CAP SI PAJURA – Cind dl. Daianu submineaza criza si corodeaza autocratia

 Dl. D\ianu reclam\ `ntoarcerea la ra]iune. Eu cred c\ aceasta a fost mult supraestimat\ `n epoca modern\, zeificat\ chiar [i am avea mai cur`nd nevoie s\ o complet\m cu alte mijloace ale cunoa[terii, pe care le putem `mprumuta de la religie sau de la filosofie, cum au f\cut-o economi[tii de la `nceputuri.

„Capitalismul nu poate fi eficient dac\ actorii economici ac]ioneaz\ `n interesul lor propriu, f\r\ a ]ine seama de moralitate” (Adam Smith)

Aceast\ veche credin]\ a liberalismului clasic a fost uitat\ de continuatorii s\i, care au dezvoltat un sistem economic profund imoral, bazat pe specula]ie, cultul banului [i mercantilizarea comportamentelor. Este una dintre ideile cu care se lupt\ de ceva vreme Daniel D\ianu, cel mai recent `n lucrarea C`nd finan]a submineaz\ economia [i corodeaz\ democra]ia, Ia[i, Polirom, 2012. Nici m\car instalarea solid\ a actualei crize financiar monetare nu a convins pe deciden]i s\ ia m\suri de remoralizare a comportamentelor economice. Astfel, debandada [i incertitudinea, specula [i cacealmaua `[i fac de cap `n continuare pe pie]ele lumii.
O `ntrebare pertinent\ la care autorul ne invit\ s\ r\spundem `nc\ de la `nceput este ce tip de capitalism dorim (vezi [i W. Baumol, Capitalismul bun, capitalismul r\u, Ia[i, Polirom, 2009). Dorim un capitalism preponderent de stat sau unul concuren]ial, liberal, dorim un capitalism antreprenorial sau unul corporatist, oligarhic, dorim a[a-numitul capitalism renan sau unul paternalist de tip japonez? Prin urmare, avem de optat `ntre mai multe tipuri de capitalism, iar cei care au ales deja varianta cea mai potrivit\ pentru ei nu prea au suferit din cauza crizei.
O criz\ care, din p\cate, este una sistemic\, structural\, [i nu conjunctural\, cum cred unii. Este, cum arat\ dl. D\ianu, o criz\ a financiariz\rii excesive a economiei, a virtualiz\rii sale excesive, a caracterului excesiv liberal, excesiv speculativ, excesiv mercantil [i excesiv cosumerist al economiei. O economie de cazino, un sistem viciat ce nu accept\ reglement\ri, `n care unii `[i fac de cap, iar marea mas\ de contribuabili le pl\te[te festinul, care dureaz\ de peste 30 de ani.
De altfel, problema aceasta etic\ a fost pus\ [i mai ap\sat de Daniel D\ianu [i Radu Vr`nceanu, `n Frontiere etice ale capitalismului, Ia[i, Polirom, 2009.
Politicienii au pierdut puterea `n fa]a elitei financiare. O gre[eal\ a occidentalilor a fost [i dezindustrializarea, mai precis delocalizarea produc]iei preponderent `n Asia [i recursul excesiv la servicii, cu excep]ia notabil\ a Germaniei. Acum se dore[te o reindustrializare, dar nu mai s`nt capitaluri, lichidit\]i. Se caut\ un alt model de cre[tere, bazat pe produc]ie [i pe economisire, deci pe economia real\, f\r\ de care nu poate fi vorba de o cre[tere sustenabil\. Asia pare s\ fi `n]eles mult mai bine acest lucru. Europa a pierdut, oricum, b\t\lia centrelor de putere, datorit\ `n special pierderii de competitivitate. Globalizarea a jucat un renghi istoric ]\rilor industrializate, care au uitat de produc]ie, politici industriale [i economisire Occidentul `n general cunoa[te un `ngrijor\tor deficit de democra]ie, o desacralizare aberant\, o sub]iere p`n\ la dispari]ie a clasei de mijloc [i o oprire a mar[ului triumfal al globaliz\rii. Totodat\, se caut\ [i un nou echilibru public-privat, pentru c\, a[a cum spunea acela[i Adam Smith, patriarhul [tiin]ei economice, „interesul privat trebuie armonizat cu binele public [i cu bun\starea general\”.
