EDITORIAL: Miza egipteana

De schimb\rile pe cale s\ se produc\ la Cairo depinde inclusiv politica Uniunii Europene `n zona M\rii Negre.

Emancipate de vecin\tatea Uniunii Europene, practic a fostelor metropole care le-au dominat secole de-a r`ndul, ]\rile din nordul Africii [i, `n mai mic\ m\sur\, din estul spa]iului mediteranean lupt\ acum a doua oar\ `n istoria lor pentru independen]\ – de data asta `mpotriva propriilor dictatori. Libanul reprezint\ cel mai longeviv exemplu `n acest sens, de[i locuitorii s\i tr\iesc o dram\ ce dureaz\ de mai bine de 30 de ani. Motiv esen]ial pentru ca politica UE `n regiune s\ se axeze pe transformarea zonei Mediteranei `ntr-o comunitate de securitate. Parteneriatul euro-mediteranean a fost pus la punct `n 1995, prin Declara]ia de la Barcelona. Dar lucrurile merg mai greu dec`t `n cazul unei alte comunit\]i similare – Asocia]ia Na]iunilor din Sud-Estul Asiei (ASEAN) – modelul pe care europenii `ncearc\ s\-l adapteze `n fostele lor colonii. Dificultatea este cauzat\ at`t de nivelul variat de dezvoltare economic\, dar [i de diferen]ele de mentalitate datorate culturii islamice – care este un stil de via]\ [i nu doar o religie.

Din acest motiv, accelerarea ofensivei globaliz\rii, care a trecut deja prin Tunisia (unii spun c\ francezii n-ar fi str\ini de izbucnirea revoltei care a schimbat pre[edintele [i guvernul) [i s-a f\cut auzit\ inclusiv `n Liban [i Iordania, se decide `n aceste zile `n Egipt.

Condus\ de aproape 30 de ani de acela[i pre[edinte Hosni Mubarak – care a men]inut rela]ii cordiale inclusiv cu Nicolae Ceau[escu, `n anii ’80, dar [i cu Statele Unite [i Israelul -, ]ara de]ine un atu economic cov`r[itor: canalul Suez, poate cea mai important\ scurt\tur\ maritim\ din lume. E de la sine `n]eles sus]inerea euro-american\ mai degrab\ pentru stabilitate intern\ dec`t pentru o terapie de [oc care ar genera fr\m`nt\ri sociale riscante, ce ar da ap\ la moar\ grup\rilor islamiste radicale, adversare declarate ale politicii de dezvoltare sub auspicii occidentale promovate de guverne autoritare, precum cel alungat din Tunisia. Totu[i, Israelul, care ar primi o lovitur\ cumplit\ prin pierderea principalului aliat din lumea arab\, nu d\ semne de `ngrijorare, chiar dac\ serviciile sale de informa]ii au fost aspru criticate pentru c\ nu au prev\zut izbucnirea revoltei din Egipt.

Acum e greu de spus cum se va termina revolu]ia egiptean\. Dac\ `[i va atinge scopul [i ]ara nu va `nc\pea pe m`inile islami[tilor, Parteneriatul euro-mediteranean va avea un motiv serios s\ ias\ din letargie pentru ob]inerea unei integr\ri regionale bazate pe extinderea pie]elor [i liberalizare. ~n caz contrar, stagnarea va continua – a[a cum se `nt`mpl\ `n Zona Economic\ a M\rii Negre, aflat\ de mul]i ani `n expectativ\ – sau, `ntr-un scenariu [i mai pesimist, va viza abandonarea/suspendarea moderniz\rii `n toat\ zona est-mediteranean\ (unde conflictul israeliano-palestinian, dosarul iranian [i situa]ia instabil\ din Liban par s\ nu aib\ sf`r[it) `n schimbul concentr\rii eforturilor pe asisten]a acordat\ statelor din vestul Mediteranei, unde fostele colonii r\spund nea[teptat de bine politicii UE `n regiune. (Radu ME{NI}|)