BALANŢA ENERGETICĂ – NUTRIŢIE ŞI SPORT

16/01/20 ora:2:24am

Starea de sănătate necesită existenţa unui status nutriţional optim ce derivă din echilibrul obţinut între necesar şi aport nutriţional. În determinarea statusului nutriţional, un rol aparte îl deţine balanţa energetică a organismului ce stă la baza stabilităţii ponderale. În cazul organismului uman, aportul energetic este discontinuu şi variabil, în timp ce consumul energetic este permanent, cu variaţii intra- şi interindividuale legate de metabo­lismul bazal, activitatea fizică şi termogeneză. Sport și nutriție corectă. De câte ori nu am auzit aceste două cuvinte, sport și nutriție, împreună? Sunt două concepte atât de strâns legate între ele încât orice discuție care are ca subiect sănătatea, atât la un nivel personal, cât și la unul general, le înglobează, de obicei, pe amândouă. O dietă echilibrată este unul dintre cele mai importante lucruri pe care o persoană le poate face pentru starea sa de bine. Să nu uităm însă și de sport. Dacă privim atent, ne dăm seama că ele sunt, pur și simplu, interdependente.

Valoarea depozitelor energetice este impresionantă la oameni; astfel, în cazul unei persoane slabe ţesutul adipos depozitează energia necesară pentru aproximativ 2-3 luni, pe când în cazul unei persoane obeze depozitele energetice pot ajunge şi pentru 1 an. Atunci când un organism este în echilibru energetic, aceste depozite rămân nemodificate.

Balanţa energetică este reglată în primul rând prin modularea aportului energetic. Aportul alimentar insuficient determină scădere ponderală, în timp ce aportul excesiv duce la creştere în greutate. În practică, este dificil a cuantifica aportul de energie (realizat prin intermediul alimentaţiei). De cele mai multe ori se realizează o estimare a aportului energetic cu ajutorul anchetelor nutriţionale, cu avantajele şi dezavan­tajele lor.  Nu acelaşi lucru se poate spune însă şi despre cel de-al doilea termen al ecuaţiei bilanţului energetic, şi anume consumul de energie. Componentele principale ale consumului energetic sunt următoarele: metabolismul bazal – 60-75%; termogeneza – 10%; activitatea fizică – 30%. La copii, trebuie luat în calcul şi consumul energetic secundar creşterii.

Aportul energetic nu trebuie să acopere doar necesarul de energie, ci trebuie avut în vedere şi refacerea depozitelor energetice. Necesarul energetic zilnic la majoritatea persoanelor se află în intervalul 1500 – 3000 kcal; datorită existenţei depozitelor energetice ale organismului, dezechilibrul acestei balanţe energetice pe timp scurt (aşa cum apare între mese sau de la o zi la alta) nu pare a determina modificări semnificative în ceea ce priveşte energia totală a organismului (în speţă, modificări ale greutăţii corporale). Dezechilibrul dintre aport şi consum energetic persistent induce modificări în ceea ce priveşte greutatea corporală, modificări care nu sunt liniare cu excesul sau deficitul energetic, dar care depind de tipul de ţesut pierdut sau câştigat şi de efectul acestor modificări specifice asupra consumului şi aportului energetic.

Energia necesară desfăşurării activităţilor fizice reprezintă cel mai variabil component al consumului energetic total şi reprezintă aproximativ 30% din chel­tuie­lile energetice ale organismului. Atunci când ne referim la balanţa energetică este important de a evalua şi lua în considerare orice tip de mişcare, inclusiv activitatea accidentală, cea din cursul treburilor casnice, transport, activitatea cotidiană dar şi recreaţiile planificate, orice tip de exerciţiu fizic susţinut. Activitatea fizică aşa-zis „spontană”, reprezentată de nelinişte-nervozitate (tremurături) reprezintă aproximativ 100-800 kcal/zi.

Influenţa alimentației asupra sănătății nu mai este de mult un mister pentru nimeni. Cu toții, indiferent de statutul socio-economic şi educațional știm că „suntem ceea ce mâncam” şi marea majoritate cunoaștem, cel puțin în linii mari, caracteristicile unei alimentații sănătoase.

Pe lângă faptul că îmbunătăţeşte starea sistemului cardiovascular implicat în asigurarea necesarului de oxigen, antrenamentul fizic are ca rezultat suplimentar creşterea capacităţii organismului de a metaboliza orice substrat energetic, dar mai ales acizii graşi. Diferenţele în ceea ce priveşte consumul energetic secundar desfăşurării activităţilor se datoresc şi greutăţii corporale; astfel, există o altă clasificare a activităţilor fizice, şi anume: activităţi independente de greutate (înot, ciclism) şi dependente de greutatea corporală (urcatul unei pante, urcatul scărilor, etc.). Costul energetic al acestora din urmă este mult mai mare în cazul persoanelor obeze. Odată cu înaintarea în vârstă se produce şi reducerea activităţii fizice, pe de o parte datorită bolilor şi infir­mităţilor. Nivelul activităţii fizice pare a se reduce, pe lângă înaintarea în vârstă, şi datorită creşterii adipozităţii, realizându-se astfel un cerc vicios.

Existenţa unui status nutriţional optim promovează creşterea şi dezvoltarea organismului, menţine starea de sănătate, permite desfăşurarea activi­tăţii zilnice şi participă la protecţia organismului faţă de diverse boli.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar