Thursday , March 28 2024

Bolile de metabolism

Cu excepția accidentelor de circulație,  restul patologiei este metabolică”Linus Carl Pauling (n. 28 februarie 1901; d. 19 august 1994), părintele biologiei moleculare, chimist american, profesor la Institutul de Tehnologie din Pasadena (California) şi care s-a remarcat prin ideile sale originale asupra naturii legăturilor chimice, structurii moleculelor și aplicării mecanicii cuantice în chimie. Linus Pauling a fost laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1954) și al Premiul Nobel pentru pace (1962). Pauling a fost un profesor și un autor remarcabil. Prima sa carte, The Nature of the Chemical Bond (1939) (Natura Legăturilor Chimice) a influențat notabil chimia din secolul XX. A publicat apoi primul său tratat de specialitate, General Chemistry (1949) (Chimie Generală) – apărut și în limba română. A scris numeroase articole privind consumul de vitamina C și al altor nutrimente.

Adevărul afirmaţiei se regăseşte în observaţiile conform cărora în ultimii 30 de ani, în unele ţări occidentale, mortalitatea prin boli metabolice a scăzut, în timp ce, în ţările în curs de dezvoltare, s-a observat o creştere substanţială. În deceniile viitoare, morbiditatea prematură şi mortalitatea prin afecţiuni cardiovasculare se va dubla, şi 80% dintre victime vor fi în ţările în curs de dezvoltare. Cu excepţia unor ţări situate în sudul Saharei, toate regiunile globului prezintă o creştere marcantă a mortalităţii prin infarct miocardic. Între anii 1990 şi 2000, rata infarctelor, în ţările care au aparţinut lagărului socialist, a crescut cu 32% la bărbaţi şi cu 18% la femei. Creşterea numărului bolilor metabolice şi cardiovasculare în ţările în curs de dezvoltare e consecinţa a cel puţin trei factori:  în primul rând, scăderea mortalităţii prin boli infecţioase şi creşterea duratei de viaţă, cu un număr din ce în ce mai mare de persoane care ating vârsta mijlocie; în al doilea rând, modificările stilului de viaţă, legate de urbanizare şi de industrializare; în al treilea rând, o susceptibilitate specială a populaţiilor respective.

Se pare că modificările stilului de viaţă au un rol preponderent, şi ele ar putea fi influenţate cel mai uşor. Este vorba de alimentaţie, activitate fizică şi tutun. Globalizarea producţiei de alimente şi a comerţului a permis accesul la uleiuri şi la grăsimi ieftine, crescând consumul alimentelor bogate în energie, dar sărace în fibre şi în micronutrienţi. O altă caracteristică a schimbărilor nutriţionale este trecerea de la proteine vegetale la proteine animale, creşterea marcantă a consumului de glucide rafinate, făină albă şi dulciuri, cu consecinţa inevitabilă a obezităţii. Aceste schimbări au loc în prezent chiar şi în cadrul populaţiilor cu un venit mic şi sunt accelerate de urbanizare.

Dintre principalele opt cauze de mortalitate din ţările dezvoltate, surplusul ponderal şi tulburările metabolice sunt implicate în cel puţin patru dintre cauze: boala coronariană, cancerul, accidentele vasculare cerebrale şi diabetul. Progresele incontestabile realizate de ştiinţa medicală au dat multora o falsă senzaţie de siguranţă, în sensul că majoritatea problemelor de sănătate se rezolvă cu medicamente şi cu ajutorul aparaturii medicale sofisticate. Un studiu efectuat recent a arătat că 71% din populaţia Uniunii Europene consideră că se alimentează absolut sănătos şi că nu e nevoie de nici o schimbare în modul de alimentaţie şi în stilul de viaţă. Această satisfacţie, în ceea ce priveşte modul de alimentaţie, nu e împărtăşită de nutriţionişti care, cu eforturi mari, dar cu rezultate mici, încearcă să schimbe obiceiurile alimentare ale populaţiei şi tendinţa spre patologia metabolică. Se pare că ţinem neapărat să învăţăm din proprie experienţa care, uneori, costă foarte mult!

Revenind la accidente, rămân memorabile cuvintele lui Oscar Wilde “Poți îndura nenorocirile care vin din afara, sunt niște accidente. Dar să suferi din vina ta, asta este cupa cea mai amară întinsă de viață.” În ceea ce priveşte alimentaţia – principala funcţie a hranei este aceea de a furniza nutrienţi; a doua funcţie priveşte atributele senzoriale (gust şi arome); iar a treia funcţie, independentă de primele două, este aceea de a preveni bolile la nivelul molecular. Educaţia nutriţională se realizează prin contribuţia specialistului în nutriţie şi dietetică – scopul final fiind impregnarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, parte integrată a stilului de viaţă sănătos. Alegerile alimentare sub influenţa inteligenţei nu se pot separa de influenţele cognitive, de informaţiile privind calităţile alimentului respectiv. Dar, în această privinţă, nu toţi oamenii sunt la fel. Exercitarea voinţei şi puţină înţelepciune sunt necesare şi în îngrijirea sănătăţii.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]

 

 

Vezi si

O companie din China vrea să producă o mașină zburătoare cu ajutorul unei tehnologii europene

O companie din China va încerca să producă o mașină zburătoare cu ajutorul unei tehnologii …