DESPRE METABOLISM

Metabolismul reprezintă totalitatea transformărilor biochimice și energetice care au loc în țesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implică schimburi de materii și energii, și care include două procese (simultane) opuse: catabolism (dezasimilație) – totalitatea proceselor chimice de degradare a substanțelor din organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substanțe; acest tip de reacții este însoțit de eliberare de energie; anabolism (asimilație) – procesele chimice de biosinteză a substanțelor ce intră în alcătuirea materiei vii. Reacțiile anabolice se caracterizează prin consum de energie.

Aportul energetic nu trebuie să acopere doar necesarul de energie, ci trebuie avut în vedere și refacerea depozitelor energetice. Cele trei grupe de macronutrienți (glucide, lipide, proteine) nu sunt echivalente în ceea ce privește asigurarea necesarului energetic; fiecare dintre aceste grupe este necesară, în anumite limite destul de largi, compatibile cu supraviețuirea. Necesarul energetic zilnic la majoritatea indivizilor se află în intervalul 1500 – 3000 kcal; datorită existenței depozitelor energetice ale organismului, dezechilibrul acestei balanțe energetice pe timp scurt (așa cum apare între mese sau de la o zi la alta) nu pare a determina modificări semnificative în ceea ce privește energia totală a organismului (în speță, modificări ale greutății corporale). Dezechilibrele ce apar și se mențin pe o perioadă de câteva zile, săptămâni sau luni pot duce la modificări substanțiale ale energiei totale și, deci, la modificări corespunzătoare ale greutății corporale.

Uzual, metabolismul bazal (MB) poate fi definit ca nivelul minim de energie necesară menținerii vieții (este vorba de menținerea funcțiilor organismului și a homeostaziei), sau consumul energetic compatibil cu supraviețuirea. Principalii factori ce influențează valoarea MB sunt reprezentați de masa și compoziția corporală, sexul, vârsta, statusul hormonal și condițiile mediului extern. Creierul, ficatul, rinichii și cordul sunt organele cele mai active din punct de vedere metabolic și comprimă aproximativ 60% din valoarea metabolismului de repaus, deși reprezintă împreună doar 5-6% din greutatea totală a organismului. Contribuția acestor organe la determinarea MB este proporțională cu fluxul sanguin al acestora. Aceste țesuturi prezintă o rată a metabolismului de 15-40 ori mai mare decât o masă echivalentă de țesut muscular în repaus, și de 50-100 de ori mai mare decât țesutul adipos. Acest important consum energetic este secundar inten­selor reacții anabolice și catabolice ce au loc la nivelul acestor organe.

Termogeneza, o altă componentă a metabolismului, apare ca răspuns la stimuli precum: ingestia de alimente, expunerea la variații de temperatură, frică sau stres sau ca rezultat al administrării unor medicamente sau hormoni. Organismul uman utilizează energia termică pentru a menține celulele nobile la o temperatură normală de funcționare. Datorită existenței unui echilibru dinamic între reacțiile termogenetice și termolitice compensatoare, temperatura corpului uman se menține constantă în limite de 36,2-36,8ºC la nivelul suprafeței corporale (temperatura periferică) și de 37-37,5ºC la nivelul viscerelor toraco-abdominale (temperatura centrală).

Energia necesară desfășurării activităților fizice reprezintă cel mai variabil component al metabolismului total și reprezintă aproximativ 30% din chel­tuie­lile energetice ale organismului. Atunci când ne referim la balanța energetică este important de a evalua și lua în considerare orice tip de mișcare, inclusiv activitatea accidentală, cea din cursul treburilor casnice, transport, activitatea cotidiană dar și recreațiile planificate, orice tip de exercițiu fizic susținut. Diferențele în ceea ce privește consumul energetic secundar desfășurării activităților se datoresc și greutății corporale; astfel, există o altă clasificare a activităților fizice, și anume: activități independente de greutate (înot, ciclism) și dependente de greutatea corporală (urcatul unei pante, urcatul scărilor, etc.). Costul energetic al acestora din urmă este mult mai mare în cazul persoanelor obeze.

Metabolismul este o însușire de bază a tuturor organismelor vii. Principala deosebire între materia vie și cea nevie, constă în lipsa metabolismului celei din urmă.Existența unui status nutrițional optim promovează creșterea și dezvoltarea organismului, menține starea de sănătate, permite desfășurarea activi­tății zilnice și participă la protecția organismului față de diverse boli.

Dr. Claudiu Cobuz – Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Doctor în științe medicale

Email: [email protected]