CAPETE DE RAND: Cu padre Marginean despre Anotimpul din Patmos

Apocalipsa lui padre M\rginean e alc\tuit\ din sonuri reci [i calde, dar [i din linii dulci [i melodioase, ce se onduleaz\, amestecîndu-se între ele, pentru a umple cu bucurie [i durere retina [i timpanul sufletului omenesc, cel pururi însetat de cunoa[terea de sine [i de Dumnezeu…

Într-o bun\ tradi]ie vizionar\ ardeleneasc\, dac\ nu chiar maramure[ean\, cu molcome [i, totodat\, nelini[titoare sonuri, din care se aude ]ip\tul p\s\rilor ce str\juiesc infernul, pardosit mereu cu fapte [i gînduri bune, î[i articuleaz\ p\rintele Ioan M\rginean (n\scut în jude]ul Bistri]a-N\s\ud, nu departe de locurile unde au v\zut lumina zilei cî]iva mari poe]i ai neamului), versurile, pictînd cu pana muiat\ în foc icoane în aerul cu dulci miresme ale serii, cu un ochi atent la peisajul interior bîntuit de cai potcovi]i cu clopote, dar [i de femei cu sîni ispititori ascun[i sub aripi, [i cu cel\lalt ochi întors spre ziua de mîine sau, mai bine zis, spre cea de apoi, unde Cel Preaînalt m\soar\ strig\tul neputincios al omului, ]inînd în m`na sa o cump\n\ aplecat\ de b\taia u[oar\ a vîntului cunoa[terii de sine [i de Dumnezeu. Motto-ul sub care se deschide cel de-al treilea volum al s\u, Anotimul din Patmos, ap\rut la Editura Brumar, la sfîr[itul anului 2010, este desprins din Apocalipsa lui Ioan: “Eu, fratele vostru [i împreun\ cu voi p\rta[ la suferin]a [i la împ\r\]ia [i la r\bdarea în El, fost-am în insula ce se cheam\ Patmos, c\tre cuvîntul [i pentru m\rturia Lui. Am fost în Duh în zi de duminic\ [i am auzit, în urma mea, glas mare de trîmbi]\, care zicea: Ceea ce vezi, scrie în carte [i trimite celor [apte biserici: La Efes, [i la Smirna, [i la Pergam [i la Tiatria [i la Sardes, [i la Filadelfia, [i la Laodiceea. {i m-am întors s\ v\d al cui e glasul acela care vorbea cu mine…”. Ce înseamn\ s\ fii “în Duh în zi de duminic\”? Ce s\ însemne altceva decît s\ fii inspirat, ca s\ percepi semnele pe care ]i le trimite Cel Preaînalt sub o form\ parabolic\? Poetul Ioan M\rginean, retras pe insula parohiei sale, caut\, prin intermediul metaforei, s\ desciferze aceste semne v\zute [i nev\zute de care îi e bîntuit sufletul, a[ternîndu-le cu migal\ pe hîrtie, dar î[i d\ seama c\, pe m\sur\ ce cuvintele umplu paginile c\r]ii, mintea omului complic\ la nesfîr[it sensurile, în func]ie de starea de spirit de care e p\truns\, astfel c\ mesajul divin, în loc s\ fie descifrat, se complic\ la fiecare nou\ încercare de a-i p\trunde în]elesul, iar Apocalipsa lui Ioan cap\t\ noi sensuri pentru fiecare genera]ie [i pentru fiecare om. “La poarta dintre lumi – scrie el – v\muiam oameni f\r\ chip,/ prin labirint to]i vorbeau despre boli/  [i despre casele mari cît fr\mînt\rile lor. Sînt triste]i [i triste]i, mi-am zis, unul poart\ în mîini chiar inima sa/ înc\lzind-o cu lumîn\ri/ ce aveau lumina fierbinte…”. Poarta dintre cele dou\ lumi e purgatoriul. Aici intr\ oameni f\r\ chip, f\r\ identitate, p\strînd îns\ întip\rit în haloul vechilor trupuri ecoul unor amintiri mai vechi sau mai noi. Aici ”femeia cu [erpi [i fa]a mozaicat\” cotrob\ie în somnul amintirilor poetului, ajuns s\ treac\ peste pragul imaginar al celor dou\ lumi, ”iar înv\]\toarea din clasa întîi” car\ dup\ ea ”patruzeci de c\r]i [i ghiozdanul” plin de frunze. Cele patruzeci de c\r]i sînt, de fapt, cele patruzeci de zile pe care le petrece sufletul, trecînd dintr-ul loc în altul, atunci cînd se desparte de trup. Îi mai r\mîn doar dou\ pentru contempla]ie [i rememorare, cînd st\ în prag [i î[i deap\n\ amintirile, c\utînd s\ discearn\ faptele bune de cele rele. Binele [i r\ul îns\ sînt atît de p\trunse unul în altul, încît alc\tuiesc o singur\ s\mîn]\. Ar trebui s\ consum\m o întreag\ eternitate pentru a o decanta… Stînd la poarta dintre cele dou\ lumi, poetul caut\ s\ în]eleag\ diferen]a dintre durata etern\ [i cea terestr\: ”Îmi va fi greu s\ alc\tuiesc propozi]ii cu aici [i dincolo [i s\ conjug verbul a pleca,/ [tiind c\ noaptea aceasta începe s\ albeasc\, sau c\ iubitei mele i se arat\ lumi noi, teritorii nec\lcate”, unde ”pa[ii se t\v\lesc în trupuri înaripate” [i unde ”chipul din oglind\ se scald\ în balta ochilor” acoperit\ de o vegeta]ie putred\. În fa]a aceleia[i por]i, poetul î[i aduce aminte [i de micul s\u Eden, alc\tuit dintr-o “cea[c\ de ceai b\ut\ dinaintea zilei”, din zobul “perfect peste calendare b\tute în perete în odaia de copil”, precum [i din “firul de lumin\ sculptat în lamp\”, al\turi de visul “cu îngeri ce-i coborau c\r]ile din pod….”.

Analizînd poezia lui Ioan M\rginean, un tîn\r critic clujean, Luigi Bambulea, scria: “Anotimpul din Patmos e locuirea celebrativ\ prin cuvînt a poetului, care, coborînd în infernal organic [i în\l]îndu-se în paradisul viziunii, descoper\ c\ frumosul [i adev\rul reprezint\ acela[i lucru”. Iar verbul incandescent al poetului nu e altceva decît liantul ce le une[te, construind din fiecare poem un templu în care sînt ad\postite atît imaginile ce vin din trecut, cît [i cele ce prefigureaz\ viitorul. De aceea Apocalipsa lui padre M\rginean e alc\tuit\ din sonuri reci [i calde, dar [i din linii dulci [i melodioase, ce se onduleaz\, amestecîndu-se între ele, pentru a umple cu bucurie [i durere retina [i timpanul sufletului omenesc, cel pururi însetat de cunoa[terea de sine [i de Dumnezeu… (Nichita DANILOV)