NUTRIŢIA VÂRSTEI A TREIA

25/07/19 ora:2:39am

De mii de ani, omenirea caută secretul tinereţii veşnice, dar până acum nu s-a găsit o pilulă, o poţiune sau o vitamină capabilă de a prelungi fără echivoc durata de viaţă. „Îmbătrânirea nu e nici inevitabilă, nici necesară”, după cum spunea un savant american. Creşterea longevităţii populaţiei cu care se confruntă ţările dezvoltate, ca o consecinţă a unor bune politici de sănătate publică, generează la rândul ei noi provocări pentru programele de sănătate. Speranţa de viaţă este în creştere la nivelul ţărilor dezvoltate, în SUA crescând de la 47 de ani, la începutul secolului XX, la aproximativ 79 de ani în 1999. Vârsta la care o persoană devine bătrână din punct de vedere demografic este de 65 de ani. În plus, se observă o îmbătrânire a populaţiei vârstnice, numărul persoanelor peste 85 de ani fiind estimat a se dubla până în 2025. De asemenea, se observă o mărire continuă a populaţiei de vârstă centenară.

Multe din probleme de sănătate ale bătrânilor nu sunt generate doar de procesul de îmbătrânire ci şi de un status nutriţional inadecvat. Atât excesul ponderal cât şi pierderea în greutate pot fi cauzate de o nutriţie deficitară. Se pare că longevitatea nu este asociată cu aşa numita ,,greutate ideala”, ci cu o greutate situate cu 10-25 de procente peste aceasta. Cu alte cuvinte persoanele slabe au o speranţa de viaţă mai redusă, acest lucru subliniind încă o dată importanţa unui aport energetic optim la vârstele înaintate. Vârstnicii pot fi încadrați în două forme de malnutriţie, una generalizată în care există deficienţe nutriţionale multiple şi una cauzată de deficienţe nutriţionale izolate, în care un anumit grup de alimente este deficitar în dietă. Se consideră că un număr mare de vârstnici pot fi încadrați într-o formă subclinică de malnutriţie, aceasta însemnând ca aportul alimentar în nutrienţi este insuficient, rezervele organismului fiind epuizate. Expunerea la orice formă de stres care ar reduce aportul alimentar sau ar creşte necesarul va duce rapid la apariţia semnelor clinice ale denutriţiei.

Până nu de mult recomandările nutriţionale pentru personale sănătoase peste 51 de ani erau extrapolate pornind de la cele ale adultului tânăr. Existau acelaşi tip de recomandări pentru toate persoanele peste 51 de ani, fără stratificări în funcţie de vârstă. Recent s-au stabilit, pe baza evaluărilor ştiinţifice, recomandări nutriţionale diferite pentru grupurile de vârstă cuprinse între 51 şi 70 de ani şi peste 70 de ani, totuşi singurele diferenţe existând numai în recomandările privind necesarul de vitamina D.

Necesarul energetic al persoanelor vârstnice se reduce datorită scăderii activităţii fizice o dată cu înaintarea în vârsta şi scăderii metabolismului bazal datorită schimbării compoziţiei corporale şi reducerii masei slabe. Această reducere a consumului caloric trebuie să determine consumul unor alimente cu conţinut caloric redus dar dense în nutrienţi. Se recomandă o reducere a consumului caloric cu 5 procente pentru fiecare decadă între 35-55 ani şi cu 8 procente pentru decadele dintre 55-75 ani, plus o reducere 10% la vârste peste 75 ani. Un aport caloric de 30 kcal/kg/zi este considerat optim (2000 de calorii/zi pentru bărbaţi şi 1600 de calorii/zi pentru femei). Un consum caloric mai mic de 1500 de calorii pe zi este considerat insuficient.

Consumul de lichide trebuie să fie de cel puţin 30 ml/kg corp pe zi pentru a evita pericolul deshidratării. Cantităţi suplimentare sunt necesare pentru a compensa pierderile prin vărsături, diaree, febră şi transpiraţii. La bătrâni pierderea senzaţiei de sete determină reducerea aportului de lichide, aceştia trebuind să fie încurajaţi să bea cel puţin 1,5-2 litri de lichid în fiecare zi.

Menţinerea activităţii fizice împreună cu adoptarea unei diete echilibrate pare a fi cheia pentru obţinerea stării de bine, întârziind procesele de declin ce acompaniază bătrâneţea. Persoanele care îşi menţin un grad de activitate fizică pot consuma mai multe calorii care aduc o cantitate mai mare de nutrienţi. Orice fel de activitate fizică, chiar zece minute de mers pe jos, poate reprezenta un beneficiu. Activitatea fizică regulată este asociată cu scăderea mortalităţii şi a morbidității legate de vârstă.

Principalele recomandări necesare sporirii rezervelor fiziologice şi nutriţionale ale vârstnicilor sunt: să consume o gamă cât mai largă de alimente; să practice exerciţii fizice cu rol în menţinerea masei osoase şi a masei slabe; să se implice în activităţi sociale; să evite abuzul de alcool, consumul excesiv de cofeină şi medicaţia inutilă. Măsuri simple care se pot lua pentru a îmbunătăţi nutriţia persoanelor vârstnice sunt recomandările de a consuma: un pahar de suc de fructe în fiecare zi; cereale integrale cu lapte la micul dejun; peşte sau carne în fiecare zi; un pahar de lapte la culcare; cel puţin o porţie de legume în fiecare zi.

 Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale

Email: cobuzclaudiu@yahoo.com