Sindromul metabolic

Sindromul metabolic exprimă o tulburare complexă a metabolismului energetic al organismului, având în centrul fiziopatologiei lui insulinorezistența şi hiperinsulinismul compensator. Sindromul include tulburări ale metabolismului lipidic (obezitate, dislipidemie), glucidic (scăderea toleranței la glucoză/diabet zaharat tip 2) şi proteic (hiperuricemie, microalbuminurie) precum şi hipertensiune arterială (tulburare hemodinamică cu punct de plecare metabolic). În general, termenul de sindrom metabolic este utilizat pentru a descrie o constelație de factori de risc ce predispun la boli cardiovasculare şi complicațiile lor.

Criterii de definire a sindromului metabolic (după OMS) sunt:

hiperglicemie/insulinorezistență + cel puțin 2 din:

* raport talie/şold: > 0,9 la bărbați, > 0,85 la femei şi/sau IMC > 30 kg/m² * Trigliceride > 150 mg/dl (1,7mmol/l) şi/sau HDL-colesterol < 35 mg/dl la bărbați, < 40 mg/dl la femei

* TA > 140/90 mmHg sau tratament specific

* microalbuminuria.

Relația pozitivă dintre indicele de masă corporală (IMC) şi insulinemia plasmatică sugerează prezența la obezi a insulinorezistenței. S-a demonstrat că mai importantă decât IMC este distribuția țesutului adipos. Obezitatea de tip android (masa adipoasă depusă central – abdominal) este asociată cu o prevalență crescută a diabetului, dislipidemiei şi complicațiilor vasculare. Indicatorul acestei forme este raportul talie/şold care în mod normal este mai mic de 0,8 la femei şi mai mic de 0,9 la bărbați. În termeni de circumferință abdominală, limita superioară a normalului este de 94 cm la bărbați şi 80 cm la femei. Sindromul metabolic este o dereglare metabolica cauzată de depunerea periviscerala a țesutului adipos (obezitate abdominala) şi care creează rezistență la insulină.

Astfel glucoza nu mai poate fii metabolizată şi se acumulează în muşchi, grăsime, ficat. Consecința o reprezintă apariția bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat şi ficatului steatozic. În România prevalența sindromului metabolic este de 47% din femei şi 51% din bărbații cu obezitate. Incidența sindromului metabolic în cadrul populației de vârstă tânără (intre 20-40 ani) este în continuă creştere în țările dezvoltate. Cauzele principale sunt reprezentate de alimentația bogată în grăsimi saturate (bazata pe semipreparate şi fast food) şi sedentarism. Sunt şi cauze ( încă incomplete elucidate) cum sunt sindromul ovarelor polichistice la femei, crizele de apnee în somn la bărbați, care alături de un stil de viață nesănătos duc la apariția sindromului metabolic. Pentru fiecare componentă care intră în alcătuirea sindromului metabolic se pot lua măsuri de tratament. Prima atitudine în tratamentul sindromului metabolic este promovarea unui stil de viață sănătos. Acesta include: restricție calorică, creşterea activității fizice, schimbarea dietei.

În ceea ce priveşte tratamentul farmacologic, se recomandă tratamentul componentelor individuale ale sindromului metabolic: tratamentul dislipidemiei aterogene ( statine, fibrati) pentru reducere valorilor trigliceridelor, LDL-colesterolului şi creşterea valorilor HDL-colesterolului. Tratamentul HTA – consensul internațional precizează: “ Majoritatea studiilor clinice sugerează ca reducerea riscului asociata tratamentului antihipertensiv este rezultatul reducerii TA per se şi nu datorita unui anume clase de medicamente.” Exista un interes crescut in sensul studierii medicamentelor cu efect demonstrat de reducere a rezistentei la insulina ceea ce ar întârzia progresia către diabetul zaharat de tip 2 cât şi reducerea riscului CV la pacienții cu sindrom metabolic.

Teoretic, identificarea şi tratarea pacienților cu sindrom metabolic poate constitui principala strategie de prevenție a diabetului zaharat tip 2 şi a bolilor cardiovasculare. Practic, nu se ştie dacă această strategie de prevenție a diabetului zaharat tip 2 şi a bolilor cardiovasculare prin managementul sindromului metabolic este la fel de eficientă ca prevenția obezității sau a celorlalte elemente. Ceea ce ştim este că abordarea multifactorială este eficientă, în care exercițiul fizic şi reducerea obezității centrale joacă un rol esențial, alături de controlul tensiunii arteriale şi a lipidelor plasmatice. De reținut: un stil de viață sănătos, bazat pe o dietă săracă în grăsimi saturate (animale), bogată în fructe, legume, activitate fizică zilnică, fără consum de alcool şi fără fumat previne sau îngreunează apariția sindromului metabolic.

Claudiu COBUZ, medic primar diabet zaharat, nutriție şi boli metabo­lice. Lector universitar. Doctor în ştiințe me­-dicale. email: cobuzclaudiu@ yahoo.com