HIPOGLICEMIA – COMPLICAŢIE DE EVITAT IN DIABETUL ZAHARAT

Hipoglicemia reprezintă cea mai frecventa complicaţie acută ce apare în diabetul zaharat. Se consideră hipoglicemie o valoare sub 70 mg%. Importanţa hipoglicemiei în practică reiese din impactul asupra sistemului nervos. Privarea creierului de sursa energetică majoră (glucoza) şi limitarea utilizării substanţelor energetice alternative datorită hiperinsulinemiei are consecinţe grave asupra metabolismului cerebral. Adevărata prevalenţă a hipoglicemiilor nu este cunoscută deoarece episoadele minore sau medii nu sunt raportate sau rămân necunoscute. Pacienţii cu diabet zaharat tip 1 cu un bun control glicemic pot prezenta: numeroase episoade de hipoglicemii asimptomatice; glicemii < 50-60 mg/dl – 10% din timp; 2 hipoglicemii simptomatice/săptămână; o hipoglicemie severă/an. La nivel mondial, 2-4 % din decesele pacienţilor cu diabet zaharat tip 1 sunt determinate de hipoglicemie. în cazul diabetul zaharat tip 2, riscul este de 10 ori mai mic, cu următoarele situaţii favorizante: exces de antidiabetice orale secretagoge şi insuficienţa renală.
Hipoglicemia rămâne reacţia adversa majoră a tratamentului insulinic. Principalele trei cauze care pot duce la hipoglicemie sunt: insulina în exces, aportul glucidic alimentar insuficient sau consumul crescut de glucoză în timpul unui efort fizic susţinut. Hipoglicemiile sunt mai frecvente în prezenţa următorilor factori: autocontrol absent sau deficitar, nivel educativ scăzut, nerespectarea orelor de masă şi a gustărilor.
Din punct de vedere clinico-terapeutic hipoglicemia poate fi clasificată în hipoglicemie asimptomatică şi hipoglicemie simptomatică (ușoară, medie, severă). Simptomele se agravează pe măsură ce nivelul glucozei sanguine scade. în hipoglicemia ușoară simptomele includ: senzaţia imperioasă de foame, iritabilitabilitate, neliniște, extremităţi reci, umede, transpiraţie excesivă ce nu a fost determinată de efortul fizic, creșterea frecventei cardiace (tahicardie), amorţeli sau furnicături la nivelul degetelor sau a buzelor, tremurături. Dacă glicemia continuă să scadă, începe sa fie afectat sistemul nervos şi apar: schimbări ale dispoziţiei, precum iritabilitatea, anxietate, neliniștea sau furia, confuzie, incapacitate de concentrare sau dificultăţi de gândire, tulburări de vedere, ameţeli sau dureri de cap, slăbiciune musculara, lipsa de energie, coordonare dificilă, dificultăţi de mers sau vorbire, un limbaj incoerent, oboseală. în hipoglicemia severă, atunci când glicemia scade sub 30 mg/dl apar convulsii, coma ce poate produce leziuni permanente la nivelul creierului. Dacă nu se aplică urgent tratamentul specific, hipoglicemia severă poate fi fatală. în cazul în care apar hipoglicemii neconștientizate este important ca, atât bolnavul, cât şi anturajul să fie alert la schimbările statusului mental specifice acestei stări, astfel încât tratamentul să poată fi administrat înainte de apariţia convulsiilor sau pierderea conștiinţei. în acest caz este recomandat, de asemenea, ca bolnavul să-şi verifice nivelul glicemiei la intervale mai scurte de timp decât în mod obișnuit.
Pentru a preveni hipoglicemiile o importanţă deosebită o are educaţia bolnavului şi a familiei. Se va insista asupra recunoașterii simptomelor de hipoglicemie şi tratamentul acestora. Se va explica riscul consumului de alcool (care împiedică gluconeogeneza hepatică). în caz de activitate fizică susţinută trebuie scăzută doza de insulină. în hipoglicemia ușoară şi medie se recomandă ingestia unor glucide cu absorbţie rapidă: zahăr, glucoză, sucuri dulci. O greşeală frecventă este consumul ciocolatei – datorită concentraţiei în grăsimi din acest aliment, zaharul are o absorbţie încetinită, necorectând la timp scăderea glicemiei. în cazul în care hipoglicemia survine la distanţă de masa următoare, după administrarea de glucide rapide trebuie să se asocieze şi ingestia de glucide lente (pâine, paste făinoase) pentru a împiedica recăderea hipoglicemică (este cazul hipoglicemiilor din cursul serii sau a nopţii). în medie doza de zahăr administrată este de 15 g. în hipoglicemiile severe care presupun perturbări ale stării de conștienţă cu reflex de înghiţire alterat tratamentul este injectabil. în afara spitalului se va administra glucagon. Efectul hiperglicemiant este același dacă se injectează intramuscular, subcutanat sau intravenos. în spital hipoglicemiile severe vor beneficia de soluţii de glucoză intravenoase.
în concluzie, hipoglicemia apare inevitabil atunci când sunt vizate valori scăzute ale hemoglobinei glicolizate şi reprezintă un factor limitant în management-ul diabetului. Monitorizarea glicemică consecventă, stabilirea unor ţinte sigure cu impact atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, controlul factorilor de risc, reprezintă metode eficiente de prevenţie a acestei complicaţii acute a diabetului zaharat. (Dr. Claudiu Cobuz – Medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Email: [email protected])