Sindromul Stendhal la iubitorii de arta, în atentia medicilor

Medicii italieni sunt preocupa]i de o boal\ ciudat\ legat\ de pasiunea pentru art\, numit\ de ei “sindromul Stendhal”. În 1817, pe când Stendhal vizita la Floren]a biserica Santa Croce, a sim]it c\ le[in\, inima a început s\-i bat\ mai repede [i a tr\it “un fel de extaz”, scrie publica]ia francez\ 20minutes.
“Absorbit de contemplarea frumuse]ii sublime, o vedeam de aproape, aproape c\ o atingeam. Am ajuns la un nivel foarte înalt de emo]ie, unde s-au întâlnit senza]iile celeste date de Artele Frumoase [i sentimentele p\tima[e”, scria Stendhal.  Acest sentiment de sl\biciune datorat\ artei a fost tr\it [i de al]ii decât autorul romanelor “Ro[u [i negru” [i “M\n\stirea din Parma”. În 1979, psihiatrii au început s\ se gândeasc\ la o boal\ clinic\, au inventariat cazurile constatate (câteva sute) [i au alc\tuit tipologii (de exemplu, florentinii sunt imuniza]i, iar europenii sunt foarte expu[i). În aceast\ var\ se desf\[oar\ un studiu la Floren]a, pentru studierea comportamentelor turi[tilor [i a reac]iilor lor în fa]a artei.
Proiectul este ambi]ios: este vorba de organizarea unui tur al operelor deosebite, pentru a descoperi efectul lor asupra turi[tilor. Li se va m\sura ritmul cardiac, respirator, tensiunea, consumul de oxigen ca dovezi ale corela]iei psiho-emotive. Ei vor fi supu[i apoi unor teste de scriere creativ\, cu referire la operele v\zute, pentru a evalua sindromul din punct de vedere calitativ [i a afla felul în care poate fi “sim]it\” o oper\ de art\.
Un loc ales este Palazzo Medici Riccardi, care dateaz\ din secolul al XV-lea – a fost construit pentru familia Medici, a fost apoi proprietatea marilor duci din Floren]a. Multe din operele sale au fost împr\[tiate [i acum se afl\ aici doar birouri. Chiar dac\ acest loc nu este în m\sur\ s\-i farmece pe turi[ti, exist\ variante ale sindromului, cum este de exemplu cel al Ierusalimului, de natur\ mai degrab\ psihic\. Emo]ia este provocat\ de sacralitatea ora[ului: în ora[ele sfinte, ca Ierusalimul, ia na[tere un delir mistic. În fiecare an, circa o sut\ de turi[ti sunt atin[i de un astfel de delir – unii le[in\, al]ii se cred Isus sau [i una [i alta.
Exist\ [i situa]ia invers\, ca de exemplu sindromul Parisului. El îi afecteaz\ pe japonezii care credeau c\ vor g\si în Paris Ora[ul Luminilor, visat de ei, [i care nu este la în\l]imea a[tept\rilor. Decep]ia este uneori atât de mare, încât unii se repatriaz\ sau au chiar nevoie de spitalizare.