OBEZITATEA – CAUZE ŞI EFECT

26/09/19 ora:2:42am

Obezitatea a fost recunoscută de un număr mare de ţări ca fiind o boală care ridică numeroase probleme, deloc neglijabile, populaţia cu exces ponderal de diverse grade crescând de la an la an pe toată întinderea globului. Ea afectează calitatea vieţii pacientului, libertatea de mişcare, bugetul familial, inserţia profesională şi socială şi, prin comorbidităţile care o urmează, creează un important handicap individului. Prevalenţa obezităţii creşte în toate regiunile lumii, nemaifiind o problemă exclusivă a ţărilor industrializate. Numărul deceselor în lume prin afecţiuni corelate cu obezitatea este foarte mare şi în continuă creştere, obezitatea fiind încadrată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii între primele zece cauze prevenibile de mortalitate şi totuşi este una dintre cele mai neglijate probleme de sănătate publică. Obezitatea atrage după sine afecţiuni cronice, de multe ori dificil de controlat: boli metabolice precum diabetul zaharat tip 2, boli cardiovasculare, unele neoplazii. Cu cât obezitatea apare la vârste mai tinere, cu atât riscul dezvoltării de timpuriu a unor afecţiuni consecutive excesului ponderal este mai mare.

Mecanismul principal prin care apare supraponderea şi obezitatea este legat de un dezechilibru energetic, cu acumularea unui surplus de energie sub formă de ţesut adipos. În mod normal, principiile alimentare sunt transformate în energie. Pentru a se menţine un echilibru perfect şi o greutate constantă, energia ingerată trebuie să fie egală cu cea consumată. În momentul în care cantitatea ingerată creşte şi efortul pentru a cheltui această energie suplimentară nu este pe măsură, sau în momentul în care aportul este acelaşi, dar consumul energiei  scade sub nivelul existent până în momentul respectiv, din diferite considerente, balanţa energetică se înclină spre acumularea surplusului de energie sub  formă de ţesut adipos, formând depozite cu diferite localizări. Riscurile ce derivă din acumularea de grăsime, nu sunt determinate numai de mărimea stratului adipos, ci mai curând de distribuţia acestuia, problemele cele mai importante fiind ridicate de obezitatea viscerală, astfel crescând riscul de apariţie a bolilor cardiovasculare, coronariene etc.

În cazul persoanelor obeze, la care ingestia de alimente este crescută ca volum şi viteză, cel mai frecvent, depozitele adipoase se accentuează treptat şi se realizează o pierdere de energie mult mai  mare decât la o persoană normoponderală, prin mai multe mecanisme: odată cu creşterea ingestiei ocazionale de alimente, creşte termogeneza  postprandială; prin creşterea în greutate apare o accentuare a metabolismului bazal datorită realizării unui ţesut de susţinere pentru depozitele adipoase şi, nu în ultimul rând, obezul pierde mai multă energie la activităţi fizice decât un normoponderal. Fiecare principiu alimentar în parte este capabil să elibereze o anumită cantitate de energie, dar trebuie să fie şi bine oxidate de către organism. Astfel, lipidele, în comparaţie cu proteinele sau glucidele, aduc o cantitate mai mare de energie, dar au un coeficient de oxidare mult mai mic decât acestea, coeficientul scăzând cu atât mai tare cu cât persoana este mai obeză.

Astfel, în cazul persoanelor obeze, putem vorbi de o rupere a balanţei energetice, care implică: creşterea aportului alimentar, în volum şi în timp, în calorii, controlul saţietăţii şi a apetitului şi scăderea pierderilor prin diminuarea efortului fizic şi scăderea termogenezei.

Obezitatea este o patologie care, odată instalată, este elementul declanşator al multiplelor tulburări care apar în majoritatea organelor şi sistemelor organismului. Astfel, survin precoce modificări metabolice, cum ar fi insulinorezistenţa şi hiperinsulinismul, care stau la baza apariţiei diabetului zaharat tip 2, apar afecţiuni cardiovasculare, respiratorii, hepatice, hormonale etc, toate având ca element declanşator tulburările survenite în organism odată cu excesul ponderal.

Riscul de apariţie a complicaţiilor secundare obezităţii este strâns legat de o serie de factori cum ar fi: gradul obezităţii, localizarea predilectă a excesului ponderal (riscul fiind considerabil mai mare în cazul obezităţii abdominale), vârsta pacientului, antecedentele sale patologice, modul de viaţă (sedentarismul fiind frecvent incriminat ca factor important în progresia obezităţii) şi, nu în ultimul rând, regimul alimentar al obezului, diferit cantitativ şi calitativ faţă de cel al unei persoane normoponderale.

Astfel, evaluarea şi monitorizarea unui pacient obez nu se poate face luând în considerare numai parametrii obezităţii, ci realizând un istoric şi un examen clinic complet al tuturor organelor şi sistemelor.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar,
Doctor în ştiinţe medicale