Maiorul Florin Bilouseac – soldatul sucevean care luptă în Irak și Afganistan și ia pumni în nas în liga județeană de fotbal

Maiorul Florin Bilouseac, din comuna suceveană Dărmănești, arbitrează în ligile inferioare din județul Suceava încă de la începutul anilor 2000. In acest interval, soldatul sucevean a avut trei misiuni în Orientul Mijlociu, două în Afganistan și una în Irak. Dacă din cele trei deplasări în teatrele de război a scăpat nevătămat, deși în Irak rachetele bubuiau zilnic, la un meci arbitrat în comuna Negostina, Florin Bilouseac a încasat un pumn în nas de la un jucător de fotbal, nemulțumit de o decizie luată de arbitru 

Să fii soldat în Irak sau Afganistan poate fi uneori la fel de dificil cu a fi arbitru de fotbal în ligile județene din România. Maiorul Florin Bilouseac, de 42 de ani, din comuna Dărmănești, vă poate confirma asta. El reușește să îmbine cu succes cele două pasiuni: cariera militară și fotbalul. Suceveanul a avut, până în prezent, trei misiuni în teatrele de război din Orientul Mijlociu, reușind să-și îndeplinească de fiecare dată sarcinile, fără probleme.
Florin a fost încurajat de familie, încă de la vârsta de 14 ani, să înceapă o carieră în domeniul militar, pe motiv că va avea viitorul asigurat. El s-a înscris la Liceul Militar de la Câmpulung Moldovenesc, fiind admis de pe antepenultimul loc, pentru că nu s-a pregătit mai deloc pentru admitere.
„Nu mi-a plăcut deloc, dar nu am avut ce face, m-am obișnuit, așa a fost să intru în armată. După liceu a urmat Scoala Militară, la Sibiu, în 1997 am terminat școala, am primit repartiție la Dorohoi, mai aproape de casă, însă cu greu m-am împăcat cu gândul că am ales un drum bun. Cu timpul, m-am obișnuit și în prezent sunt mulțumit de ceea ce am realizat”, a declarat maiorul Florin Bilouseac.
Într-un teatru de război, soldatul sucevean a ajuns pentru prima dată în anul 2008, când a mers în Irak, într-o misiune de stabilitate și sprijin, unde baza în care se afla era atacată aproape în fiecare seară cu rachete de către insurgenții irakieni.
„În dimineața zilei de 11 martie 2008, în jurul orei 06.10, cum nu o făceau niciodată, irakienii au tras cu rachete, deoarece americanii le opreau curentul pe timp de noapte. Insurgenții au pregătit din timp o locație cu mai multe rachete contectate la curent, iar în momentul în care s-a realizat conexiunea la curent ele au plecat, când majoritatea dintre noi dormeau. Eu eram atunci de serviciu și cumva am auzi niște zgomote difuze. I-am întrebat pe niște colegi dacă nu aud nimic, dar aceștia mi-au zis că probabil se aude de la sala de mese. Eram lângă butonul de panică atunci când a căzut prima rachetă, undeva la o distanță de 150 de metri, auzindu-se o bubuitură foarte puternică, după care au mai căzut încă 20 și ceva de rachete. Acesta a fost și cel mai urât atac prin care am trecut. Nu au fost înregistrate victime printre români, însă patru americani au murit după ce autovehiculul cu care se deplasau a fost lovit. Norocul nostru a fost că nu s-au lansat toate, deoarece în locul din care s-a pornit atacul au mai fost găsite încă 24 de rachete”, a povestit maiorul Florin Bilouseac cum s-a desfășurat cel mai greu moment trăit în Orientul Mijlociu.
Suceveanul nu regretă însă plecarea în Irak, care a durat șase luni de zile, aceasta fiind și prima lui misiune ca soldat peste granițele României. La început a fost mai mult curios, precizând că s-a deplasat în Orientul Mijlociu pentru carieră, și nu pentru bani, abia în ultimele două misiuni partea materială contând mai mult.
În anul 2010, maiorul Bilouseac a ajuns din nou în tranșee, de această dată în Afganistan. Acesta a făcut parte din echipa de consiliere și legătură, având ca misiune consilierea și instruirea armatei afgane. Misiunea a fost una relativ ușoară, deoarece trebuia să-i instruiască pe soldații afgani. Finalul misiunii a fost unul mai greu deoarece soldatul sucevean, împreună cu batalionul său, a fost nevoit să se deplaseze peste 400 de kilometri prin Afganistan pentru a disloca o unitate de soldați afgani în zona lor de responsabilitate.
