Friday , March 29 2024

Astazi crestinii il sarbatoresc pe Sfântul slăvit Proroc Ilie Tesviteanul

Azi, creştinii ortodocşi din toată ţara îl sărbătoresc pe Sfântul Ilie, fiind o sărbătoare importantă, marcată cu cruce roşie. sf ilie


Sfântul Ilie, cel mai mare între proroci, era fiul lui Sovac, unul dintre profeții Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, dincolo de Iordan. De la numele acestei localități se trage și numele prorocului. Sfântul Proroc Ilie a trăit pe vremea lui Ahab, rege al Regatului Israel, ce avea reședința în ținutul Samariei.
Regele Ahab s-a căsătorit cu Isabela, o prințesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, prețuind frumusețea femeii mai mult decât credința în Dumnezeul părinților săi, și-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria.
Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a mustra pe rege pentru faptele săvârșite și de a întoarce poporul la credința monoteistă.
Mustrându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: “Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. În urma lui, seceta și foametea a cuprins toată țara.
Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către poporul evreu: “Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă și pământul de sub tine fier” (Deuteronomul, 28-23).
Căci Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie, iar după trei ani și jumătate, dovedindu-se că numai credința în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit și-a recunoscut greșeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III, 18, 39). Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul și foametea a încetat.
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. (sursă: vol. “Viețile Sfinților”)
Traditii si obiceiuri

Sfântul Ilie este considerat o divinitate care influ­enţează, deoarece se spune că provoacă apa­riţia tunetelor, a polilor torenţiale, precum şi a incendiilor. Se spune că el putea să lege şi să dezlege ploile şi să hotărască unde şi când să bată grindina. Tradiţia populară mai spune că în dimineaţa zilei de 20 iulie se culeg plante de leac, în special busuioc, care sunt puse la uscat în casă, în cămări.
În această zi, pe vremuri femeile duceau busuioc la biserică pentru a fi sfinţit, acasă îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri te­rapeutice, în special atunci când copiilor le ieşeau diferite bube. O altă tradiţie vorbeşte despre faptul că, în ajunul acestei sărbători, deci în această seară, fetele se duc noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă unde se dez­bracă şi se tăvălesc goale prin cultură, înainte să se întoarcă acasă. Noaptea spre Sfântul Ilie, dacă visează cânepă care este verde, este semn că se vor mărita cu bărbaţi tineri şi frumoşi, în timp ce dacă în vis le apare cânepa uscată, urmează să se căsătorească cu oameni bătrâni.
Totodată, de Sf. Ilie se retează stupii de albine, fiind cunoscut faptul că, în această zi, stuparii se duc cu faguri şi mere la biserică pentru binecuvântare. O parte dintre acestea le împart ulterior, de pomană, altor credincioşi.

Sfântul slăvit Proroc Ilie Tesviteanul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 20 iulie.

Sfântul Ilie, cel mai mare între proroci, era fiul lui Sovac, unul dintre profeții Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, dincolo de Iordan. De la numele acestei localități se trage și numele prorocului. Sfântul Proroc Ilie a trăit pe vremea lui Ahab, rege al Regatului Israel, ce avea reședința în ținutul Samariei.

Regele Ahab s-a căsătorit cu Isabela, o prințesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, prețuind frumusețea femeii mai mult decât credința în Dumnezeul părinților săi, și-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria.

Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a mustra pe rege pentru faptele săvârșite și de a întoarce poporul la credința monoteistă.

Mustrându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: “Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. În urma lui, seceta și foametea a cuprins toată țara.

Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către poporul evreu: “Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă și pământul de sub tine fier” (Deuteronomul, 28-23).

Căci Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie, iar după trei ani și jumătate, dovedindu-se că numai credința în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit și-a recunoscut greșeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III, 18, 39). Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul și foametea a încetat.

Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. (sursă: vol. “Viețile Sfinților”)

Vezi si

O dronă militară ar fi căzut azi-noapte în Insula Mare a Brăilei

O operațiune de căutare a Armatei Române are loc într-o zonă din Insula Mare a …