EDUCAŢIA NUTRIŢIONALĂ

11/07/19 ora:3:31am

Pericolul cel mai mare pentru sănătatea omenirii porneşte de la un stil de viaţă nesănătos şi, în primul rând, de la alimentaţia nepotrivită. Cu toate că, cel puţin în societatea industrializată, există o abundenţă de alimente valoroase, chiar o supraabundenţă, cu toate că regulile de bază ale nutriţiei sănătoase sunt mai cunoscute în prezent decât înainte, tulburările de nutriţie legate de alimentaţie, mai ales obezitatea, hipertensiunea arterială şi diabetul, sunt în continuă creştere. Chiar dacă, la sondajele efectuate, 80% din populaţie susţine că alimentaţia sănătoasă şi condiţia fizică bună constituie o preocupare permanentă, realitatea arată contrariul. Există o discrepanţă mare între dorinţa unei alimentaţii sănătoase şi modul real de hrănire. Cercetările arată că, în majoritatea regiunilor globului, modul de alimentaţie nu e determinat în primul rând de foame, ci de o serie de factori complecşi: sociali şi psihici.

Una dintre principalele probleme de sănătate, în Europa, America, ţările arabe şi multe ţări din Asia, este surplusul ponderal, obezitatea. Savanţii cercetează semnalele cu acţiune imediată şi de lungă durată care dirijează senzaţiile de foame, de poftă de mâncare şi de saţietate. În acest domeniu, acţionează numeroşi factori, începând de la digestia gastrică, continuând cu hormonii secretaţi de aparatul digestiv, insulina şi glucagonul, până la mesagerii chimici – leptina, care este secretată de ţesutul adipos şi frânează ingestia de calorii. La obezi, acest semnal nu e înţeles în mod corect, creându-se o rezistenţă la leptină. Acolo unde, într-adevăr, e vorba de o rezistenţă la leptină, ea s-ar putea să fie, cel puţin în parte, determinată genetic. Totuşi, numai în extrem de puţine cazuri putem arunca vina obezităţii asupra genelor. Mult mai importante sunt mecanismele dobândite, începând din primele zile de viaţă. Căci a mânca nu înseamnă doar potolirea senzaţiei de foame, ci în acelaşi timp o plăcere, iar atitudinea faţă de hrană, care începe la sânul mamei, este întotdeauna fixată într-o relaţie socială şi emotivă. Temelia atitudinii faţă de modul de alimentaţie se așează în prima copilărie. Deoarece hrănirea are loc de mai multe ori pe zi, copiii se obişnuiesc cu anumite gusturi, pe care ajung să le iubească. Prin părinţi, fraţi, surori şi copii de aceeaşi vârstă, care apreciază sau desconsideră anumite alimente şi băuturi, se transmite componenta socială a nutriţiei.

Cheia combaterii obezităţii se găseşte în domeniul profilaxiei, iar prevenirea surplusului ponderal trebuie să înceapă deja în copilărie. Părinţii trebuie să ştie că în această perioadă se fixează gusturile faţă de alimentele sănătoase, formându-se stilul de viaţă, care, de obicei, va fi continuat pe tot parcursul vieţii. Este extrem de important ca, de la cea mai fragedă vârstă, copiii să consume împreună cu părinţii alimentele cele mai sănătoase, oferite în formele adecvate vârstei: salate de roşii, de varză, castraveţi, spanac, morcovi, gulii; zarzavaturi fierte: conopidă, broccoli, mazăre verde; leguminoase: fasole, linte, cereale integrale şi tot felul de fructe.

Un sfat foarte important: nu forţaţi copiii să mănânce! Permiteţi păstrarea şi întărirea senzaţiilor de foame şi de saţietate. În loc de a-i îndemna pe copii să mănânce mai mult sau să golească farfuria, să ne încredem mai mult în instinctele naturale şi în reglarea fiziologică. Îndemnul de a mânca sau chiar obligarea de a consuma întreaga porţie diminuează propria senzaţie de saţietate a copilului, deoarece insistenţa şi autoritatea părinţilor vor fi considerate mult mai importante decât propriul simţ de saţietate. Prin aceste semnale simple, dar repetate, dacă există şi o predispoziţie genetică, se dezvoltă fundamentul viitoarei obezităţi.Pe lângă a le acorda mai multă libertate, pentru a se juca în aer liber, părinţii îi pot convinge pe copii să fie mai activi prin exemplul personal. Copiii percep extrem de exact câtă activitate fizică depun părinţii.

Creşterea copiilor este, probabil, cea mai importantă problemă de sănătate publică, cu care e confruntată societatea zilelor noastre. Ea este singura şi cea mai importantă variabilă implicată în bolile şi în accidentele copilăriei, în folosirea tutunului, a alcoolului şi a altor droguri, în părăsirea şcolii, în criminalitatea juvenilă şi în bolile psihice. Preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar vor avea în programa şcolară, ca disciplină opţională, „Nutriţie şi educaţie nutriţională”, potrivit unui proiect de lege, adoptat de Parlamentul României. Ministerul Educației Naționale în colaborare cu Ministerul Sănătăţii elaborează o strategie privind educația pentru sănătate şi nutriție pana la data de 31 decembrie 2019, strategie care va fi transpusă în planurile-cadru de învățământ începând cu anul școlar 2020—2021.

Alimentaţia satisface nevoi biologice, menţinând viaţa; în acelaşi timp, este o sursă de plăcere şi de mulţumire, reflectând şi exprimând informaţii privind trăsăturile personale şi culturale caracteristice, precum şi starea şi relaţiile sociale. În final, nu trebuie să uităm că educaţia înseamnă exemplu + iubire.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale, Email: cobuzclaudiu@yahoo.com