Polițist trimis în judecată pentru că și-a făcut un obicei din a lua mită

Un agent de la un post de Poliție Rurală din județ a fost trimis în judecată pentru luare de mită, abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite, fals intelectual și uz de fals. El a prins în trafic două căruțe cu lemne fără documente de proveniență, dar nu a dat sancțiuni și nici nu a indisponibilizat lemnul. Ulterior, pentru acest favor, a pretins și primit lemn de la pădurarul care nu și-a făcut datoria și nu a întocmit documentele de transport. De asemenea, a lăsat cu bună știință un martor citat la un proces în Olt să părăsească țara și a întocmit în acest sens un proces-verbal fals 

Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava au dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a unui agent de poliție pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, a cinci infracțiuni de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite, a unei infracțiuni de fals ­in­telectual și a unei infracțiuni de uz de fals.

Dosarul a fost instrumentat de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava împreună cu polițiștii din cadrul Direcției ­Ge­nerale Anticorupție.

Anchetatorii au stabilit că la data de 6 noiembrie 2015, inculpatul, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de agent de poliție în cadrul unui post de poliție rurală de pe raza județului Suceava, a oprit în trafic două căruțe încărcate cu lemn. Deși a constatat că lemnul a fost expediat fără întocmirea de documente legale de proveniență și transport de către un pădurar, polițistul și-a încălcat atribuțiile de serviciu, respectiv nu a întocmit acte de constatare și sancționare a contravențiilor silvice, obținând în acest fel un folos patrimonial necuvenit pentru contravenienți, constând în neaplicarea sancțiunilor cu amenda (cuprinsă între 5.000 și 10.000 lei) și măsura indisponibilizării lemnului, motiv pentru care, ulterior, a pretins de la pădurarul ­res­pectiv lemn, primind material lemnos în valoare de 672 de lei în cursul lunii decembrie 2015 (infracțiunea de luare de mită).

În perioada august 2015 – ianuarie 2016, la cinci date diferite, polițistul a constatat personal comiterea unor contravenții rutiere; cu ocazia depistării în trafic a șoferilor, însă agentul de poliție și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nu a întocmit acte de constatare și sancționare a contravențiilor săvârșite, faptele fiind comise în scopul obținerii de foloase necuvenite pentru altul (conducătorii auto au evitat sancționarea lor contravențională) – cinci infracțiuni de abuz în serviciu).

La data de 9 noiembrie 2015, inculpatul s-a deplasat la domiciliul unui martor, în vederea punerii în executare a unui mandat de aducere emis de o judecătorie din județul Olt (termen de judecată la data de 12.11.2015) și i-a pus în vedere martorului să se prezinte la sediul postului de poliție la data de 11 noiembrie 2015, la ora 16.00, pentru a pleca spre județul Olt, însă la data de 10 noiembrie 2015 martorul s-a prezentat la sediul postului de poliție și i-a spus polițistului că la data de 12 noiembrie 2015 va pleca din țară, circumstanțe în care, deși agentul de poliție l-a identificat și găsit pe martor, i-a spus acestuia din urmă că va întocmi un proces verbal, la data de 11 noiembrie 2015, cu privire la faptul că este deja plecat din țară, ceea ce a și făcut, fără a-l mai căuta pe martorul respectiv, care nu a mai părăsit în acea perioadă țara, respectiv agentul de poliție a întocmit în fals procesul verbal datat „11.11.2015”, în care a consemnat în fals faptul că martorul nu a mai fost găsit acasă, înscris pe care l-a folosit, înaintându-l judecătoriei respective pentru a fi avut în vedere la judecarea cauzei penale în care fusese emis mandatul de aducere (infracțiunile de fals intelectual și uz de fals).

Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție sau asimilate infracțiunilor de corupție, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

În conformitate cu dispozițiile art. 249, alin. 1 Cod de procedură penală, procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpa­tului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

Potrivit art. 289, alin. 3 Cod Penal, „banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”.

În consecință, în acest caz s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului cu privire la suma de 672 de lei, aparținând inculpatului.

Având în vedere prevederile art. 289, alin. 3 Cod Penal, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, instanța urmează a se pronunța cu privire la confiscarea sumei de 672 lei, primită cu titlu de mită de inculpat.

Dosarul a fost înaintat spre soluționare Tribunalului Suceava.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță, spre judecare, situație care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție. (D.Z.)