Arteriopatia şi neuropatia – factori de risc în apariţia piciorului diabetic

9/08/17 ora:11:55pm

dr cobuz

Piciorul diabetic reprezintă un concept în care anomaliile neurologice, boala vasculară periferică şi infecţia acţionează sinergic. Reunirea mai multor condiţii sub denumirea de picior diabetic a fost impusă de necesitatea unui management unitar în faţa unei patologii aparent diversă (neurologică, vasculară, ortopedică, infecţioasă). Se impune un diagnostic precoce deoarece problemele piciorului diabetic atrag cele mai numeroase spitalizări comparativ cu celelalte complicaţii cronice ale diabetului şi cresc totodată mortalitatea în rândul pacienţilor diabetici. 40-70% din amputaţiile membrelor inferioare se datorează diabetului zaharat şi 85% dintre amputaţiile membrelor inferioare datorate diabetului sunt precedate de ulceraţie. Din punct de vedere economic piciorul diabetic reprezintă o problemă majoră, fiind cea mai costisitoare situaţie clinică din îngrijirea persoanelor cu această boală.

În determinismul piciorului diabetic, întotdeauna intervin, asociate în grade variabile, angiopatia – constând în modificări la nivel vascular (microvascular sau macrovascular) şi neuropatia – leziunile fibrelor nervoase, peste care se poate grefa infecţia. Aceasta din urmă are la pacientul diabetic o evoluţie aparte datorita răspunsului imun deficitar.

Arteriopatia cronică obliterantă aterosclerotică a membrelor inferioare este cea mai comună formă de interesare vasculară periferică la pacienţii cu diabet zaharat şi constă în reducerea fluxului sanguin în arterele membrelor inferioare datorită îngustării progresive a acestora produsă de ateroscleroză. Acest proces are acelaşi aspect şi aceiaşi factori de risc ca şi la populaţia nediabetică, însă ceea ce este caracteristic pentru pacienţii cu diabet este debutul mai precoce, evoluţia mai accelerată şi interesarea mai frecventă a arterelor gambei. În evoluţia sa naturală, arteriopatia are un lung stadiu nedureros, devenind apoi manifestă clinic, iniţial la efort, atunci când este nevoie de un flux sanguin crescut, apoi şi în repaus şi în cele din urmă poate genera necroza ischemică a ţesuturilor (gangrena) cu necesitatea amputaţiei.

Influenţa asocierii neuropatiei diabetice asupra manifestărilor clinice ale arteriopatiei a fost considerată factorul determinant al ulceraţiilor plantare. Principala formă de manifestare clinică a neuropatiei diabetice este pierderea sensibiltăţii (dureroasă, tactilă şi termică), aşa numita senzaţie de „picior mort”. Alături de scăderea pragului sensibilităţii, simptomele cele mai frecvente ale neuropatiei diabetice somatice sunt durerea şi amorţelile. Durerea poate avea un caracter acut, având o intensitate crescută, însă cel mai frecvent durerea este insidioasă, având caracter de înţepătură, junghi, senzaţie de arsură sau tensiune la nivelul picioarelor cu exacerbare mai ales nocturnă. În formele predominant motorii de neuropatie, pacienţii pot acuza scăderea forţei musculare la nivelul membrelor inferioare, oboseala precoce sau instabilitate la mers (senzaţie de mers pe un strat de vată). Simptomele  apar numai la jumătate dintre pacienţi, dar absenţa lor nu trebuie să excludă existenţa neuropatiei şi mai ales riscul de ulceraţii la nivelul picioarelor. Se impune astfel, o educare a pacientului cu diabet zaharat care, în primul rând va avea cunoştinţe cu privire la existenţa acestei patologii cronice şi mai ales la complicaţiile evolutive ale acesteia.

Diagnosticul precoce al arteriopatiei şi neuropatiei periferice implică participarea activă atât a pacientului cât şi a anturajului acestuia prin inspecția zilnică a picioarelor şi prezentarea la medic la cea mai mică modificare a tegumentului. Purtarea de încălţăminte adecvată, interzicerea mersului desculţ sau adoptarea măsurilor de igienă, sunt măsuri de prevenţie primară a piciorului diabetic complicat.

În educaţia pentru prevenirea leziunilor picioarelor se pot folosi toate mijloacele logistice la îndemână: broşuri, pliante, postere, fotografii, filme video, demonstraţii de îngrijire etc. Practic este obligatoriu respectarea celor „10 porunci pentru piciorul diabetic”: 1. Inspectaţi-vă zilnic picioarele. 2. Spălaţi-vă zilnic picioarele cu grijă. 3. Ştergeţi-vă picioarele cu atenţie. 4. Aplicaţi pe picioare creme hidratante pentru îngrijirea pielii. 5. Unghiile trebuie tăiate drept, nu prea scurt. 6. Folosiţi numai încălţăminte adecvată. 7. Nu umblaţi desculţ sau doar cu ciorapi. 8. Folosiţi ciorapi care absorb transpiraţia. 9. Senzaţia de picioare reci dispare doar prin tratament adecvat, prescris de medic, şi nicidecum prin încălzirea lor cu sticle, cărămizi sau apropierea de foc. 10. Adresaţi-vă imediat medicului dacă apar dureri în picioare sau din contră dacă remarcaţi că şi-au pierdut sensibilitatea; dacă apar deformări, vezicule, ulceraţii, fisuri, roșeață, hemoragii sau atrofii musculare la nivelul picioarelor.

 

                                                                                       

 

Dr. Claudiu Cobuz

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale

Email: cobuzclaudiu@yahoo.com