Dl. D\ianu are dreptate inclusiv asupra faptului c\ nu e bine s\ ne gr\bim s\ intr\m `n zona euro, `n primul r`nd pentru c\ aceasta trebuia s\ se reamenajeze, s\ se redefineasc\, date fiind convulsiile din ultimii ani [i, `n al doilea r`nd, pentru c\ nu s`ntem `nc\ preg\ti]i, nu `ndeplinim criteriile necesare [i am fi lipsi]i de levierul monetar, adic\ de posibilitatea de a aprecia sau deprecia cursul leului, nivelul dob`nzilor, `ntr-un cuv`nt, am fi lipsi]i de independen]a monetar\, ca [i de cea bugetar\, de altminteri. Cauzele crizei europene s`nt o lec]ie pentru aspiran]ii la aderare, pentru cine vrea s\ o `n]eleag\.
S\ ne amintim c\, de-a lungul timpului, dl. D\ianu nu a fost de acord nici cu liberalizarea brusc\ a contului de capital, nici cu privatizarea BCR-ului, a semnat ca europarlamentar un set de propuneri de reglement\ri ale pie]elor financiare, al\turi de nume importante din zona st`ngii europene [i a pl\tit un pre] politic pentru asta. ~n general, dl. D\ianu cam are dreptate. Este un om extrem de instruit, experimentat, prudent, echilibrat, elegant, profund [i de mare bun sim]. ~l cunosc de trei decenii [i m-am plictisit s\-i dau dreptate. Aceasta deoarece, de[i e mereu `n actualitate cu lecturile [i cu informa]iile, dl D\ianu a ajuns se repete. Ideile sale se `nv`rt `ntr-o sfer\, poate `n c\utarea perfec]iunii. Dar ele au nevoie de aer proasp\t, au nevoie de mai mult\ `ndr\zneal\ [i de contactul viu cu alte discipline dec`t economia. Marii economi[ti nu au fost doar economi[ti. Apoi, m\ a[tept de la un teoretician de calibrul d-lui D\ianu s\ fie nu doar reactiv, ci [i proactiv, m\ a[tept de la el la o `nnoire, m\car `n parte a Economics-ului, deci la contribu]ii noi [i reconsider\ri ale marilor texte ale mainstream-ului economic. ~l simt c\ poate, dar nu `ndr\zne[te s\ fie mai original, de teama unor acuze de rabat de la [tien]ificitate. Sfera [tiin]ei se l\rge[te `ns\ mereu `n c\utarea adev\rului. Iar adev\rul e mai important dec`t [tiin]a. El este scop, ea doar un mijloc. Ca [i banii. Numai c\ [i ace[tia au fost transforma]i `n scop, `ntr-un feti[, `ntr-un nou vi]el de aur. ~n Talmud scrie c\ banii s`nt mijloace de aducere a sacrului `n profan…, deci s`nt investi]i cu sacralitate. Aceasta explic\ multe.
Dl. D\ianu reclam\ `ntoarcerea la ra]iune. Eu cred c\ aceasta a fost mult supraestimat\ `n epoca modern\, zeificat\ chiar [i am avea mai cur`nd nevoie s\ o complet\m cu alte mijloace ale cunoa[terii, pe care le putem `mprumuta de la religie sau de la filosofie, cum au f\cut-o economi[tii de la `nceputuri. Istoria economiei e o poveste, nu o derivat\. Cum spunea Keynes, „ceea ce se `nt`mpl\ p`n\ la urm\ nu este inevitabil, ci imprevizibil”. Iar Sartre cerea „ori o libertate controlat\, ori o dictatur\ liber consim]it\”. Numai c\ libertatea controlat\ nu mai e libertate, iar dictatura binevoitoare nu mai e dictatur\. De fapt, avem de ales `ntre libertate [i dictatur\. Din aceast\ dilem\ nu putem ie[i. Am zis.
Tiberiu BR|ILEAN