – m\ informeaz\ acela[i povestitor credibil -, urm\rind [tirile, ea l-ar fi identificat, cu ]ipete înfiorate, pe vechiul ofertant, în ini]iatorul Partidului Pedofililor din }ara Lalelelor, ins macabru, cu din]ii monstruo[i ie[i]i patologic în afar\, mediatizat peste m\sur\ în întreaga Europ\). În sfîr[it, suedezul era, de fapt, o … suedez\ ce sus]inea c\ e preg\tit\ s\ o primeasc\ pe doamna noastr\ în „cuibu[orul ei de nebunii”. Simpatica liberal\ autohton\ î[i sim]i, irepresibil, stomacul venindu-i în gîtlej. Z\cu o s\pt\mîn\, ca dup\ cea mai aprig\ indigestie. Ulterior, se ridic\ totu[i din pat, cu un zîmbet straniu pe figur\, echipat\ parc\ pentru o nou\ via]\.

Despre „noua via]\” a doamnei, eu, personal, nu mai am cum s\ v\ povestesc. {tiu doar c\ ea str\luce[te ast\zi în masa de agen]i electorali PRM [i este, în secret, admiratoare a lui Gigi Becali. Vecinele nu mai contenesc s\-i laude patriotismul. Generoase, i-au dat chiar [i ni[te re]ete de mur\turi „din mo[i str\mo[i”. (Codrin Liviu CU}ITARU)