În anul 2013, a urmat o nouă misiune cu batalionul „Lupii Negri” de la Iași, defășurată tot în Afganistan. A fost una din cele mai dificile misiuni la care a participat maiorul Florin Bilouseac, deoarece a trebuit să iasă din bază de circa 3 – 4 ori pe săptămână, pentru a ține legătura cu autoritățile locale. Acesta a reușit să se înțeleagă cu reprezentanții afgani, deoarece aveau același obiectiv comun, de a ține piept talibanilor.
„Românii au fost văzuți bine pretutindeni, inclusiv de armatele celorlalte state. Avem și noi calitățile noastre, putem să trecem peste anumite bariere culturale foarte ușor. Față de soldații celorlalte țări, noi avem ceva în plus, putem discuta și cu cei mai slab dezvoltați, care nu sunt foarte civilizați, iar acest lucru poate vine și de la nivelul nostru de trai. Am avut o relație bună cu afganii, chiar și cu populația de rând”, a povestit Florin Bilouseac.
Următoarea misiune a soldatului sucevean va fi cel mai probabil anul viitor, tot în Afganistan, dar deocamdată nu este nimic oficial, el aflându-se în perioada de pregătire.
Viața de arbitru, aproape la fel de palpitantă ca cea de soldat
La începutul anilor 2000, Florin Bilouseac a început să arbitreze meciuri de fotbal în ligile inferioare din județul Suceava, rămânând până în prezent alături de un grup ce l-a făcut să continue să activeze și în acest domeniu, deși nu foarte mulți rezistă să conducă meciuri de fotbal la nivel de județ.
„Am luat odată un pumn în nas. Arbitram un meci la Negostina cu Dornești în Cupa României, fără observator, fără nimic. Era 2-0 pentru Dornești, conduceau oaspeții. Terenul nu era atât de bine tușat și trebuia să fii destul de aproape de linie ca să o vezi. A fost un fault în favoarea echipei gazdă și n-am fluierat chiar din prima, m-am uitat mai întâi să văd unde este linia careului, după care am fluierat penalty pentru echipa gazdă. Doi jucători de la Dornești au protestat, însă nu de o manieră categorică. La un moment dat, de undeva din spate am luat un upercut în nas și am stat puțin până mi s-a oprit sângerarea. Nu m-am așteptat la așa ceva”, așa a descris Florin Bilouseac cum și-a primit „botezul” în arbitraj.
Acesta a mai luat parte la câteva evenimente notabile pe terenurile de fotbal din satele sucevene, dar fără să fie implicat în mod direct. Tot la un meci al echipei din Dornești, ce se desfășura la Calafindești, împotriva celor de la Pătrăuți, suporterii pătrăuțeni au intrat într-un clinci cu jucătorii echipei din Dornești, printre spectatori aflându-se și primarul din Pătrăuți.
„Ghinonul suporterilor din Pătrăuți, deși n-am văzut din primul minut, a fost acela că trei-patru jucători de la Dornești erau sub influența alcoolului. Aceștia nu au stat foarte mult pe gânduri, au smuls fanioanele de la colțurile terenului și s-au dus la bătaie cu spectatorii. A început o bătaie generală, între jucătorii de la Dornești și suporterii de la Pătrăuți. Voiam să fluier sfârșitul jocului deoarece nu avea rost să mai continue meciul. Insă după o discuție cu căpitanul echipei din Dornești, care mi-a explicat că ar fi bine să se joace mai departe, altfel aș fi eu următorul, am zis să continue așa, iar până la final nu s-au mai înregistrat alte evenimente. Cert este că atunci când am plecat de la teren și am ieșit la drumul principal, am văzut că avea loc o nouă luptă, în fața Poliției de această dată, între suporterii de la Pătrăuți și jucătorii de la Dornești”, a povestit arbitrul Bilouseac unul dintre incidentele ieșite din comun întâlnite pe terenurile de fotbal din județul Suceava.
Florin Bilouseac este divorțat, viața militară fiind cea care l-a cam „încurcat” în viața de cuplu. Acesta urmează să se recăsătorească în acest an, pentru ca după următoarea misiune din Afganistan să stea și el mai mult pe acasă, lângă familie. (Dănuț ZUZEAC)