Friday , March 29 2024

DIABETUL ZAHARAT ŞI SARCINA

Sarcina reprezintă o stare fiziologică, repetitivă  până la o anumita vârstă, în care pentru singura dată în fiziologia umană, este tolerată, pentru un timp limitat, prezenţa de ţesuturi ”genetic diferite”, fără fenomene de respingere. Atunci când sarcina se suprapune pe o afecţiune preexistentă, patologia legată de sarcină este nuanţată în mod diferit. Asocierea sarcină/diabet zaharat potenţează atât evoluţia negativă a sarcinii cât şi a diabetului. Evoluţia sarcinii este categoric influenţată de diabet atât în ceea ce priveşte gravida, cât şi fătul.

dr cobuz

Diabetul complică aproximativ 5% din totalul sarcinilor din România. Doar în 0,1%-0,3% din cazuri este vorba de diabet preexistent sarcinii, în marea majoritate a cazurilor fiind vorba de diabet gestațional. Diabetul gestațional este definit ca orice grad de intoleranţă la glucoză cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii, indiferent de faptul că afecțiunea persistă sau nu după naştere. Gravidele cu diabet zaharat tip 1 sau 2, precum şi cele cu diabet gestaţional pot dezvolta mai multe complicaţii ale diabetului. Influenţa sarcinii asupra diabetului se poate caracteriza prin faptul că sarcina este o stare hiperglicemiantă cu multiplii factori hormonali cu efect diabetogen. În mod cert sarcina agravează diabetul preexistent. Cele mai reprezentative complicaţii sunt: hiperglicemia cu cetoacidoza şi hipoglicemia. Din punct de vedere al nou-născutului, la o gravidă cu diabet zaharat apar mai frecvent următoarele complicaţii: avorturile spontane, disgravidia precoce, complicaţiile infecţioase, naşterea prematură, suferința fetală şi mortalitatea maternă. În ceea ce priveşte finalizarea sarcinii cu diabet: naşterea ridică probleme suplimentare la o gravidă cu diabet zaharat preexistent sarcinii sau gestaţional (idealul este naşterea pe căi naturale însă nu întotdeauna aceasta este posibilă). Mortalitatea perinatală  datorată  diabetului gestațional a scăzut din 1960 de la 22% la 1% în 1990 datorită  diagnosticării malformațiilor congenitale, a dezvoltării terapiei intensive neonatale și a managementului metabolic. Aproape jumătate din decesele fetale sunt cauzate de malformațiile fetale. De reținut faptul că diabetul în sine nu este factor de risc pentru anomaliile genetice, ci incidența crescută este asociată controlului inadecvat al valorilor glicemiei. Valorile normale ale hemoglobinei glicate se asociază  cu un risc scăzut de malformații fetale. Pe de altă parte riscul ca un copil să  moștenească  un diabet zaharat de tip 1 este de 1-3 % (comparativ cu boli cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială, unde riscul este de 50%).

Managementul pacientelor diabetice presupune controlul eficient al valorilor glicemice şi are drept obiectiv diminuarea riscului de complicații la naștere. Pacientele cu diabet zaharat trebuie să-și monitorizeze singure glicemia, de cel puțin 4 ori pe zi, à jeun și postprandial, la 1 h după  începutul fiecărei mese. Glicemia à jeun (matinală) trebuie să  fie 70-90 mg/dl, iar glicemia postprandială  la 1 h, sub 120 mg/dl, acceptându-se ca limite superioare 130-140 mg/dl. Aceste limite sunt mult mai stringente la femeile gravide decât la pacientele diabetice, care nu sunt însărcinate.

La pacientele cu diabet gestațional tratamentul va începe printr-o dietă individualizată, în funcție de greutatea corporală și înălțime, stabilită de medicul specialist, și  printr-o activitate fizică moderată, regulată, dacă nu există contraindicații medicale. Dacă glicemia nu poate fi menținută în limite normale cu aceste măsuri sau dacă glicemia à jeun este mai mare de 90 mg/dl la mai multe determinări într-o perioadă  de 2 săptămâni, sau glicemia la 1 h postprandial este mai mare de 120 mg/dl, atunci se începe tratamentul insulinic. Se administrează insulină (de regulă umană), dozele și timpul de administrare fiind stabilite de medicul specialist în funcție de monitorizarea glicemică. Nu există o indicaţie de elecţie a unui regim de insulinoterapie, oricare din acestea sunt adecvate cu condiţia menţinerii valorilor normale ale glicemiei. Tratamentul cu antidiabetice orale (pastile) în diabetul din sarcină este controversat datorită riscului de efecte negative pentru nou-născut.

Cele două asocieri, sarcina şi diabetul, transformă sarcina dintr-o stare fiziologică într-o sarcină cu risc obstetrical crescut întrucât pot dezvolta complicaţii majore atât mama cât şi fătul. Am urmărit şi tratat tinere cu diabet zaharat tip 1 care şi-au dorit şi au reuşit să aibă copii sănătoși şi care mi-au transmis gândurile ulterior: “fiindcă de-a lungul sarcinii nurorii mele ne-ați fost un bun medic si sfătuitor, iată a venit vremea să vă împărtășim bucuria noastră: acum o săptămână s-a născut L.A., sănătos şi frumușel foc.”

Dr. Claudiu Cobuz, Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice,
Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]

 

Vezi si

Stresat sau trist? Câteva moduri de a face față emoțiilor dificile

Viața de zi cu zi ne poate pune în situații care trezesc emoții dificile: tristețe …