Adaptarea dietei în GUTĂ

24/10/19 ora:2:31am

Guta, una din cele mai vechi boli din istoria medicinei, este o tulburare a metabolismului purinelor, în care se acumulează nivele serice anormale de acid uric. Consecutiv, se formează uraţi de sodiu, ce se depozitează ca tofi în articulaţiile mici şi în ţesuturile periarticulare. În guta cronică, uratul de sodiu (toful) se depune frecvent la nivelul urechii. Aceste depozite pot distruge ţesuturile articulare, conducând la artrită cronică. Această afecţiune, care apare cel mai des după vârsta de 35 de ani, este caracterizată de durere articulară, de tip inflamator în atacul acut, localizată iniţial la nivelul degetului mare de la picior, după care se extinde ascendent. Paralel cu avansarea bolii, simptomele apar mai frecvent şi au o durată mai lungă de manifestare. Diverse injurii sau exerciţii neantrenate pot favoriza apariţia episoadelor, iar atacurile au fost legate de mese copioase, abuz de alcool şi exerciţii fizice. Obezitatea este frecvent asociată condiţiei de gută. Cu toate că, tradiţional, guta a fost tratată apelându-se la o dietă săracă în purine, apariţia medicamentelor a înlocuit în mare parte nevoia unei restricţii rigide a purinelor dietetice. Sinteza endogenă a acidului uric din metaboliţi simpli, ca şi din catabolismul purinelor, cuprinde 85% din uratul format şi, aparent, este foarte puţin influenţată de reglarea dietei. Chiar dacă limitarea aportului purinelor prin dietă nu descreşte în mod semnificativ rezerva de acid uric, pacienţii cu guta trebuie încurajaţi să limiteze până la evitarea alimentelor bogate în purine, în scopul reducerii stresului metabolic şi eventual a medicaţiei.

Regimul alimentar in hiperuricemii şi gută cuprinde mai multe tipuri de măsuri. O măsură specifică este reducerea consumului de “purine”, materie primă pentru acidul uric, prezentă în proporții mari în organe, extracte de carne (conserve), drojdia de bere, fructe de mare şi anumiți pești (sardine, hering, hamsii). Clasic, restricţia alimentelor bogate în purine a fost recomandată în episodul acut de gută, pentru evitarea adăugării purinelor exogene la încărcătura de acid uric deja existentă. Aportul de lichide (3 litri/zi) trebuie indicat pentru ajutarea excreţiei de acid uric şi minimalizarea formării de calculi. Deoarece excreţia de uraţi pare să fie inhibată de lipide şi stimulată de carbohidraţi, conţinutul dietei trebuie să fie relativ bogat în carbohidraţi, moderat în proteine şi redus în lipide (modelul piramidei alimentaţiei raţionale). Dieta tipică conţine de la 600 până la 1000 mg purine zilnic. În cazurile de gută severă sau avansată, aportul purinelor din dietă este restrâns la 100-150 mg. Alimentele care trebuie eliminate din dieta pacientului cu gută (stadiul acut şi emisiune) sunt: hamsie, scrumbie, creier, concentrate de carne, supă concentrată, umplutură de fructe (la prăjituri), carne de gâscă, potârniche, sos/zeamă de carne, icre, inimă, sardine, hering, rinichi, drojdie, ca supliment în produse de brutărie şi bere. Alimentele de origine vegetala cu conținut înalt de purine (ciuperci, spanac, mazăre, fasole etc.) nu au dovedit o asociere cu riscul de guta.

Dintre băuturile alcoolice, vinul consumat moderat pare a fi protectiv, în timp ce berea şi băuturile tari trebuie evitate. Actual, se consideră că un consum moderat de alcool, din partea pacientului cu gută, nu induce, în mod obligatoriu, atacul acut. În orice caz, alcoolul creşte producţia de acid uric. Ideal, pacientul este sfătuit să nu consume alcool, dar aportul moderat, ocazional, poate să nu fie dăunător, în funcţie de starea pacientului.

La fel de important, hiperuricemia/guta se asociază cu rezistenţa la insulină şi cu bolile cardiovasculare, motiv pentru care toate măsurile ce au ca scop scăderea în greutate şi măsurile împotriva aterosclerozei (în mod particular reducerea consumului de grăsimi saturate şi trans) sunt indicate în hiperuricemie. Reducerea grăsimilor contribuie şi în mod direct la o mai bună eliminare a acidului uric.

În același timp, se recomandă o bună hidratare şi consumul unor alimente care au dovedit, în cercetări, proprietăţi benefice: lactatele degresate, alimentele bogate în vitamina C. Toate aceste măsuri trebuie să se încadreze în ceea ce se numește, în mod larg, alimentație sănătoasă, dar cu particularizări care trebuie discutate cu medicul diabetolog-nutriționist.

În concluzie, principiile dietetice în gută sunt: aport moderat al alimentelor bogate în purine, aport moderat de proteine cu o proporţie largă provenind din produsele lactate sărace în lipide, aport nelimitat al carbohidraţilor (cel puţin 50% din totalul caloric), aportul de lipide de aproximativ 30% din totalul caloric, menţinerea, sau atingerea progresivă a greutăţii corporale ideale,            reducerea sau eliminarea alcoolului, aport nelimitat de lichide pentru menţinerea urinei diluate.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale, 

Email: cobuzclaudiu@yahoo.com