Nutriţia şi osul

5/09/19 ora:2:03am

Nutriţia adecvată este esenţială în dezvoltarea şi menţinerea calităţii componentelor scheletului. Deşi afecţiunile osului au în general o cauză complexă, apariţia acestora poate fi diminuată printr-o alimentaţie raţională, adecvată şi adaptată diferitelor perioade ale vieţii. Diminuarea masei osoase (MO) este rezultatul modificărilor în mecanismele care controlează remodelarea osoasă. Prin declinul MO induse de vârstă se pierd zilnic, prin urină şi scaun, 300 mg calciu, cantitate ce trebuie substituită. Femeile vârstnice, cu carenţă estrogenică mare, pierd mai mult calciu urinar comparativ cu femeile premenopauză: calciuria creşte cu peste 100mg/zi. Influenţa acestui aport în perioada de maturitate nu este cunoscută, dar există dovezi ce subliniază că persoanele cu un aport constant de calciu, pe toată durata vieţii, sunt mai puţin susceptibile la osteoporoză, la vârste avansate, concluzionându-se că niciodată nu este prea târziu pentru iniţierea suplimentării calciului; se recomandă o doză de 1000-1500 mg calciu şi 400-800 UI de vitamină D zilnic.

Atât fumatul cât şi consumul excesiv de alcool sunt factori de risc ai osteoporoză, probabil datorită efectelor toxice directe pe os. Fumatul este un factor de risc în apariţia fracturilor vertebrale, antebraţului şi şoldului. Prin inhibarea estrogenilor, fumatul afectează corelaţia puternică dintre densitatea şi masa osoasă şi funcţia reproductivă. Fumătoarele intră la menopauză cu 1-2 ani mai devreme şi pierd masă osoasă într-un timp mai scurt comparativ cu nefumătoarele.

Alţi factori dietetici asociaţi cu rarefierea osoasă sunt aportul excesiv de fibre alimentare, ce interferează cu absorbţia calciului şi excesul de proteine, care stimulează calciuria; creşterea aportului de calciu nu este semnificativ influenţată de excesul de proteine alimentare, în timp ce un aport scăzut de calciu nu este suficient pentru contrabalansarea unei ingestii proteice crescute.

De asemenea sunt importante proteinele totale din dietă; nivelele serice scăzute de albumină influenţează negativ calcemia; pacienţii cu fracturi sunt, din acest punct de vedere, extrem de vulnerabili. Persoanele care consumă soia au o rată a osteoporozei şi a fracturilor de şold mai scăzută, chiar în condiţiile unei ingestii mai reduse de calciu. Proteinele de origine animală cresc calciuria, efect neconstatat la soia, la care se pare că izoflavonele din compoziţie pot chiar inhiba resorbţia osoasă. Rezultă deci că dieta vegetariană este mai benefică.

Corelaţia dintre cafeină şi osteoporoză este un subiect controversat. Date recente sugerează că un consum moderat de cafeină este aproape lipsit de efect nefavorabil, la femeile tinere cu aport adecvat de calciu; la vârstnice, acesta poate apare dacă nu se combate absorbţia deficitară a calciului, mai ales dacă lipsesc şi produsele lactate din dietă. De menţionat însă că densitatea osoasă nu variază cu aportul de cafeină, dacă în perioada maturităţii se consumă unul sau mai multe pahare de lapte zilnic.

Alimentele cele mai bogate in calciu sunt: Laptele – una dintre cele mai bune şi mai ieftine surse de calciu, calciul din lapte fiind bine asimilat de către organism. O ceașcă de lapte de vacă poate conține 275-350 mg, în funcție de sortiment (lapte integral sau fără grăsimi). Laptele de capră este o alta sursa excelenta de calciu, furnizând circa 325 mg la o cana. Brânza – cele mai multe brânzeturi sunt surse excelente de calciu. Dintre diversele sortimente, parmezanul conține cel mai mult calciu. Iaurtul – pe lângă conținutul ridicat de calciu, multe tipuri de iaurt sunt, de asemenea, bogate in bacterii probiotice, care au numeroase beneficii pentru sănătate. Legumele cu frunze verzi – spanacul, varza chinezeasca, varza, broccoli – pot fi o sursă importanta de calciu ( spre exemplu, o ceașcă de spanac fiert conține la fel de mult calciu cât o ceașcă de lapte). Alimentele şi băuturile fortificate cu calciu – fulgii de ovăz, sucul de portocale, laptele de soia, unele sortimente de pâine, tortila, biscuiți, sunt surse de calciu foarte bune, putând fi consumate la micul dejun. Deşi toate recomandările specifică importanţa calciului obţinut din alimente, multe femei care fac eforturi pentru a-şi creşte aportul de calciu recurg la formele de supliment. Riscurile potenţiale ale suplimentării calciului pot fi: calculi urinari la indivizii susceptibili, hipercalcemie în condiţiile unei ingestii exagerate ( peste 4000 mg/zi), sindromul lapte-alcaline, deficit de fier prin diminuarea absorbţiei sale, constipaţie rebelă.

Interacțiunea sănătoasă între oase, mușchi și articulații asigură capacitatea de mișcare a corpului nostru. Un regim suficient de activitate fizică și o dietă favorabilă sistemului osos sunt absolut necesare în acest sens. Importanţa exerciţiul fizic, care protejează osul împotriva rarefierii sale, include plimbări, schi, jogging, drumeţii, dans, ciclism.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale