Noua Lege a vânătorii: o barbarie legiferată de parlamentarii români

Săptămâna trecută, Senatul României, cu 58 de voturi pentru şi 27 împotrivă, a adoptat un raport al Comisiei de agricultură care respinge obiecţiile ridicate de preşedintele României, care ceruse reexaminarea Legii Vânătorii, refuzând promulgarea acestei legi controversate. Legea va stabili că proprietarul unui teren nu se poate opune vânătorii pe terenul său, dacă acesta a fost inclus într-un fond cinegetic . O altă prevedere priveşte prelungirea cu până la 3 luni a perioadei de vânătoare la 18 specii de păsări – inclusiv în perioada de împerechere, în unele situaţii. Noua lege a vânătorii deschide larg străinilor vânătoarea la păsări cântătoare, pentru vânători veniţi din ţări unde uciderea de păsări cântătoare este interzisă. Nici vânătorii profesionişti suceveni nu admit proiectul de modificare a Legii vânătorii

 

Societatea Ornitologică Română (SOR) a fost cea care a semnalat preşedintelui Klaus Iohannis, că noua lege a vânătorii votată în Senatul României, trimisă spre promulgare spre preşedinţie, retrimisă de preşedinte  spre  reexaminare este acum pe cale să devină un nou cod al vântorii, mai aspru decât cel de pre vremea primului vânător al ţării, Nicolae Ceauşescu, pasionat de vânătoare ca mai toţi conducătorii de ţări şi de guverne din ultimul veac.
Este greu de acceptat că un mesaj concret împotriva punerii în vigoare a acestui act normativ privind modificarea şi completarea legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic venit din partea preşedintelui României Klaus Iohannis să nu fie luat în seamă de Senat, camera decizională pentru punerea în aplicare a acestei noi legi. Dar acest lucru deja s-a întâmplat, precum se va vedea.
In textul cererii de reexaminare a proiectului de modificare a legii, preşedintele Iohannis arată că “modificările aduse sunt de natură să aducă atingere unor drepturi fundamentale prevăzute în constituţie, cum este dreptul de proprietate şi să afecteze protejarea unor specii cinegetice şi, în consecinţă, să antreneze declanşarea unei noi proceduri de infrigement împotriva României”. In aceeaşi cerere de reexaminare semnată de preşedintele României, se arată că se înlătură, pentru vânători, obligaţia de a avea consimţământul proprietarului terenului pe care se desfăşoară vânătoarea, al asociaţiei de proprietari sau al celui mandatat de aceştia în acest scop, instituindu-se, astfel, vânătorilor un drept de servitute legală asupra terenurilor aflate în proprietatea altor persoane. “Considerăm că o astfel de prevedere contravine flagrant dreptului de proprietate”, se arată în documentul prin care se cere reexaminarea Legii privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegentec, fără de care România, cu ghilimelele de rigoare, nu mai putea de dezvoltare şi nu mai avea alte lucruri de rezolvat. Dacă vom analiza punctele de vedere ale specialiştilor, vom constata însă că lucrurile nu stau chiar aşa iar din punct de vedere economic, mica limbă a ciocârliei, la modul concret, este mai scumpă cu mult decât limba de vacă în spaţiul economic european.
 100 de limbi de ciocârlie pentru un pateu ce va fi mâncat de un singur gurmand specialist din Italia
Sorin Trelea, preşedintele filialei Suceava a Societăţii Ornitologice Române (SOR), asociaţia care se ocupă cu protecţia păsărilor de pe teritoriul ţării, a explicat că, chiar asociaţia pe care o reprezintă a fost cea care a semnalat preşedintelui Klaus iohannis faptul că noua lege a vânătorii constituie o agresiune demonstrată ştiinţific la conservarea unor specii de păsări ori mamifere. “SOR a oferit preşedintelului expertize ştiinţifice în urma cărora preşedintele a înţeles întors legea spre reanalizare către Parlament”, a spus Sorin Trelea, care a detaliat, arătând că sunt două elemente ce au fost semnalate – mai întâi, s-a prelungit perioada de liberă vânătoare la unele specii de păsări. “Si la peşti, şi la păsări, şi la mamifere, există o perioadă de prohibiţie, care ţine cont de biologia fiecărei specii în parte. Al doilea aspect este legat de o pasăre mică şi care a intrat în sufletul neamului nostru. Ciocârlia a fost înainte o pasăre pentru care vânătoarea nu era permisă. Era un simbol al sufletului românesc. Reintroducerea ciocârliei pe lista păsărilor ce pot fi vânate în unele zone din ţară va duce la diminuarea sau chiar dispariţia acestor păsări, simbol al culturii naţionale româneşti” a spus Sorin Trelea. Ornitologul rădăuţean a spus însă că ciocârlia are şi alte veleităţi, pe care românii nu le-au gândit niciodată: ‘Pentru italieni de exemplu, ciocârlia  are valoare doar culinară. Fie pasărea ca atare, preparată în diferite moduri dar în primul rând pateul din limbă de ciocârlie este considerat un deliciu formidabil. Numai că pentru o singură porţie de astfel de pateu din limbă de ciocârlie, pentru o singură persoană, trebuie împuşcate 100 de păsărele. Presiunea în Parlament vine din partea firmelor care asigură autorizaţiile de vânătoare, cazarea şi masa vânătorilor şi toată logistica necesară. Dumnezeu să îi privească cum merită pe aceşti oameni care fac loby în Parlament pentru astfel de legi”, a concluzionat Sorin Trelea.
Ce spun vanatorii suceveni
George Vlăişan, vechi maistru de vânătoare din judeţul Suceava, acum pensionar, om care i-a purtat prin pădurile şi miriştile Sucevei timp de decenii pe cei mai importanti vânători ai ţării, consideră că modul în care s-a modificat Legea vănătorii, nu aduce niciun folos vânătorilor, cu atât mai puţin vânatului iar despre proprietarii terenurilor pe care sunt delimitate fondurile de vânătoare, aceştia sunt chiar de-a dreptul scoşi din calcul. Prezentăm mai jos punctul de vedere a lui George Vlăişan: “ Legea 407/2006 trebuia înlocuită în totalitate cu o altă lege, care să fie pusă de acord cu legislaţiile din ţările cu tradiţie în domeniu din UE, în special Germania şi Austria şi care să aibă girul specialiştilor cu experienţă cinegetică. Susţinem punctul de vedere al preşedintelui, care sesizează că modificările şi completările aduse Legii 407/2006 aduc atingere concepţiei generale şi caracterului unitar al actului normativ. Incălcarea dreptului de proprietate a celor care deţin terenuri agricole sau silvice era prevazut şi în legea nemodificată. Exista o regulă nescrisă din popor, care spune: “cine are cojocul aceluia este şi păduchele”, ori se vede că statul vrea să aibă toţi “păduchii”, indiferent cine sunt proprietarii “cojoacelor”.
 
