Tuesday , March 19 2024

Terapia comportamentala a obezitatii

cobuzclaudiu

În ciuda tuturor teoriilor şi a întrebărilor, se pare că în obezitate cheia tuturor problemelor rămâne supraalimentaţia. Obiceiurile legate de alimentaţie reflectă nevoile afective şi starea sănătăţii mentale. Astfel, pacienţii supraponderali şi obezi sunt influenţaţi mai mult de stimuli externi decât de stimuli interni fiziologici în ceea ce priveşte comportamentul alimentar. În primele luni de viaţă, hrănirea este echivalentă cu satisfacerea nevoii de siguranţă şi nevoii de a fi iubit. Interpretarea greşită de către mame a semnalelor emise de sugari duce la nesatisfacerea dorinţelor de hrană, securitate şi iubire astfel încât bebeluşii vor avea tendinţa de a consuma alimentul mai repede şi în cantitate mai mare. Necorectate, tulburările se pot perpetua în timp, determinând ulterior consum alimentar exagerat ca răspuns la setea simbolică de siguranţă, dragoste sau apreciere. Mai târziu, pauzele de masă de la serviciu nu sunt în realitate introduse pentru a satisface o necesitate strict metabolică ci pentru a diminua starea de agitaţie, aşa cum nou-născutul leagă alimentaţia de alinarea unui disconfort. De asemenea, mulţi autori subliniază că alimentele nu au numai o valoare nutriţională ci şi valoare simbolică, în raport cu motivaţiile afective şi socio-culturale: alimentele pozitive sunt cele cu compo­nente aşa zis de siguranţă, care produc un sentiment de bunăstare cum este laptele; alimente care semnifică recompense sau mulţumiri, precum dulciurile; alimente dătătoare de putere – friptura la grătar, cârnaţii; alimente care reflectă poziţia socială – icrele negre, trufandalele, băuturile pentru adulţi interzise copiilor – cafea, vin, bere etc.

Tratamentul comportamental al obezităţii a apărut ca o necesitate, deoarece obezii învaţă scheme eronate de activitate fizică şi alimentaţie ca urmare a expunerii inadecvate la alimente, modele sociale incorecte şi obiceiuri. S-a constatat că pacienţii obezi prezintă modificări ale comportamentului alimentar legate de numărul de mese pe zi, asocierea actului alimentar cu alte acţiuni până la stabilirea unui reflex condiţionat care declanşează senzaţia de foame, ciuguleli interprandiale etc., tulburări care trebuie corectate pentru reuşita programului de scădere ponderală. Comportamentul alimentar exagerat este motivat adesea de pacient de cauze care pot fi identificate: pubertate, menopauză, avort, sarcină, stres fizic, conflicte familiale, diverse conjuncturi sociale nefavorabile, căsătoria şi schimbarea modului de viaţă, schimbarea domiciliului cu modificarea accesului la hrană.
Pe de altă parte, obezul este, în general, marginalizat de către societate. Vina de a fi obez este alimentată inclusiv de personalul sanitar care-l vede ca pe o persoană neatractivă şi fără voinţă. În studiile realizate cu persoane suferind de obezitate severă care au pierdut în medie 45 kg prin chirurgie bariatrică, s-a constatat că toţi preferă să sufere de diabet, surditate, dislexie, infirmitate cardiacă decât de obezitate, probabil din cauza modului în care este privit obezul de către ceilalţi. Mass–media şi publicitatea au impus un anumit prototip de siluetă care presupune triumf social şi familial.
Toate aceste argumente nu fac decât să sublinieze rolul pe care îl are terapia comportamentală în tratamentul complex al obezităţii. De altfel, dietele hipocalorice s-au dovedit ineficiente atunci când se aplică singure. Un aspect foarte important este motivarea colaborării pacientului. Este absolut necesară colaborarea activă a bolnavului. Trebuie stabilită o bună relaţie medic – pacient. În prima fază se solicită pacientului autoobservare cu autoînregistrare nu doar a comportamentului alimentar, ci şi a tuturor comportamentelor şi sentimentelor asociate. Este cheia tratamentului, fără această etapă fiind practic imposibil desfăşurarea etapelor ulterioare. În etapa a doua se introduc elemente de antrenament individualizat în vederea stabilirii şi creării abilităţilor de a identifica gândirea negativă, de a găsi soluţiile alternative, tehnici de distracţie, de relaxare, progra­mare de activităţi, tehnici de luptă cu stresul (respiraţie profundă, relaxare musculară progresivă, meditaţie şi desensibilizare). În ultima fază se revine permanent asupra jurnalului, se reiau unele aspecte ale comportamentului şi se fac corecţiile necesare.
Tratamentele cele mai recente ale obezităţii utilizează combinaţii de terapii distincte: modificare de comportament, exerciţiul fizic, dietă. În urma tratamentului bine condus pacienţii trebuie să scadă în greutate şi să păstreze greutatea obţinută mai mult timp, să câştige autocontrolul asupra ingestiei şi sentimentelor legate de aceasta, să facă faţă situaţiilor stresante, să respecte un orar al meselor, să consume prânzurile alimentare încet şi cu o masticaţie corespunzătoare, să-şi mărească gradul de activitate fizică şi să recâştige respectul de sine.

Dr. Claudiu Cobuz
Medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice
Doctor în ştiinţe medicale
Email: [email protected]

 

Vezi si

O specialistă în longevitate dezvăluie cinci obiceiuri simple pentru o viață mai lungă

Un medic specialist în longevitate își împărtășește strategia pentru o viață mai lungă, bazată pe …

One comment

  1. Asta le stie pe toate le ia pita de la psihoterapeuti. Daca da si rez e bine.