DESPRE COLESTEROL

18/04/19 ora:2:50am

Molecula cel mai bine studiată în medicină şi pentru cercetarea căreia s-au acordat 13 premii Nobel este colesterolul. Izolat, pentru prima dată în anul 1784, din calculii biliari şi exercitând o fascinaţie aproape hipnotică asupra generaţiilor de savanţi, colesterolul are o  proprietatea care în membrana celulară îl face deosebit de util, insolubilitatea absolută în apă, dar care îl face, în acelaşi timp, să fie şi o ameninţare mortală. Majoritatea colesterolului din organism se găsește în membranele celulare, unde acţionează ca un agent stabilizant. Aproximativ un sfert din colesterolul total se găseşte în membranele sistemului nervos, creier, măduva spinării şi nervii periferici. Alt rol este cel de precursor, colesterolul oferind scheletul molecular pentru: formarea acizilor biliari, cu rol important în digestia grăsimilor în intestin; producerea de hormoni; formarea vitaminei D.

Unul dintre rolurile principale ale colesterolului este de a ajuta la transportul grăsimilor absorbite. Însă grăsimile, ca şi colesterolul, sunt insolubile în apă, iar sângele constă, în cea mai mare parte, din apă. Pentru ca transportul să poată fi totuşi efectuat, grăsimile împreună cu colesterolul se împachetează într-un înveliş de proteine, iar ceea ce rezultă poartă numele de lipoproteine. În mod obişnuit, acest transport funcţionează fără probleme. Însă, dacă alimentele conţin o cantitate prea mare de grăsimi, sistemul de transport se prăbuşeşte. Iar consecinţa este că grăsimile, în special colesterolul, se aglomerează în sistemul circulator, depozitându-se în vasele de sânge.

„Colesterolul e indispensabil vieţii!” a fost lozinca lansată acum câţiva ani de industria produselor lactate, pentru a nu-şi pierde cumpărătorii. Afirmaţia e perfect adevărată, dar ea nu îi impresionează decât pe cei care nu ştiu că organismul îşi fabrică necesarul de colesterol, producând zilnic între 11 şi 13 mg pentru fiecare kg de greutate corporală, deci, pentru o persoană de 65 kg, aproximativ 800 mg pe zi. Organismul nu are nevoie de nici un colesterol introdus prin alimentaţie şi care nu poate să facă decât rău. A spune: „Colesterolul e indispensabil vieţii” este ca şi cum am spune că „tensiunea arterială e indispensabilă vieţii” sau „glucidele sunt indispensabile vieţii”, adevăruri indiscutabile, dar care nu trebuie să ne închidă ochii în faţa consecinţelor hipertensiunii arteriale sau să ne facă să uităm ce înseamnă un diabet zaharat.

Boala coronariană, cu consecinţele ei – infarct miocardic, tulburări de ritm cardiac şi diminuarea miocardului funcţional – constituie principala cauză de deces în majoritatea ţărilor industriale şi, foarte curând, va deveni principala cauză de deces în toate ţările în curs de dezvoltare. În anul 2020, boala coronariană va ocupa primul loc al cauzelor de deces pe tot globul. Iar factorul de risc cel mai important pentru boala coronariană este concentraţia colesterolului în sânge. Există o corelaţie liniară între colesterolemie şi riscul deceselor prin boală coronariană. Scăderea colesterolemiei cu 23 mg/dl, scade mortalitatea la bărbaţii de vârstă mijlocie cu 24%. Relaţia dintre colesterolemia totală şi mortalitatea prin boală coronariană se datorează, în cea mai mare parte, lipoproteinelor cu densitate mică (LDL), cunoscute drept colesterolul „rău”, care, în ţările industrializate, reprezintă 4/5 din totalul colesterolului sanguin. HDL (numit şi colesterolul bun), sintetizat atât de ficat, cât şi de intestin, depistează şi captează colesterolul neesterificat, din membranele celulare, şi alte lipide şi proteine. Pe măsură ce aceste particule suferă procesul lipolizei, HDL le transportă din nou la ficat. Aici, colesterolul este convertit în acizi biliari sau este excretat direct în bilă. Deci HDL curăţă arterele şi ne ocroteşte de ateroscleroză. Majoritatea cercetătorilor atribuie rolul protector al HDL împotriva aterosclerozei, acţiunii de transport al colesterolului de la ţesuturi şi din vasele de sânge spre ficat.

Colesterolul alimentar provine, în exclusivitate, din produse animale. Sursele cele mai importante de colesterol din hrană sunt: gălbenuşul de ou, produsele lactate nedegresate (vă puteţi da seama că untul, frişca, smântâna şi brânzeturile nu se pot degresa), carnea (inclusiv cea de peşte) şi grăsimile animale (untura şi slănina). Consumul crescut de colesterol creşte concentraţia colesterolului sanguin. Pentru fiecare 200 mg de colesterol pe zi din dietă (de exemplu un gălbenuş de ou are 220 mg colesterol), colesterolul seric creşte, în medie, cu 6 mg/dl. Şi care sunt valorile normale? Colesterolemia totală n-ar trebui să depăşească 180 mg/dl, LDL ar trebui să fie sub 100 mg/dl, iar HDL, peste 50 mg/dl.

În final să nu uităm: colesterolemia crescută nu doare, motiv pentru care foarte mulţi refuză să-şi schimbe stilul de viaţă, chiar dacă sfatul vine din partea unui medic. Îmi place să cred că nu aceasta este atitudinea celor care au avut răbdare să citească acest material.

 Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale
Email: cobuzclaudiu@yahoo.com