N “e mare păcat să omori o pasăre cântătoare”
 
Conform lui George Vlaişan, modificările la articolul 5, referitoare la mărimea fondurilor cinegetice puteau să rezolve multe probleme legate de proprietarii terenurilor. In Austria, delimitarea fondurilor cinegetice are ca baza limitele proprietăţilor, suprafaţa unui fond cinegetic pleacă de la 150 hectare. “Micşorarea de suprafeţe la fondurile cinegetice are şi aspect pozitiv pentru vânat, în sensul că fiecare gestionar caută să atragă cât mai mult vânat pe terenul lui prin creerea de condiţii de linişte, de adăpost şi de hrană calitativă şi diversificată. Rolul statului trebuie să se vadă doar în crearea unui cadru corespunzător pentru menţinerea speciilor de vânat existente la nivelul unor efective optime cu luarea în calcul a influenţei factorilor biotici şi abiotici, cu implementarea unor strategii pe durata a cel puţin 20 de ani, cu efort bugetar autohton şi străin. Modificarile la articolul 7 din Legea 407/2006, puteau să includă şi persoane fizice care pot încheia contracte de gestionare a fondurilor cinegetice. Litera “f” la acest articol trebuia să conţină numai acele instituţii de învăţământ, la care studiul vânatului şi vânătoarea ocupă cel puţin 20% din activitate. In actuala conjunctură găsim fonduri cinegetice în gestiunea unor facultăţi de medicină veterinară sau alte instituţii de învăţământ care n-au nicio legătura cu vânatul, dar s-a creat posibilitatea “marilor mahari” din acele institute să practice vânătoare în mod gratuit. Părerea mea este că singurele instiţutii de învăţământ care ar trebui să beneficieze de prevederile acestui articol de lege sunt cele silvice sau cinegetice, care dispun de laboratoare adecvate şi cadre de specialitate de cea mai înaltă competenţă.
Mai mult, ciocârlia de câmp trebuie ştiut că în popor se consideră un mare păcat să omori o pasăre cântătoare. Ne-am luat după italieni sau alte naţii şi am introdus ciocârlia de câmp în rândul speciilor care se pot împuşca. Cartea de baza a vânătorii –  “Vânatul Romaniei” de ing. Vasile Cotta şi ing. Mihai Bodea editia 1969, nu include această specie în rândul păsărilor care se pot vâna”, tramite maistrul de vânătoare George Vlăişan.
 Cum au sfidat senatorii refuzul la promulgare a Legii vânătorii de către preşedintele Iohannis
Un cunoscut jurnalist bucureştean, Vlad Petreanu a categorisit noua Lege a vânătorii ca fiind “o barbarie legiferată de Parlamentul României”. In articolul pe care l-a publicat a pus în discuţie toate problemele ridicate anterior de către liderii de opinie suceveni – fie protectori ai păsărilor, fie vânători. Dânsul a adus în discuţie şi câteva cifre care, mizând pe permisiunea dumnealui, le vom face publice după ce, chiar el a arătat cum Senatul a decis să-l sfideze pe presedintele Klaus Iohannis care ceruse reexaminarea legii la care facem referire şi, cu 58 de voturi pentru, 27 împotrivă, a adoptat un raport al comisiei de agricultură care a respins obiecţiile ridicate de preşedintele României. Precum se ştie, preşedintele poate refuza doar odată promulgarea unei legi controversate iar dacă Parlamentul retrimite legea spre promulgare în aceeaşi formă, preşedintele Klaus Iohannis va trebui obligatoriu să semneze promulgarea.
Legea va stabili că proprietarul unui teren nu se poate opune vânătorii pe terenul său, dacă acesta a fost inclus într-un fond cinegetic. O altă prevedere priveşte prelungirea cu până la 3 luni a perioadei de vânătoare la 18 specii de păsări – inclusiv în perioada de împerechere, în unele situaţii. Noua lege lasă politicienilor decizia în privinţa stabilirii numărului de exemplare ce pot fi vânate dintr-o anumită specie – aceste cifre for fi stabilite prin ordin de ministru. Noua lege a vânătorii deschide larg străinilor vânătoarea la păsări cântătoare, pentru vânători veniţi din ţări unde vânătoarea la păsări cântătoare este interzisă. De altfel, în UE vânarea ciocârliilor mai este permisă doar în 6 ţări – România fiind una dintre acestea – din cauza declinului dramatic al populaţiei de păsări din ultimii ani.
Un vânător de păsări plăteşte o taxă de 50-100 de euro pe zi de vânătoare şi, teoretic, are stabilite nişte limite – la ciocârlie, de exemplu, maximum 100 de exemplare/zi. Realitatea este, însă cu totul  alta –  în 2009, în Balta Mare a Brăilei, un braconier italian a fost prins cu 2000 de ciocârlani. În 2010, în judeţul Brăila au fost prinşi 15 braconieri italieni cu mii de ciocârlii, ciocârlani şi prepeliţe. În 2011, vameşii unguri au interceptat un transport de 11.000 de ciocârlii vânate în România şi care plecau în Italia. În 2013, un alt italian a fost prins în Ialomiţa cu 5.400 de ciocârlii braconate” – a declarat pentru jurnalistul bucureştean iar prin intermediul lui Sorin Trelea şi pentru Obiectiv de Suceava, Ovidiu Bufnilă, purtător de cuvânt din partea Societăţii Ornitologice Române.(Neculai ROSCA)