Tot mai multe familii de suceveni își lasă copiii acasă și pleacă la muncă în străinătate

Dacă la începutul anului trecut erau peste 8.000 de copii fără părinți lângă ei, aceștia muncind în străinătate, anul acesta sunt aproape 10.000 de minori din județ în această situație. In timp ce aproape 8.000 de copii cresc doar cu un părinte, aproximativ 2.000 de copii au ambii părinți plecați la muncă peste graniță 

De la an la an, tot mai multe familii văd ca unică soluție de a ieși din impasul financiar munca peste granițele țării. Așa se face că tot mai mulți copii sunt lăsați în grija bunicilor sau a altor rude. Dacă la începutul anului trecut erau peste 8.000 de copii fără părinți lângă ei, aceștia muncind în străinătate, anul acesta sunt aproape 10.000 de minori în această situație Deși nu se cunoaște numărul exact al copiilor rămași acasă în urma plecării unuia sau ambilor părinți în străinătate pentru perioade lungi de timp, datele statistice sunt dintre cele mai îngrijorătoare. Astfel, aproape 10.000 de copii cresc fără cel puțin un părinte aproape. Mai exact, sunt plecați la muncă în străinătate adulți din peste 7.000 de familii. Din datele asistenților sociali din cadrul primăriilor din județ reiese că peste 2.000 de copii au ambii părinți plecați la muncă în străinătate, iar alți ­apro­ximativ 8.000 de micuți cresc cu un singur părinte alături. Cei mici consideră faptul că sunt lăsați acasă drept abandon, iar asta poate săpa urme adânci în dezvoltarea lor. Este adevărat că banii și nevoile îi împing pe mulți părinți să-și părăsească familia și să muncească în străinătate pentru un trai mai bun, dar în tot acest timp copiii rămân fără ceea ce este mai important pentru ei, fără părinți.

Copiii ai căror părinți sunt plecați din țară se confruntă cu stări emoționale negative, de exemplu devin triști, se simt izolați și cad în depresii care în unele situații duc la tentative de suicid. Separarea aceasta are un impact emoțional puternic asupra copiilor, de aceea este nevoie să primească sprijin și consiliere psihologică. Lipsesc însă specialiștii care să le-o ofere. Distanța de mii de kilometri între copii și părinți își pune amprenta asupra psihicului minorilor rămași acasă. De cele mai multe ori, conversațiile zilnice la telefon sau banii trimiși acasă de peste hotare nu înlocuiesc în niciun fel părintele. Deși poate au un confort financiar, copiii simt din plin lipsa mamelor și taților de lângă ei. Tocmai de aceea, spun specialiștii, copiii lăsați în grija rudelor au nevoie de o atenție deosebită, care include și consilierea psihologică, pe care de cele mai multe ori familia o neglijează sau chiar o ignoră. (Cristina RUŞTI)