Proprietarii Hanului Domnesc cer Consiliului Județean și Muzeului Bucovinei creșterea chiriei cu 1.000 de lei pe lună
In caz contrar, proprietarii vor prelua clădirea care găzduiește o secție a Muzeului Etnografic sucevean și o vor folosi cum socotesc de cuviință. Timp de 5 ani, chiria plătită de Consiliul Județean Suceava prin Muzeul Bucovinei a fost de 7.900 de lei lunar. Clădirea Hanului Domnesc a fost cumpărată în anii ’20 ai veacului trecut de familia Colomeischi de la Fondul Bisericesc
Dacă aleșii județeni vor dori ca Hanul Domnesc de pe strada Ciprian Porumbescu să rămână în folosința Muzeului Bucovinei, ar trebui să accepte pretențiile proprietarilor, în principal ale Iustiniei Colomeischi, consfințit de instanță moștenitor de drept al clădirii care găzduiește, de mai multe decenii, expoziții muzeale permanente cu caracter etnografic. In luna februarie a anului 2011, Iustinia Colomeischi, după mai multe runde de negocieri cu Muzeul Bucovinei și cu Consiliul Județean, în care a cerut 1 milion de euro pentru tranzacție, sumă neacceptată de autoritățile județene, a decis să lase în chirie clădirea cu terenul aferent, contra sumei de 7.900 de lei lunar. Luna aceasta, pentru că se apropie scadența celor 5 ani stabiliți în contractul de închiriere, proprietarul Iustinia Colomeischi a cerut ca această sumă să fie crescută cu încă 1.000 de lei lunar, pentru o închiriere pe o perioadă de încă 3 ani.
Directorul Muzeului Bucovinei, Constantin Emil Ursu, a explicat că în data de 20 februarie 2011 s-a semnat un contract pe 5 ani, care expiră pe data de 20 februarie 2017. Proprietarii au fost de acord cu prelungirea temrenului de închiriere pe o perioadă de încă trei ani, cu condiția ca chiria să crească cu încă 1.000 de lei lunar, față de cea stabilită acum cinci ani. “Noi am analizat solicitarea în Consiliul de Administrație al Muzeului și vom depune o adresă către Consiliul Județean, cerând să se ia o hotărâre în acest sens. De altfel, și conducerea CJ a fost informată de proprietari asupra acestei noi solicitări”, a declarat directorul Muzeului Bucovinei, Constantin Emil Ursu.
Istoria acestui imobil din centrul Sucevei care acum găzduiește, printre altele, o colecție deosebită pentru zonele etnografice din județul nostru, este îndeajuns de complexă.
Hanul denumit ulterior “Hanul Domnesc” este o clădire construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui următor, care era destinată găzduirii unor dregători străini, oaspeți de seamă și mari negustori. Odată cu ocuparea nordului Moldovei de către imperiul Habsburgic în 1775, Hanul Domnesc își schimbă destinația, devenind casă de vânătoare pentru membrii familiei imperiale.
În 1962 a fost restaurat de la nivelul pivniței până la acoperiș, urmărindu-se reconstituirea elementelor de arhitectură interioară de la parter, în fosta bucătărie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldovenești, la etaj s-au păstrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor două coridoare. Ca elemente arhitecturale de epocă recâștigate odată cu refacerea zidurilor, construcția Hanului Domnesc ca monument de arhitectură a intrat în tradiția culturală a Sucevei ca vechi han medieval.
Clădirea Hanului Domnesc, cumpărată în anii ’20 ai veacului trecut de familia Colomeischi de la Fondul Bisericesc
După instaurarea regimului comunist în România, imobilul a fost trecut în proprietatea statului, foștii proprietari, familia Colomeischi, primind o despăgubire de 53.189 lei, adică aproximativ 50.000 de lei noi (la valoarea din anul 2006).
Între anii 1964-1967, clădirea a fost restaurată de la nivelul pivniței până la acoperiș, aspectul exterior fiind readus la forma originară. La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han s-a deschis Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. În anul 1982 expoziția permanentă a fost reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor șase zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuți, Câmpulung și bazinul Dornelor. Clădirea a devenit apoi sediul Muzeului Etnografic al Bucovinei.
Ce nu s-a subliniat încă îndeajuns despre tumultuoasa istorie a acestei clădiri din centrul orașului Suceava este că aceasta nu a fost ridicată de un înaintaș al familiei Colomeischi de prin secolele XVI- XVII. Cădirea construită în acele timpuri a intrat de fapt în timpul Imperiului Austro-Ungar în gestiunea Fodului religionar Greco – Ortodox din Bucovina, fond religionar austro-ungar – condus de împărat, entitate al cărei succesor a fost Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, acesta fiind cel care a vândut prin anii ’20 ai secolului trecut proprietatea din mijlocul târgului Sucevei familiei Colomeischi. (Neculai ROSCA)
Domnule Neculai Roșca,
Articol scris cu mânie proletară, credeam că societatea a mai evoluat dar m-am înșelat.
V-ați documentat foarte sumar iar informatorul d-voastră v-a dat multe informații greșite și anume:
– este o singură proprietară și nu sunt proprietari ;
– nu au fost și nici nu sunt pretenții din partea d-nei;
– chiria actuală nu am stabilt-o noi ci H.G. nr. 1886/2006;
– numele de botez al d-nei este Ustinia și nu Iustinia;
– nu s-a negociat niciodată cu nimeni vânzarea imobilului și nu s-a solicitat nici o sumă;
– imobilul a fost cumpărat de la o familie din Viena și nu de la Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei – d-na are în copie contractul de vânzare-cumpărare scris în limba germană și semnat la Viena;
– la valoarea chiriei se aplică impozite 16 + 5,5 %(impozit pe venit + contribuție la fondul de sănătate) iar la valoarea imobilului Primăria ia impozit pe clădire si pe teren;
– instanța a obligat-o pe d-na să păstreze actuala destinație timp de 3 ani însă a fost obligată de conducerea Muzeului Bucovinei să țină 5 ani(în caz contrar refuzau să semneze contractul de închiriere și nu plăteau nimic), deci până în prezent dânsa nu a putut să facă nimic din ce ar fi vrut (chirie impusă de H.G., termen impus de conducerea muzeului – ce mai democrație, ce mai proprietar);
– trebuie să știți că la momentul exproprierii acolo exista și o grădină cu pomi fructiferi pe rod de 1 ha și 30 de ari, deci nu existau blocuri;
– poate este bine să știți și faptul că până la expropriere membrii familiei au suferit prigoana autorităților -trimitere la Canal, închisoare, singura vină că erau avuți.
Cu stimă!